ÎNCEPE POST DE POCĂINȚĂ!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Cu cât mai mult în mreaja lumii
În viața asta te încurci,
Cu-atât mai greu va fi, creștine,
La moartea ta spre cer să urci!

Tu crezi că-i glumă, dar în clipa
Când sufletul îți va ieși,
Din toate părțile spre tine
Vrăjmașii diavoli vor veni

Și fiecare va începe:
"Acesta e al meu, al meu,
Că-n viață m-a slujit pe mine,
Nu L-a slujit pe Dumnezeu!"

Și cu o spaimă necuprinsă,
Atunci tu îți vei aminti
De mreaja lumii cea întinsă
Din care n-ai putut ieși..

Dar îți vei aminti și șoapta
Ce-n viață te-nsoțea mereu
Când prea urâtă ți-a fost fapta:
"Întoarce-te la Dumnezeu!"

Atunci îți vei aduce-aminte
De orice vorbă, orice gând
Ce ți-a trecut cândva prin minte,
Pe care l-ai respins, râzând:

"De ce n-am ascultat povața
Pe care mi-o dădea de zor,
Dorind să îmi salveze viața,
Preablândul înger păzitor?

De ce zâmbeam făcând păcate,
Văzându-mi liniștit de drum,
Când el striga la mine: "Frate,
Te rog, oprește-te acum!"?..

Da, înfiorătoare vreme
Cândva te-așteaptă, dragul meu,
Și-ar fi mai bine a te teme
De drumul către Dumnezeu,

Căci s-ar putea să te oprească
Cei răi 'nainte ca să-L vezi
Și s-ar putea să te răpească
În iadu-n care azi nu crezi..

Să fugi cât poți de-a lumii mreajă
Căci nu vei mai putea ieși,
Atras de-a demonilor vrajă,
Atunci când poate vei dori..

Ascultă glasul ce te ceartă,
Că-i sfântul înger păzitor,
Iar el e milostiv și iartă,
E bun și-i tare răbdător,

Dar fii atent la ce te-ndeamnă,
Căci el nu ceartă în zadar,
Iar dacă-i supărat, înseamnă
Că te-ai îndepărtat de Har.

Începe Post de pocăință,
O altă șansă-n viață ai
Ca, întărindu-te-n credință,
Să faci un pas micuț spre Rai!

CE ODIHNĂ E ACEEA?..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Ce odihnă e aceea când rămâi să dormi în pat,
Nepăsându-ți de chemarea clopotelor care bat,
Sau de pălimarul care bate toaca mărunțel,
Invitându-te pe tine ca să Îl slăvești pe EL?..

Ce odihnă e aceea fără harul lui Hristos,
Fără mersul la biserici, unde să Îi cânți frumos,
Fără sfintele icoane, sărutate cu mult dor,
Fără lumânări aprinse pentru neamuri care mor?..

Ce odihnă e aceea fără fum de tămâieri,
Fără melodia strănii, ce aduce mângâieri,
Fără salutări de preoți, ce se-'nclină spre popor,
Ce odihnă e aceea fără "Pace tuturor"?..

Nu e loc în lumea asta, unde oamenii trăiesc,
Cum sunt sfintele biserici ale Tatălui ceresc!
Cât e Cosmosul de mare, n-are locușor frumos
Cum sunt sfintele biserici ale Domnului Hristos!

Noi ne odihnim ÎN DOMNUL, toți acei ce Îl slăvim,
Iar duminica ne ducem pacea Lui să o primim.
Cum putem să stăm acasă? Clopotul din turlă plânge,
Amintind că în Altare Domnul varsă iarăși sânge..

Hai, treziți-vă cu toții, toaca bate mărunțel,
Invitându-ne la Cină, să-L mâncăm din nou pe EL,
Iar când veți simți în suflet pace, bucurie, tihnă,
Fericiți veți recunoaște: "Da, ACEASTA E ODIHNĂ"!

amin

TUNCI CAND DUMNEZEU VOIESTE CHIAR SI DIAVOLUL I-TI SLUJESTE

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

         ,,O femeie săracă dintr-o familie mică era foarte credincioasă. Într-o zi, când banii nu mai erau suficienți, nici măcar pentru a hrăni copiii, ea a sunat la un post de radio și a lăsat acolo un apel către Dumnezeu. În timp ce angajații de la radio au compătimit femeia credincioasă, unul dintre ascultători a fost însă foarte furios.
Acest ascultător era un ateu convins și a decis să-și satisfacă plăcerea, batjocorind femeia credincioasă.

Bărbatul a aflat adresa, a sunat-o pe secretară și a instruit-o să cumpere multe daruri și produse alimentare. Astfel, secretara s-a întors la el cu cea mai bună carne, brânzeturi și dulciuri. Imaginează-ți uimirea ei atunci când șeful i-a dat următorul ordin: ”Livrează produsele la această adresa, iar în cazul în care femeia întreabă cine a trimis alimentele să-i spui că Diavolul.”

Când secretara i-a dat femeii pachetul cu produse alimentare, ea a fost foarte emoționată. Femeia era atât de recunoscătoare încât lacrimile îi curgeau din ochi. Nu a încetat nici o clipă să-i mulțumească și să o binecuvânteze pe fată.

Dar când si-a luat rămas bun, a întrebat-o pe femeie:
– Nu vreți să aflați cine a trimis aceste produse?

