Omule, faptura Mea,..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Omule, faptura Mea,
Pentru ce M-ai parasit
Si pe alte cai mergand,
Drumul vietii l-ai gresit?

Iubitor de oameni sunt
Si “al milei Dumnezeu”,
Pentru ce tu te-ai facut
Rob “potrivnicului Meu”

Pentru tine, Eu-din veac-
Mantuire am lucrat,
Pogorandu-Ma de sus,
Cerurile am plecat.

Caci, luand Eu chip de rob,
Din fecioare M-am nascut
Si, smerit si prea sarac,
Pe pamant am petrecut

Suferit-am prigoniri,
Vorbe rele si ocari,
Trupul meu spre rane-am dat
Si obrazul la scuipari

Pogorandu-Ma din cer,
Ca sa te ridic la el,
Chipul slavei am lasat,
Pentru tine,cel “misel”!

Necinstire am rabdat,
Ca din nou sa te slavesc,
Intru tot sarac am fost,
Ca sa te imbogatesc.

Rane grele am primit,
Sangerandu-Ma de tot,
Ca sa-ti vindec rana ta
Si den “sangiuiri” sa te scot.

Strop de sange n-am crutat
Si de chip Eu M-am lipsit,
Ca sa-ti curat sufletul,
Intru patimi ponosit

Tu gresind de la-nceput,
Impotriva Tatalui,
Ti-am luat asupra Mea
Sarcina pacatului

Birnic mortii tu erai
- Pe vecie osandit -,
Dar luand Eu vina ta,
“Birul mortii” am platit .

Fiere beau si cu otet
Si pe lemn Ma rastignesc,
Ca din “lemnul cel amar”,
Rod prea dulce sa-ti gatesc.

Rastignit intre talhari,
- Socotitu-M-am “blestem”,
Ca, pe tine iar mostea
- La viata sa te chem.

Pentru aceasta dragoste,
Uraciune Imi platesti,
Si “pogoramantul” Meu
Pururea dispretuiesti!

Caci, in loc sa vii acum,
Cu iubire sa-Mi slujesti,
Tu iubesti pacatele
Si de patimi te robesti.

Care lipsa, spune-Mi dar,
Intru Mine ai aflat,
De-ntirzii tu, ratacind
- De la mine departat - ?

Daca vrei tot binele,
Eu sunt “binelui Izvor”,
Si aicea pe pamant,
Si in veacul viitor

Fericirea vesnica,
Daca vrei s-o dobandesti,
Eu sunt singur “Datator
Fericirii sufletesti”.

Frumusetea tu dorind
Desfatare ca s-o ai,
Eu “podoaba” lumii sunt
Si “dulceata cea din Rai”.

De ravnesti la neam slavit,
Eu sunt “Unul cel Nascut”
Din Fecioara negrait
Si din Cel fara-nceput.

Cauti slava si puteri
Ca sa ai neincetat,
Eu sunt “domn Puterilor”
Si “al Slavei Imparat”.

La averi fara sfarsit,
Daca (poate) ai ravnit,
Eu sunt “Vesnic Vistier
Bunatatilor din cer”.

Intelept voind sa fii,
Fa-te Mie urmator,
Eu sunt “Raza Tatalui”
Si “al tau luminator”

Cu prieten credincios,
Daca vrei mereu sa fii,
Eu sunt “Mire sfletesc”
In “camara” Mea sa vii.

Iar dreptate cautand,
De la oameni n-ai sa scoti,
Eu sunt “Drept judecator”
Nemitarnic pentru toti.

Intru scarbe si nevoi,
Cand Ma chemi in ajutor,
Pretutindenea degrab,
Eu iti sunt ajutor.

La durere nu slabi,
Amarandu-te prea rau,
Eu sunt “Doctor trupului
Si al sufletului tau”.

De-ntristare si necaz
Daca esti impresurat,
Alinarea ta sunt Eu,
Suflete nemangaiat

Obosit de greutati
Pe al vietii tale drum,
Eu in veci odihna sunt,
Totdeauna si acum.

Pacea sufletului tau
Daca rau s-a tulburat,
Catre Mine, vino iar,
Eu sunt pacii Imparat

Frica mortii daca ai,
Crede, nu te tulbura,
Eu sunt “viata tuturor”
Si acum si pururea.

Negura pacatelor
Cuprinzandu-ti viata ta,
Eu sunt “Soare neapus”,
Vino la lumina Mea!

Adevar neprihanit
Pe pamant nu cauta,
Eu sunt “Sfantul Adevar”
Pentru mantuirea ta.

Ratacindu-te mereu
Intral vietii greu noian,
Eu sunt “calea fara gres”
Care duce la liman.

Iar acuma daca n-ai
Povatuitor la cel,
Eu, “Pastorul tau cel Bun”
Nu te voi lasa stingher.

