Doamne, știu că sunt nebună,
Dar nu pot să tac, Părinte,
Când prietenii se-adună
Cu o ,,samă de cuvinte"!
Și le-aruncă pe la spate
Și le duc din gură-n gură
Măi, stimate camarade,
Piatra ce-o arunci cu ură
Mă lovește și pe mine,
Dar lovind în pieptul meu
Îl lovești cu-aceeași piatră
Chiar pe Bunul Dumnezeu!
Sunt nebună de dreptate
Pentru cei care-au murit
Tot uciși de-același frate
Ce cu ură i-a lovit.
Fluturați în van cuvinte
Sunteți buni apologeți,
Doar morminte văruite,
Dați cu pietre în poeți.
Și repet și eu cuvântul
Spus prin gura Domnului
Nimeni, de când este lumea,
Nu-i profet în țara lui!
Voi ce aruncați cuvinte,
Voi, iubiți apologeți!
Sunteți garduri văruite
Dați cu piatra în poeți.
Eliana Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.