Femeia a răspuns:

– Nu. Nu are absolut nicio importanță, pentru că atunci când Dumnezeu voieste, chiar și Diavolul i-ti slujeste.”

POMELNICUL

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Îi scrii pe-o coală de hârtie
Pe cei ce-n inimă îi porți,
Atent ca nu cumva să-ți fie
Vreo rudă vie printre morți..

Cu degetul adus la tâmplă
Încerci de toți să-ți amintești,
Dar uneori se mai întâmplă
Ca, om fiind, să mai greșești..

Încet, încet, pe coala albă
Apar frumos înșiruiți
În ordine, ca într-o salbă,
Acei ce-au fost sau sunt iubiți..

Numindu-i, te cuprind fioruri,
Căci, iată, unii sunt departe,
Iar tu, emoționat de doruri,
Le faci la Liturghie parte..

Scriind, tu te gândești la mama
Și la tăicuțul tău bătrân
Și parcă te apucă teama,
Gândind că nu le mai rămân

Prea multe zile-n partea stângă,
Acolo-n rândul celor vii..
Când moartea o să îi înfrângă,
În partea dreaptă o să-i scrii..

Îți treci acolo frați de sânge,
Prieteni, cunoscuți, colegi,
Și parcă inima îți plânge
Când trebuie să îi alegi..

Tu știi că dacă-i treci pe listă,
Aceasta nu e în zadar:
În existența lor cea tristă
Ei vor primi deodată har

Și vor simți o mângâiere
Și o chemare către Cer,
Iar gândul ăsta-ți dă putere,
Făcându-ți inima de fier..

Îi scrii cu sârg, pierdut în gânduri,
Pe toți pe cei pe care-i știi,
Înșiruind pe două rânduri
Pe adormiți și pe cei vii..

Un tânăr a întrebat pe un bătrân pustnic:

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                  


Un tânăr a întrebat pe un bătrân pustnic:

-Părinte, când o să se îndrepte lumea? Când nu o să mai fie răutăți și hoții și gelozii și invidii și răzbunări?
Bătrânul pustnic i-a răspuns :
-Atunci când mintea ta nu o să le mai vadă, fiule. Fix în acel moment vor înceta toate relele din lume.
Când vei vedea pe toți ca fiind mai buni decât tine și vei da câte o mână de ajutor și un cuvânt bun sincer fiecărui om pe care-l vei întâlni, răul din lume va înceta să mai existe.
Nu te lupta cu nimeni, doar fă binele!
Nu contrazice pe nimeni, doar fă binele!
Nu căuta să convingi pe nimeni, doar fă binele!
- Fiule, așa trebuie să te rogi când vezi răutatea lumii: "Doamne, Iisuse Hristoase, scoate-mi din suflet tot răul pe care-l văd în aproapele meu!"

"Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă." (Psalmi)

Era odată...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Se învârte a vieții roată,
Totul s-a întors pe dos.
Nu e cum era odată,
Nu-i nici lumea cum a fost.

Pân mai ieri într-o odaie
Încăpeau toți laolaltă
Părinții cu copii-o droaie
Și buneii pe lejancă.

După sobă și pisica
La călduț torcea de zor.
Iar bunica cum furnica
Scotea pâinea din cuptor.

-Ce dulce era bostanul
Fiert într-un ceaun pe plită!
Se lingea pe bot motanul
Când îi dam o bucățică.

În casele astea vechi
Fericiți cu toți trăiam.
Cu gurile pân la urechi,
Voioși seara adormeam.

Astăzi unii au palate,
Case mari și cu nivele...
Însă rămân din păcate
Cuiburi pentru cucuvele.

Vântul șuieră cu anii
Printre odăile reci...
-La ce-ți mai ajută banii,
Dacă-ți faci muzeu și pleci?

Fericirea, nu se ascunde
Printre bani și bogății.
Dar se duce acolo, unde
Casa-i plină de copii.

Acolo unde pisica
Se joacă c-un ghem de ață.
La casa unde bunica
Ține nepoței în brațe.

Fericirea e ascunsă
Într-o casă bătrânească.
Unde candela aprinsă
Luminează în fereastră.

Natalia Mazilu-Miron

DE DRAGUL TĂU EU MĂ TOPESC!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

               

de Preot Sorin Croitoru

 
În fața slavei Tale, Doamne,
Ca Saul eu mă înspăimânt
Și, copleșit de-a Ta mărire,
Mă plec cu fruntea la pământ.

Ca Petru, Iacov și Ioan,
Suiți cu Tine pe Tabor,
Cu ochii minții eu Te văd,
Mă minunez și Te ador!

De multe ori pe când mă rog,
Atunci când vrei, atunci când știi,
Lăsându-Ți cerul luminos,
La mine în cămară vii..

Când din icoană mă privești,
Hristoase-al meu, Iisuse sfânt,
De dragul Tău eu mă topesc
Și-ncep în inimă să-Ți cânt,

Căci Tu ești Dumnezeul meu,
Iubirea mea, Lumina mea..
Ce fericită-i viața mea
Atunci când strălucești în ea!..

Acei ce nu Te văd, dar cred
În Tine, Domnul meu Iisus,
Se vor hrăni cu Duhul Sfânt
Și fericiți vor fi, ai spus.

Și ce-ai promis se împlinește,
Căci Tu cuvântul dat Ți-l ții:
De câte ori Te caut, Doamne,
Cu dragoste de prunc, Tu vii!