Daca tu cutezi sa vii,

(De pacate rusinat),
Eu, sa stii ca sunt la toti,
“Primitor prea indurat”.

Caci am zis sa vina toti
- Catre Mine-cei ce au
Osteneala si poveri,
Ca odihna sa le dau! 

Euharist şi femeia lui, Maria...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                    

Doi bătrâni, vieţuind în pustie, au rugat pe Dumnezeu să le arate lor în care măsură au ajuns ei. Şi le-a venit lor glas, zicându-le: "În cutare sat al Egiptului este un om, un mirean de rând, cu numele Euharist şi femeia lui, Maria; dar voi n-aţi ajuns încă la măsura acelora". Deci, sculându-se, bătrânii s-au dus la satul acela şi au întrebat de casa lui. Şi, aflând numai pe femeia lui, i-au zis ei: "Unde este bărbatul tău?" Iar ea le-a răspuns: "Este păstor şi paşte oile". Şi i-a adus pe ei în casa sa. Iar făcându-se seară, a venit Euharist cu oile sale şi văzând pe bătrâni, le-a gătit lor masă şi a adus apă, ca să le spele lor picioarele. Zis-au bătrânii: "Nu vom gusta nimic, de nu ne vei spune nouă faptele tale cele bune.

 Iar Euharist, cu multă smerenie le-a zis: "Eu sunt păstor şi aceasta mi-i femeia". Însă n-au primit bătrânii numai atâta, ci îl rugau pe el. Iar acela nicidecum nu voia să le spună. Apoi i-au zis bătrânii: "Dumnezeu ne-a trimis la tine". Şi, după ce a auzit acest cuvânt, îndată s-a temut şi le-a spus lor: "Iată aceste oi le avem de la părinţii noştri, iar dacă ne dăruieşte Dumnezeu dintr-însele vreun câştig, noi îl despărţim în trei părţi: o parte la săraci, alta la primirea de străini, iar a treia o cheltuim pentru trebuinţele noastre.

 Iar de când am luat pe femeia mea, nu ne-am spurcat nici eu nici ea, ci în feciorie am petrecut şi fiecare din noi deosebi dormim şi noaptea ne îmbrăcăm în haine de păr, iar ziua în hainele nostre. Iar până acum nimeni din oameni n-a ştiut cele despre noi". Deci, acestea auzind, bătrânii s-au minunat si, închinându-se, s-au dus în pustie, mustrându-se pe ei şi lăudând pe Dumnezeu, Căruia Se cuvine slava în veci ! Amin.

Mi-am promis...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Mi-am promis ca niciodată, când durerile mă frâng,

N-am să cer nimic la oameni! Chiar de sufăr,  n-am să plâng. 

În cămara mea de taină, locul cel mai drag al meu,

L-am chemat să mă mângâie, doar pe Bunul Dumnezeu!

Am primit destule lecții, de la cei de lângă mine,

Fiindcă n-am știut să tac, nici la greu și nici la bine. 

Am primit atâtea șuturi de la oameni, de la viață, 

Am trecut peste durere, doar cu zâmbetul pe față. 

Dumnezeu mi-a dat putere, n-am rămas mult timp căzută, 

El mi-a întărit voința când m-a aruncat în luptă, 

Am crezut prea mult în oameni, în prieteni, în iubire, 

M-au lovit, mi-au râs în față, însă mi-am venit în fire. 

Iar atunci când sunt mai slabă, sufletul putere n-are, 

Dar eu strig la Dumnezeu, El m-ascultă cu răbdare. 

Din necaz și suferință m-a scăpat de-atâtea ori, 

Și m-am ridicat mai tare din furtuni și din vâltori.

Eliana Popa

Când vă certați, vin îndată diavolii....

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

 "Voi nu vedeți, dar eu am văzut câți diavoli erau în casă la voi! Când vă certați, vin îndată diavolii"

"Uneori, Părintele Sârbu mă lua cu el la parastase.

Odată, ne-am dus la niște oameni foarte bogați, de la care ar fi primit bani mulți. Am intrat într-o sală lungă, luxoasă, gătită cu tot felul de farfurii, cu păhărele. Când a venit o doamnă, Părintele a arătat cu bastonul păhărelele și a întrebat:

– Astea ce sunt?

– Păhărele pentru țuică.

– Hai, Cocuțo, să mergem, că aici se face nuntă, nu se face parastas!

Oamenii au insistat, au venit după noi, dar Părintele a explicat:

– Parastasele nu se fac cu țuică. Unde se fac cu țuică, nu este primit. Diavolii îți răstoarnă masa. Voi nu credeți, nu vedeți cu ochii voștri. Eu sunt mai bătrân și nu pot să mă împac cu slujbele pe care vreți voi să le faceți. Chemați alt preot!

