Are 85 de ani, și insistă cu încăpățânare să o ia pe nevastă-sa de mână oriunde ar merge. Când un vecin mai tânăr l-a întrebat de ce ea se uită întotdeauna în altă parte, el a răspuns oftând: „Fiindcă are Alzheimer”. Apoi, a fost iarăși întrebat: „Soția ta se va îngrijora dacă o vei lăsa?” Atunci, bătrânul îi zise: „Uite, ea nu-și mai amintește nimic, nici măcar nu mai știe cine sunt...
Nu m-a mai recunoscut de câțiva ani buni”. Surprins, tânărul îi zise: „Și cu toate acestea, te plimbi cu ea de mână zi de zi, deși ea nu mai știe cine ești?”
Bătrânul a zâmbit, l-a privit pe tânăr în ochi, și i-a zis: „Într-adevăr, ea nu mă mai cunoaște, dar eu știu cine este ea. Ea e iubirea vieții mele”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.