Da.. Tu ești Dumnezeu-Iubirea,
Trimis de Tatăl pe pământ,
Și cade-se ca toată firea
Să-Ți cânte Ție Sfânt, Sfânt, Sfânt!
amin

SĂ NU RENUNȚI!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
În mari păcate ai căzut
Și cazi mereu și vei cădea,
Dar chiar și-așa, să nu renunți
La luptă, dragul meu creștin,

Ci să Îl chemi pe Domnul tău
În rugăciuni și vei vedea
Că te va izbăvi de iad
Și de al remușcării chin!

El te-ar fi izbăvit demult,
Dar tu nu L-ai chemat deloc,
De-aceea nici nu reușești
Să urci spre Cer, ci stai pe loc.

Te uiți înspăimântat cum cazi,
Făcând ce nu ai vrea să faci,
Dar este numai vina ta,
Că nu ceri ajutor, ci taci..

Și ar mai fi un alt motiv:
Te văd mai mult îngrijorat
Că alți creștini mai cad și ei,
Decât de propriul tău păcat!

La ce ți-ar folosi, mă-ntreb,
Să știi păcat ce nu-i al tău?..
Să-ncepi să crezi în mintea ta
Că nu ești chiar atât de rău?..

Și astfel, păcătos fiind,
Să dormi pe pernă liniștit,
Să nu te rogi, să nu suspini,
Să nu regreți că ai greșit?..

Eu știu că vezi în jurul tău
Atâtea suflete ce cad,
Dar nu al lor, ci-al tău păcat
Te va împinge către iad!

Deci, dragul meu creștin, te rog,
TE ROG să iei în serios
Orice avertisment ieșit
Din gura Domnului Hristos!

Să nu-ți imaginezi că-i rău
Acel ce-n chinuri a murit,
Lăsându-Se de dragul tău
Scuipat, bătut și răstignit!..

Ci dacă El ți-a dat porunci
Și ți-a cerut un trai curat,
Sau ți-a cerut să-ți plângi cu-amar
Orice cădere în păcat,

Aceasta pentru că știa
Că sus în cer la Dumnezeu
Încap doar cei ce-n viața lor
Și-au plâns păcatele mereu..

Precum o apă de Botez,
Te spală lacrima de rău:
Trimisă e de Duhul Sfânt
Să curățe păcatul tău.

De-aceea, dragul meu creștin,
Ce ai căzut și cazi mereu,
De șaptezeci de ori pe zi
În viața ta de vei cădea,

Să nu îți pierzi credința ta
În dragostea lui Dumnezeu,
Căci El te va ierta din nou
Când lacrima ți-o va vedea!

amin

Credința mai presus de vedere

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Pildă din Patericul Egiptean – Credința mai presus de vedere

Un frate l-a întrebat pe Avva Longhin:
– Părinte, cum să cred cu adevărat în Dumnezeu, deși nu Îl văd?
Bătrânul i-a răspuns:
– Dacă cineva îți spune că în cetatea împăratului este o comoară neprețuită, vei merge s-o cauți?
– Desigur, părinte, căci știu că acolo este comoara.
Atunci avva i-a zis:
– Iată, și Hristos ți-a spus că Împărăția Cerurilor este o comoară și că cei ce cred fără să vadă o vor moșteni. Ce-ți trebuie mai mult? Crede și vei vedea!
Fratele s-a smerit și a plecat cu inimă plină de nădejde.
---
Cugetare ortodoxă inspirată din această pildă

Credința nu este rodul ochilor, ci al inimii. Cel ce se îndoiește și caută să vadă întâi, acela nu crede cu adevărat. Dar cel ce primește cu smerenie cuvintele lui Hristos, acela merge pe calea mântuirii.
În viața duhovnicească, nu vederea aduce credință, ci credința ne dăruiește adevărata vedere. Cel ce crede fără să vadă, acela va vedea cu ochii sufletului mai mult decât ar putea vedea vreodată cu ochii trupești. De aceea, să ne punem nădejdea în Hristos, căci El ne descoperă taina Sa celor ce Îl caută cu inimă curată.

Se poate ca într-o familie bunicul sau bunica să fi făcut nedreptăţi, dar ei să fie bine, şi să plătească pentru acelea copiii sau nepoţii lor.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Se îmbolnăvesc şi sunt nevoiţi să dea la doctori toate cele pe care le-au agonisit cu nedreptate, ca să se achite astfel bunicii lor de păcate. Cândva o familie pe care o cunoşteam trecea prin multe încercări. Ele au început cu capul familiei, printr-o boală grea. A fost ţintuit la pat câţiva ani, după care a murit. Apoi a murit şi femeia lui, după care şi copiii lor, unul după altul. De curând a murit şi ultimul, al cincilea copil. Dintr-o familie foarte bogată, cum era, a ajuns cea mai săracă, pentru că şi-au vândut tot ce aveau, rând pe rând, ca să plătească doctorii şi alte datorii. Mă miram de această familie: “Cum de se întâmplă atâtea boli şi nenorociri la aceştia?”.

