,,Intr-o barca erau doi pescari. Unul era NECREDINCIOS, iar celalalt era FOARTE CREDINCIOS, foarte ravnitor, si prin multa staruinta se invrednicise a dobandi si rugaciunea neincetata, rugaciunea inimii. Asteptand ei sa prinda peste pentru a duce de mancare familiilor lor, deodata cerul se intuneca si se porni o furtuna puternica si o ploaie asemenea, iar barca se rasturna cu cei doi. Fiind destul de departe de mal si neputand a ajunge, cei doi au inceput sa strige cu glas mare: “
- DOAMNE, AI MILA DE NOI!".
In clipa aceea, o mana s-a desprins din cer si a ridicat pe cel necredincios, l-a dus si l-a asezat pe mal. Apoi mana s-a intors in cer, lasandu-l pe celalalt in apa. Amandoi, si cel credincios care se scufunda, si cel necredincios care era pe mal, cu lacrimi in ochi au inceput a striga:
,, - MULTUMIM, DOAMNE!".
Ne-am putea intreba: “De ce au multumit amandoi, daca a fost salvat doar necredinciosul, si nu si cel care isi inchinase toata viata de pe pamant lui Dumnezeu?", Raspuns: Dorintele celor doi au fost implinite intocmai. Cel credincios a primit mila lui Dumnezeu, prin aceea ca nefiind salvat trupeste, avea sa-L intalneasca in curand pe Cel caruia Ii slujise cu toata cucernicia si care avea sa-i salveze sufletul, iar cel necredincios a primit mila lui Dumnezeu prin daruirea vietii si sansei de a lucra trupeste la mantuirea sufletului sau”. (Γιώργος - Μιχαήλ Χριτσουλέακ)
🙏 Bucuria mea, pentru ca Dumnezeu toate le face in mod perfect, pentru mantuirea noastra se cuvine sa strigam si noi ca aceia: DOAMNE, AI MILA DE NOI! Amin si Aliluia!
Preot Ioan .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.