Și am plecat.

În drum spre casă, aproape de biserică, am stat sub un geam și am auzit niște tineri care se certau.

– Cocuțo, hai să mergem la ăștia, că se ceartă! Hai să gonim pe diavol din casă!

– Cum, Părinte, dacă nu ne cheamă, cum să ne ducem acolo?

– Hai, hai să mergem!

M-am uitat eu pe unde-i ușa, am intrat:

– Bună ziua!

– Bună ziua!

Mă întrebam cum va deschide Părintele discuția. Dar el a început direct:

– De ce vă certați? Hai să dăm afară pe diavol! Care dintre voi este rău? Undeți-e bărbatul cu care te certai?

– Ah, Părinte…

– Adă-l încoace!

Când a venit bărbatul, Părintele s-a uitat pe rând și la unul și la altul – căci el cunoștea cu duhul – și a zis femeii:

– Dumneata ești de vină! Evo, tu ești de vină! Nu-l mai sâcâi la cap! De ce îl plictisești și-l cercetezi în toate? Hai să facem o slujbă! Apoi l-a întrebat pe bărbat:

– Știi să te închini? Făcea și el o cruce, cam strâmbă. I-a arătat Părintele cum s-o facă. După slujbă i-a binecuvântat, i-a miruit. Aveau și doi băieței.

– Să nu vă mai certați! Voi nu vedeți, dar eu am văzut câți diavoli erau în casă la voi! Când vă certați, vin îndată diavolii. Să fie pace! N-aveți icoană… După cum văd, bani aveți, că aveți lucruri bune, dar icoană de ce nu aveți în casă?

Părintele a rămas acolo și m-a trimis la biserică:

– Du-te, Cocuțo, și ia din pod o icoană, care vrei tu, s-o dăm la omenii ăștia. Eu te aștept aici! M-am dus în pod și am luat o icoană. Părintele le-a dat-o și le-a spus:

– Să vă închinați lui Dumnezeu! Dimineața când vă sculați, ieșiți afară în pragul ușii, uitați-vă la cer și ziceți:

Doamne, Tu ești acolo, eu sunt aici. În ziua de azi Tu ajută-mă! Eu nu știu să mă descurc, sunt om slab. Ai Tu grijă în ziua de azi pentru mântuirea mea!

Așa să ziceți și să vă rugați!

Eu m-am mirat puțin, dar apoi am înțeles. Părintele nu le-a dat atunci vreo carte de rugăciuni, pe care ei n-ar fi priceput-o. Le-a spus pentru început, după puterea lor. Și s-au făcut aceia niște credincioși! Au fugit după noi să le zicem la ce biserică să vină. A intrat Duhul lui Dumnezeu în ei. Și să știți că foarte mult ne-au ajutat apoi oamenii aceia…

Îmi amintesc o întâmplare de Paști.

Pe vremea aceea erau grupuri de scandalagii care mergeau în noaptea Învierii din biserică în biserică, parcă anume ca sătulbure Sfânta Liturghie.

Pentru a nu se întâmpla așa ceva și la noi, Părintele a pus credincioși de strajă la poartă. În timpul slujbei, a auzit discuții afară. A ieșit imediat să vadă ce se întâmplă. Doi oameni beți voiau să intre în biserică și credincioșii de strajă nu-i lăsau.

Părintele i-a luat, le-a făcut loc și le-a zis:

– Stați aici, că este Învierea, și vă împărtășiți!

– Nu putem – au zis ei – am mâncat!

– Nu-i nimic, acum toate se iartă, până la al nouălea neam. Împărtășiți-vă, dar să stați cuminți, să nu umblați prin biserică! La noi, fiecare stă la locul lui, nimeni nu umblă de colo-colo. Și oamenii aceia au stat cuminți – așa beți cum erau – și se rugau și plângeau și își dădeau palme că ce păcătoși sunt.

Părintele i-a cunoscut cu duhul și a vrut să arate că de Paști, fie că ești mâncat sau nemâncat, poți fi iertat, ca tâlharul de pe cruce. Apoi, bețivii aceia au venit la lucru și au muncit mult pentru biserică. Și îi aduceau și Părintelui mâncare, fiindcă știau că n-are cine să-i facă. Și i-a câștigat pentru Biserică!"

(Preotul martir Constantin Sârbu).

Extras din ”Lacrima si har”, Ed. Bonifaciu, 2011 , pag. 101-104

-Gânduri din Ierusalim-

Bătranul curelar

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un bătrân curelar din Antiohia s-a arătat după moartea sa, preotului de la Biserica Sfântul Ioan Botezătorul și i - a zis :

Părinte, am fost trimis de Dumnezeu să vă zic să încetați vrajba și să vă întoarceți la El.

Preotul l-a întrebat:

Mata cine ești?