La membrii acestei familii nu se vedea cazul cel bun, adică să fie încercaţi de Dumnezeu ca aleşi ai Lui, ci mai degrabă lucrau asupra lor legile duhovniceşti ale lui Dumnezeu. Ca să fiu mai sigur, am încercat să aflu de la nişte bătrâni cinstiţi, compatrioţi ai acelei familii, cele despre ei. Şi am aflat că omul acesta a avut o moştenire de la tatăl lui, dar în continuare a mărit-o cu nedreptăţi. Adică, dacă o văduvă, ca să-şi mărite fata, îi cerea un împrumut pe care l-ar fi întors la secerat, acesta îi cerea ogorul pe care îl avea. Iar aceea, fiind nevoită, i-l dădea. Altul îi cerea un împrumut să plătească datoria la bancă, făgăduindu-i că îl va da înapoi când va aduna bumbacul. Dar acela îi cerea o bucată de pământ ce îl avea, şi sărmanul i-l dădea de nevoie, ca să nu îl urmărească banca. Altul îi cerea un împrumut ca să-i plătească pe medici, iar acela îi cerea vaca ce-o avea. Şi săracul acela i-o dădea cu durere.

În felul acesta a adunat o avere mare. Însă toată această nemulţumire a oamenilor îndureraţi a lovit nu numai în el şi în femeia lui, ci chiar şi în copiii lui. Astfel au lucrat legile duhovniceşti şi au pătimit şi aceia la fel; adică au vândut terenurile lor ca să plătească medicii şi toate cheltuielile pricinuite de boli, şi din foarte bogaţi au devenit săraci şi unul după altul au plecat. Fireşte, Dumnezeu îi va judeca după marea Sa dragoste şi dreptate. Iar ceilalţi, care au fost siliţi, în nevoia în care se aflau, să-şi vândă ceea ce aveau ca să-şi achite datoriile la medici şi au sărăcit, vor fi răsplătiţi pentru nedreptatea ce li s-a făcut. Desigur că şi cei nedrepţi îşi plătesc şi ei păcatele lor potrivit cu cele ce suferă.

Sfântul Paisie Aghioritul

DOAMNE MILUIEȘTE!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Când spatele mi se-ncovoaie
Căci crucea vieții mă strivește
Și la un pas de deznădejde,

Îmi vine să mă dau bătut,

Îngenuncheat strig către Tine
Din suflet: "Doamne miluiește!"
Și simt atunci că-mi dai puterea

De-a o lua de la-nceput..

Îmi amintesc că Tu, Iisuse,
Nu ai cedat în suferință,
Ci pentru-a noastră mântuire
Atâtea rele ai răbdat

Și-atunci cu harul Tău cel tainic
Mă simt puternic în voință
Și îmi așez mai bine crucea
Pe umărul însângerat.

Când roata vieții se învârte,
Iar fericirea îmi zâmbește
Și îmbătat de-a ei licoare
Alunec prin păcat spre iad,

Mă prăbușesc și strig spre Tine
Din suflet: "Doamne miluiește,
Ridică-mă din stricăciune
Și nu mă mai lăsa să cad!"

Atunci lumina Învierii
Deodată-n mine se coboară
Și Tu apari ca un puternic
În iadul meu interior

Și mă dezlegi din lanțul morții,
Iisuse, pentru-a câta oară,
Și-mi dai în inimă căință
Și faci din ochii mei izvor..

Când văd în jurul meu durere
Și sufletul mi se mâhnește,
Știindu-i triști și plini de lacrimi
Pe cei pe care îi iubesc,

Îngenunchez cu umilință
Și iar strig: "Doamne miluiește,
Ajută-i, Doamne, și pe dânșii,
Căci tare rău se chinuiesc!.."

Și-i urmăresc pe cei pe care
Eu i-am purtat în rugăciune ,
Mă uit la ei așa, în taină,
Să văd de greul a trecut

Și deseori mi se întâmplă
Să văd din nou câte-o minune,
Vreo rană care încă doare,
Dar nu așa cum a durut..

Atâta milă ai Tu, Doamne,
De omul care se smerește
Și-Ți cere plin de umilință,
Fiind convins că va primi..

Văzând credința lui curată,
Un simplu "Doamne miluiește!"
Îți este de ajuns, Iisuse:
Cu-adevărat vei milui!

Ispita

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

             

In Vieţile Sfinţilor găsim o pildă de statornică pocăinţă şi rodul ei:

Un frate, păcătuind adesea, îndată alerga la Icoana Mântuitorului şi aruncându-se cu faţa la pământ, cu lacrimi amare striga:

„Miluieşte-mă, Doamne, şi ridică de la mine această vicleană ispită!”

Dar nu peste mult timp iar păcătuia şi fără a se deznădăjdui, din nou alerga la Icoana Mântuitorului şi cerea iertare şi ajutor spre îndreptare.

Dar, într-una din zile, când se afla în suspine şi lacrimi în faţa icoanei, diavolul, văzând că nu poate pune stăpânire desăvârşită pe el, s-a arătat lui pe faţă şi zicea către cinstita Icoană:

„Nu eşti drept, Doamne, că pe acest păcătos care în fiecare zi se făgăduieşte înaintea Ta îl primeşti, deşi iar greşeşte!”

Şi s-a auzit glas către el:

„O, prea viclene pierzătorule, nu te-ai săturat că ai cuprins lumea, ci şi pe cel venit la mila cea nespusă te sileşti să-l câştigi? 

Când vine la păcat nu-l goneşti ci-l primeşti cu bucurie, nădăjduind să-l dobândeşti, iar Eu care am poruncit ucenicilor Mei să ierte de şaptezeci de ori câte şapte, oare nu-l voi ierta pe cel ce vine la Mine?

