Într-o călduroasă zi de vară, un ţăran se întorcea de la câmp.
Era mare arşiţă şi omul se simţea tare obosit.
Văzând la marginea drumului un stejar mare şi umbros, se
opri să se odihnească puţin. Se aşeză jos, la poalele copacului,
cu spatele rezemat de trunchi. Îşi ridică privirea în sus şi văzu
mulţimea de ghindă tânără care atârna de crengile lui.
- Vai, vai, ce de ghindă, îşi zise săteanul. Dar oare de ce un
copac aşa mare şi puternic, cum e stejarul, are un fruct aşa mic
şi uşor ca ghinda? Crengile lui ar putea susţine chiar şi dovleci.
Ei, da, un stejar plin de dovleci, ce bogăţie!
Şi tot gândind şi socotind, iată că îl luă somnul şi aţipi. Dormi
un pic şi...iată că, deodată se trezi! Ce se-ntâmplase? O ghindă
se desprinsese din copac şi căzuse drept pe nasul omului
nostru. Acum, ţăranul se tot freca, căci, deşi mică, ghinda venind
de sus, îl lovise cu putere şi îl durea un pic.
- Măi, îşi zise ţăranul. Vezi, toate lucrurile cu rostul şi tâlcul
lor... Ei, na! Ce s-ar fi ales de nasul şi de capul meu dacă din
stejar ar fi căzut un dovleac şi nu o ghindă?!
Omul îşi luă haina şi îşi văzu mai departe de drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.