(aranjament preot Ioan)
Umblând odată pe ţărmul mării, un om a găsit un săculeţ cu pietre
negre şi mărunte.
Mergând încet pe drum şi neavând ce face, scotea pietre din
săculeţ şi arunca în păsări cu ele. A zvârlit aşa toate pietrele în afară de
una, pe care a dus-o acasă. Acolo i-a arătat-o unui vecin care, văzândo,
l-a întrebat cu mirare:
- Unde ai găsit-o? Piatra aceasta este de mare preţ.
Aflând aceasta, omul acela nepriceput s-a întors pe ţărmul
mării să caute pietrele aruncate, dar n-a mai găsit nimic.
Aşa facem şi noi cu zilele vieţii noastre. Fiecare an, fiecare
lună, fiecare zi sau ceas al vieţii noastre sunt tot atâtea comori pe
care ni le dă Dumnezeu ca să le folosim pentru mântuirea noastră
şi ajutorarea semenilor, iar noi adesea le mistuim pe lucruri
deşarte. Iar vremea trece şi întoarcere n-are, aşa că pătimim şi noi
ca omul care arunca zadarnic pietrele găsite pe ţărmul mării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.