Sunt pe lume atâtea păcate cât să cântărească mai greu decât sângele vărsat pe cruce, pentru păcătoşi?
Deci, iată, pe acesta l-am aflat stând la picioarele Mele şi biruitor peste tine arătându-se. Îl voi primi deci şi voi mântui sufletul lui fiindcă nu s-a deznădăjduit de mântuirea sa!”
_____________________
Să cunoaştem deci, milostivirea lui Dumnezeu şi niciodată să nu ne deznădăjduim de mântuirea noastră!

Arhim. Serafim Man, Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei.

Marie..., du-te acasă, că mirele te aşteaptă-n poartă.[15]

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                       

Odată cineva s-a aşezat în locul meu lângă părintele, m-am întristat foarte mult. Aproape că-mi venea să plâng. M-am aşezat la uşă şi-l priveam pe părintele în faţă. Săracu...., se uita la mine şi spunea că el ne iubeşte pe toţi şi cum să facă ca toţi să stăm lângă dânsul? Aşa m-am ruşinat! Apoi, a început să ne povestească o întâmplare din viaţa dânsului: „A venit la mine o fată din Suceava pe care o chema Maria şi era fată de la sat, îmbrăcată mai ţărăneşte şi avea o poşetă pe umăr şi-mi zice:
-Părinte, am venit la matale să-mi faci o rugăciune să mă mărit. Eu am întrebat-o:

 
-Marie, dar tu crezi că dacă-ţi fac eu rugăciune te măriţi? 

Imi răspunde:

 
-Cred părinte, (părintele povestea cu accentul lui dulce de moldovean)
-Bine Marie! Stai în genunchi. A stat în genunchi şi i-am citit o rugăciune. S-a ridicat Maria şi-a luat poşeta şi a rupt-o la fugă către casă. Dar de la fântâna turcului (situată pe stânga între poartă şi mănăstirea Cernica), Maria s-a întors înapoi ca să mă mai întrebe:

-Părinte, mă mărit?

-Bine Maria, atâta ţi-a fost credinţa până la fântâna turcului?

-Ba cred, părinte!

-Du-te acasă că mirele te aşteaptă-n poartă. A fugit Maria, de rupea picioarele. Toţi am râs. Şi aşa a fost şi să vă spun de ce a fost aşa. Fata era orfană de tată, avea numai mamă, nu avea fraţi. Şi cum venise băiatul şi a întrebat de fată, mama l-a ţinut la poartă. Nu-l putea primi în casă din cauza bârfelor vecinelor. Avea vecine bune de gură şi bârfitoare. Şi aşa a ajuns Maria de l-a găsit pe băiat la poartă, a stat de vorbă şi s-a căsătorit. Părintele ne spunea că a văzut-o şi mireasă.
_______________________________
15.- "Despre Parintele Ilarion Argatu:marturii,fapte,minuni"
2011,pag.31

DE DORUL LUI..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
În dorul meu de Dumnezeu
Mă leg de lucruri trecătoare
Și-n timp ce eu adun mereu,
Credința cea din suflet moare.. 

Degeaba tot adun apoi
În viață lucruri fără număr..
De dorul Lui mă încovoi
Ca de o cruce grea pe umăr..

 
Privesc la cele ce am strâns,
Dar văd că, vai, mă lasă rece
Și-atunci eu izbucnesc în plâns,
Căci dorul meu de El nu trece..

Mă duc în cămăruța mea,
Acolo unde-mi țin altarul,
Și vreau să plâng cât voi putea,
Să-mi mai alin, plângând, amarul..

Îl voi privi din nou smerit
Și-L voi ruga ca să mă ierte,
Căci iată, eu L-am părăsit
Și drept ar fi ca să mă certe..

O, Domnul meu, în viața mea
Eu m-am lăsat orfan de Tine..
Puțin te-am mai avut în ea
Și văd că bătrânețea vine..

Și nu ești Tu Cel ce-a pierdut
Iubirea mea cea pământească,
Ci eu sunt cel ce nu Ți-am vrut
Iubirea cea dumnezeiască!..

Eu știu că ierți, Tu ierți mereu,
Dar ce-i pierdut, pierdut rămâne..
Eu L-am pierdut pe Dumnezeu,
Pe Tine Te-am pierdut, Stăpâne!..

Te rog, în viața ce-a rămas
Să nu Te depărtezi de mine,
Căci vreau ca fiecare pas
Să-l fac, Iisuse-al meu, cu Tine!

Despre regele care voia să-l vadă pe Dumnezeu

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un rege care voia să-l vadă pe Dumnezeu îi ameninţă cu pedepse îngrozitoare pe toţi înţelepţii şi preoţii din regat dacă nu vor reuşi să i-l arate pe Dumnezeu. 

Când toţi erau deja disperaţi, veni un păstor care-l conduse pe rege pe o colină, îi arătă soarele şi-i spuse: "Priveşte la el!". Imediat regele îşi îndepărtă privirea de la soare şi strigă: "Vrei să orbesc!?". 

Păstorul îi spuse: "Însă, maiestate, soarele nu este decât o rază plăpândă a măreţiei lui Dumnezeu.

 Cum vrei tu să poţi rezista înaintea lui Dumnezeu însuşi?

MAI NAȘTEM MARTIRI?

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Eliana Popa

Mai naștem martiri pentru ce va să vină,
Când conștiințele zac pervertite de iad?
Câți din noi se trezesc, însetați de lumină,
Când luceferi se sting și când stelele cad?