Bătrânul a răspuns: Sunt curelarul care ți-a făcut și ție sandale când erai mic.

Și cum de ai ajuns vestitor al voii Domnului?

Cu mila lui Dumnezeu, părinte, n-am avut în viață decât trei lucruri bune.

Unu: n-am judecat niciodată pe nimeni.

Doi: am dat fructe din copacii mei la toți copiii de pe drum.

Și trei: oricărui om pe care îl vedeam, îi spuneam în gând: Doamne miluiește-l. Atâta.

Și la Judecata înfricoșată, vreo șapte mii de oameni, care adormiseră înaintea mea, au mărturisit că au primit mila lui Dumnezeu prin rugăciunile mele nevrednice".

Despre fericire

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Se spune că cel mai bogat om de pe pământ l-a trimis pe fiul său la cel mai înțelept om de pe pământ să-l întrebe ce este fericirea.

Când tânărul acesta a ajuns, omul înțelept era foarte ocupat, avea programați mai mulți oameni și i-a spus:

-Așteaptă puțin până termin cu acești oameni și apoi o să-ți spun ce este fericirea.

Până atunci du-te prin grădina mea și vezi ce frumuseți am eu prin grădină, dar fii atent și îi dă în mână o linguriță plină cu untdelemn, ai grijă să nu verși uleiul din linguriță!

Se duce tânărul nostru, face câteva ture, se întoarce înapoi la înțelept.
Acesta nu terminase cu audiențele.

Îl întreabă:

-Ai fost?

-Am fost prin toată grădina!.

-Dar ai văzut acele grădini suspendate cu flori frumoase?

-Păi nu le-am observat.

-De ce?

-Păi, mă uitam la lingurița mea.

-Dar caii aceia pur sânge i-ai văzut în grădină?

-Vai,nu, eu n-am văzut și mie îmi plac foarte mult caii.

-Dar sabia aceea veche atârnată pe perete n-ai observat-o?

-Nici pe aceea n-am văzut-o.

-Atunci du-te și mai dă o tură ca să vezi frumusețile astea!

Se duce tânărul mai dă o tură, ajunge la grădină, se urcă prin copacii aceia plini de floare, ajunge la cai, călărește un cal, aleargă pe acolo cu calul.
Când ajunge la sabia cea frumoasă face câteva scheme cu sabia și vine încântat la omul înțelept și-i spune:

-Ai o grădină extraordinară și lucruri foarte valoroase!

Dar înțeleptul spune:

-Unde-i lingurița?

-Păi nici nu mai știu pe unde am pierdut-o.

Fericirea adevărată este să te poți bucura de ce îți oferă lumea aceasta, de ce-ți oferă viața fără să-L pierzi pe Hristos din linguriță, fără să pierzi pe pruncul pe care Dumnezeu ți-l dă, fără să pierzi pe oamenii pe care Dumnezeu îi așează în viața ta cu un singur scop:

Să te facă fericit și aici pe pământ și în viața veșnică.Amin.

CÂTE FEMEI VOR ÎNȚELEGE ACEST TEXT?

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

(fără a jigni pe nimeni)


• O femeie a venit la un magazin purtând haine care îi arătau prea mult corpul. Proprietarul magazinului a privit-o bine, i-a cerut să se așeze, a privit-o drept în ochi și a spus ceva ce nu va uita niciodată în viața ei. „Doamnă, tot ceea ce Dumnezeu a făcut valoros în această lume este acoperit și greu de văzut, de găsit, de obținut.


De exemplu:
1. Unde poți găsi diamante?
• În fundul pământului, acoperite și protejate.
2. Unde se găsesc perlele?
• La fundul oceanului, acoperite și protejate într-o coajă frumoasă.
3. Unde poți găsi aur?
• Sub pământ, acoperit cu straturi de piatră și pentru a ajunge acolo trebuie să muncești din greu și să sapi adânc.


Acestea fiind spuse, s-a uitat înapoi la ea și i-a spus: „Corpul tău este sacru și unic”. Ești mult mai prețioasă decât aurul, diamantele și perlele, de aceea trebuie să fii și tu acoperită.
El a adăugat: "Dacă vă păstrați mineralele prețioase precum aurul, diamantele și perlele acoperite adânc, o organizație minieră de renume, cu echipamentele necesare, va lucra ani la o explorare extinsă. Mai întâi, vă vor contacta guvernul (familia), vor semna contracte (căsătorie ) și vor extrage tot ce dețineți valoros o viață întreagă (viața după căsătorie).
Dar dacă vă lăsați mineralele să se întindă pe suprafața pământului, veți atrage întotdeauna un număr mare de mineri ilegali, să vină, să exploreze și să ia ilegal aceste bogății.


FEMEIE EȘTI VALOROASĂ,NU UITA!!!




sursa facebooc



Paul Neagu