Este vremea târzie, dar speranța nu moare,
Că eroi se mai nasc pentru mari răstigniri
Din pământ românesc și din raza de soare,
Din sânge de dac și din os de martiri.

Sub gorunul lui Horea stau la sfat iar bătrânii,
Duhul lor se mai simte când prijmediile vin...
Când la cârmă stau hoții și-n tribune nebunii,
Avram Iancu și Horea ca un abur revin.

Tu, Ardeal, te ridică să-i întâmpini pe cale,
Pregătit să-i urmezi, voia lor s-o asculți,
Să renaști iar cu ei din lumini ancestrale,
Să te-nvețe că moții sunt ca stânca din munți.

Că pământul acesta ce încă își poartă
O rană deschisă de-atâtea loviri,
E amforă sfântă de îngeri purtată
E plină de sânge din răni de martiri.

Din Ștefan cel Mare răsare la Putna
Vlăstarul moldav ce crește-n Altar,
Cu brațul ca stânca și rece ca luna,
La vremea prigoanei să stea la hotar.

Veni-vor necazuri cum nu s-au văzut-a,
Veni-va o vreme de mari răstigniri,
Ne-om pierde pământul, vom pierde și lupta,
De nu ne-om trezi să naștem martiri .

... ÎNGERUL PĂZITOR ...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Versuri de preot Alin Panduru

   "Mi-am găsit Îngerul trist,

   Sta la umbra crucii sale,

   Obosit de-atâta ură, 

   De minciună, de trădare.

Și l-am întrebat de-i bine,

Nu a vrut să îmi răspundă, 

M-a privit cu un surâs trist,

Și-a-nceput din nou să plângă,

 Doamne, unde e dreptatea,

 De-aș putea ceva sa-Ți cer,

 Fă-mă Îngerul de pază,

 Îngerului meu din Cer.

    I-a ajuns atâta vreme,

    Cât a ispășit săracul,

    Să vegheze zi și noapte,

    Ca să-mi curețe păcatul.

Și să-l las un pic să doarmă,

Să-l veghez și eu o noapte,

Și să-mi trag un pic suflarea,

Prea l-am obosit cu toate!

   Doamne, te rog să ai milă,

   De-al meu Înger păzitor,

   De-ale mele neputințe,

   Aripile îl tot dor".

Tăranul...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!,,

Un țăran lucra într-o zi de Duminică la câmp, în timp ce consăteanul lui credincios se ducea la sfânta biserică.

Primul începu a-și bate joc de vecinul lui, considerându-l habotnic.
Însă credinciosul îi spuse:

– Prietene, ce ai spune dacă eu aș avea 7 galbeni și aș da 6 galbeni unui cerșetor, pe care l-aș întâlni în drumul meu?

– Aș spune că ești foarte darnic, răspunse țăranul necredincios, puțin ironic.
– Dar ce-ai spune dacă acest cerșetor, în loc să-mi mulțumească, mi-ar cere și pe al șaptelea?
– Aș spune că e un om de nimic, un netrebnic, și că își merită spânzurătoarea.
Acum, cel ce mergea spre biserică, îi zise zâmbind:

– Ei bine, ți-ai rostit propria ta osândă, căci din șapte zile câte sunt într-o săptămână, Dumnezeu ți-a dat șase pentru lucru și a șaptea o vrea să o sfințești pentru El. Dar tu o vrei și pe a șaptea pentru tine. Faci întocmai ca acel cerșetor."

Sfantul Paisie Aghioritul

CUVINTE DUHOVNICEȘTI

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Povestea călugărului bețiv din Muntele Athos sau despre diferența dintre aparență și esență

CUVINTE DUHOVNICEȘTI

Trăia, odată, în Muntele Athos, un călugăr care locuia în Karyes. El bea și se îmbăta în fiecare zi, scandalizând pelerinii.

În cele din urmă a murit, iar acest lucru i-a ușurat pe o parte dintre credincioși, ei mergând și spunându-i încântați părintelui Paisie Aghioritul că s-a rezolvat, în cele din urmă, această problemă uriașă.

Părintele Paisie le-a răspuns că el știa despre moartea călugărului, după ce a văzut un batalion întreg de îngeri care au venit să ridice sufletul acestuia. Pelerinii au fost uimiți, iar unii au protestat și au încercat să-i explice mai bine părintelui, gândindu-se că bătrânul nu a înțeles.

Starețul Paisie le-a explicat: „Acest călugăr s-a născut în Asia Mică, la scurt timp înainte de distrugerea de către turci. Deci, ca să nu-l ia turcii de la părinții lui, ei îl luau cu ei la seceriș și, astfel, pentru a nu plânge, au pus raki, o băutură alcoolică, în laptele lui, pentru ca el să doarmă. Prin urmare, el a crescut și a ajuns un alcoolic. Acolo, el a găsit un bătrân care i-a declarat că a fost și el alcoolic. Bătrânul i-a spus să facă metanii și rugăciuni în fiecare noapte și s-o implore pe Fecioara să-l ajute să reducă câte un pahar de băutură. După un an a reușit, cu pocăință și luptă să ajungă de la 20 de pahare de băutură, la 19 pahare. Lupta a continuat pe parcursul anilor și a ajuns la 2-3 pahare, cu care el tot se îmbăta. Lumea a văzut, de-a lungul timpului, doar un călugăr alcoolic, care scandaliza pelerinii, dar Dumnezeu a văzut un luptător, care a dus o bătălie lungă pentru a reduce patima sa”.

Așadar, fără să cunoaștem ce încearcă fiecare să facă și ceea ce vrea să facă, ce drept avem noi să judecăm efortul său?

Sursa: Patericul athonit

.Milostenia se face cu acordul ambilor soți!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                    

Unei văduve i-a luat foc casa în care locuia. A reusit să îsi scoată copiii la timp, dar nu a apucat să îsi scoată si lucrurile. Totul a fost înghitit de foc. Femeia a petrecut noaptea în rugăciune, cerându-I Domnului să o ajute să facă rost de o altă casă. Noaptea, în vis, a auzit o voce care i-a spus:
- Dimineată să mergi la biserică si să îi spui părintelui ce ti s-a întâmplat. Să ceri ajutor pentru casă.
Când s-a trezit din somn, femeia s-a dus să vorbească cu preotul. Acesta i-a spus:
- Azi o să vină la mine un om bogat. A avut mai de mult niste ispite, dar cu rugăciune a trecut cu bine prin ele. De atunci e foarte săritor. Când îi spun să ajute pe cineva, o face imediat. Să vedem dacă te poate ajuta cu ceva.

Bogatul a venit si, auzind de necazul femeii, s-a hotărât să o ajute:
- Mama mea a murit acum o lună. A rămas un apartament gol, în care nu stă nimeni. O să puteti sta acolo. Facem actele cât de curând. Să fie pomană.

Când i-a spus sotiei sale că i-a dat apartamentul femeii văduve, ea s-a supărat.
- Nu, nu o să îi dai nimic. O să stea acolo cât vrea, nu îi luăm chirie, dar nu vreau să faci pomană un apartament. Cine stie când o să avem nevoie de el.

Dar bărbatul era hotărât:

- Nu, i-am spus că îl dau, pomana e făcută. Nu pot să o iau înapoi.
Noaptea, femeia sa L-a visat pe Hristos care i-a spus:
- Lasă-l pe bărbatul tău să dea văduvei casa. La cât e de necăjită, ajutorul vostru ar însemna foarte mult pentru ea.

Când s-a sculat, femeia i-a spus sotului ei:

- Nu mă supăram dacă, înainte de a-i da casa femeii, îmi cereai si mie părerea. M-a supărat faptul că nu mi-ai spus mai înainte. Acum, ce să zic, după visul pe care l-am avut aseară, sunt convinsă că e bine să îi faci actele femeii. Si i-a povestit bărbatului ce visase.
- Mai mult, de acum o să îi dăm femeii niste bani în fiecare lună, ca să îi fie mai usor să îsi crească copiii.

S-au dus amândoi să vorbească cu văduva. Aceasta le-a multumit pentru casă, dar bani nu a vrut să primească:

- Mie Hristos mi-a spus să cer ajutor pentru casă, nu pentru altceva. Mi-ati făcut o mare bucurie cu casa. Dar bani nu îmi trebuie. Cât sunt în putere, dacă muncesc tot timpul, am destul ca să îmi cresc copiii. Ajutati-i pe altii dacă vreti, sunt destui oameni si mai săraci decât noi, spuse femeia.
Sotia bogatului s-a mirat auzind aceste cuvinte. Si-a dat seama că, pe cât erau de mari greutătile prin care trecea văduva, pe atât de mare era si credinta ei. Si luând aminte la întelepciunea văduvei, sotia bogatului si-a vândut toate bijuteriile si i-a dat preotului banii ca să îi împartă la săraci. Si-a dat seama că mai multă nevoie are un sărac de o bucată de pâine decât ea de o bijuterie

FIII LUMINII

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Prefer să spun că lumea-i bună, deși eu știu că lumea-i rea,
Dar nu mi-e dat ca să o judec, ci să mă mântuiesc în ea,
Căci și Stăpânul vieții mele, în anii Lui de pe pământ,
N-a vrut să judece pe nimeni, plinindu-Și scopul Său cel sfânt.

Prefer să spun că lumea-i bună, deși eu știu că nu-i așa,
Dar dacă mintea mea-i curată, pe toate bune le-oi vedea,
Căci dacă inima din mine se face tron lui Dumnezeu,
Lumina-n care El mă-mbracă va străluci și-n jurul meu..

Da, noi suntem lumina lumii, prin harul Domnului Hristos,
Și rostul nostru pe pământ e să îl facem mai frumos,
Acolo unde e-ntuneric, să încercăm să luminăm,
Acolo unde e durere, să încercăm s-o alinăm,

Acolo unde e furtună, noi să aducem timp senin,
Acolo unde e răceală, să încălzim măcar puțin,
Acolo unde nu e zâmbet, să încercăm să-l ducem noi
Și pajiște de flori să facem acolo unde-i doar noroi!

De-aceea, chiar de lumea asta e egoistă și e rea,
Nu-mi place mie să o judec și nici să mă feresc de ea,
Ci unde-mi poartă pașii viața, de stau pe loc ori de mă plimb,
Îmi place să-L imit pe Domnul și lumea-n bine să o schimb!

FIȚI FĂCLII ÎN VEACUL NEGRU

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Eliana Popa

E atâta zarvă-n lume și în suflete tăcere...
Chipuri triste, pași grăbiți fără țintă, fără vrere!
Carnaval cu măști diverse, cabaret sub lună plină
E o luptă nevăzută! Întuneric și Lumină!
Două oști stau nevăzute, două forțe se înfruntă
Pentru om stau față-n față, pentru om se prind în luptă!
Bântuie prin veacu-acesta ai Apocalipsei cai
Și în urma lor rămâne boală, moarte, rău și vai!

Clocotesc în trupuri pofte, patimi noi se nasc în om
Și se-agață de-al lor suflet ca omizile de pom!
Duhul rău îi pervertește ca o plagă se întinde
Ura stinge-n om iubirea, fratele pe frate vinde!
Se ridică multi hristosi cu o nouă-nvățătură
Amăgind cu viclenie și cu mâna pe Scriptură,
Strâng în jurul lor naivii și smintesc și pe cei buni
Sunt uneltele satanei, vând iluzii la nebuni!

De Sodome și Gomore, pângăritu-s-a pământul
Plânge ceru-n ploi năvalnic, plânge îngerul și sfântul !
Se-nsoțesc în desfrânare mulți ...în numele iubirii,
Ea cu ea și el cu el, mai presus de legea firii!
Decadență, ignoranță, toate sunt cu susu-n jos
Mulți își strigă necredința și Îl scuipă pe Hristos,
Adevărul îl îngroapă învelit în zdrențe multe,
Stă minciuna-n strai de aur și călcând peste virtute!

Știință multă și deșartă, știu rețeta tinereții
Fac copii în eprubetă, guvernează delincvenții!
Cei puternici duc ,,războaie" îmbătați de bogăție
Pentru bani și pentru faimă se ucid și se sfâșie!
Omului s-a dat voință, libertatea de-a alege
Unii merg către Lumină, alții calcă Sfânta Lege
Nici putere n-ar avea dacă nu s-ar da de Sus
Așa cum i-a spus lui Pilat Domnul nostru Sfânt, Iisus!

Dumnezeu le știe toate, vede fapta, vede gândul
Și le-o pune la vedere când va judeca Pământul!
Fiindcă așa cum spun proorocii, vor veni cumplite vremuri,
De pe-acum, citind Cuvântul, te-ngrozești și te cutremuri!
Peste veacul nebuniei se așterne-ncet amurgul,
Guri de iad, vorbind prin oameni, duc război cu Demiurgul!
Și duhoarea morții-mbracă sufletele omenirii
Cei ce ÎNCĂ sunt LUMINĂ sunt ASEMENI CU MARTIRII !

Cei ce vor păzi Cuvântul în aceste vremuri grele,
Vor fi ridicați de îngeri spre Lumină și-nviere
FIȚI FĂCLII ÎN VEACUL NEGRU !

 Fiți luminile din sfeștnic!
CĂLĂUZE PENTRU ORBI CĂTRE DUMNEZEU CEL VEȘNIC !

Cuvinte din inimă

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." 

Doamne ajută!

O oarecare femeie, pe nume Hrisovalantu, se nevoia în lume, iar Stareţul nostru o avea drept maică duhovnicească și o cinstea mult. Era foarte virtuoasă și milostivă. Tot ce avea, dădea milostenie. Pe oricine vedea, îl chema și‑i dădea milostenie. Stareţul ne spunea despre ea, atunci când ajunsese la sfârșit: „Numai Cuvioșii Părinţi, asceţii, pustnicii văd aceste lucruri, nimeni altul nu le vede. Vedea trecând pe dinaintea ei tot ce dăduse: saltele, plăpumi, pături. Tot ce dăduse”. Și spunea: „Ce lucruri de diamant! Ce aurării! Eu nu am dat nicio plapumă de aur. 

Ce este aceasta?”. Vorbea singură și noi o auzeam. Spunea: „Ce saltele de aur, ce pături de aur sunt acestea? Ce lucruri frumoase sunt acestea!”. Așadar, tot ceea ce dăduse, treceau pe dinaintea ochilor ei și le vedea. În ceasul morţii sale le‑a văzut. Și șoptea: „Hai, Gheronda! Hai, Gheronda! Vino odată, Gheronda! A sosit ceasul meu, a venit Îngerul, hai Gheronda!”. De îndată ce a venit, la ora zece, s‑a împărtășit și în acea clipă s‑a sfârșit.

Această femeie îl iubea mult pe Sfântul Ioan Botezătorul. Postea, la fiecare prăznuire a sa făcea priveghere de toată noaptea și nici apă nu bea. Odată, după ce s‑a îmbolnăvit de cancer și avea dureri insuportabile, a spus:

– Cinstite Înaintemergătorule, eu te‑am iubit, te‑am cinstit, am postit, dar tu de ce nu vii acum să mă ajuţi?

Atunci i s‑a arătat Sfântul Ioan Botezătorul în chip de călugăr, ţinând într‑o mână un mic felinar, iar cu cealaltă mână o ţinea pe fiica ei, care murise mai înainte și a întrebat‑o:

– Ce ai?

– Nu vezi ce am? Nu mai pot de dureri. Mor.

– Nu te mâhni!, i‑a spus Sfântul. Nu mai ai vreo injecţie? Fă‑o și nu te va mai durea.

Apoi a dispărut Sfântul, au dispărut și durerile și a plecat din cele de aici fără durere.

Extras din Cuvinte din inimă – Stareța Macrina Vassopoulos, Editura Evanghelismos, 2015.


Sfântul Ioan Botezătorul

ȚAPUL ȘI MĂGARUL

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                   

Era odată un măgar cuminte
Și liniștit, și tare cumpătat,
Și receptiv la orice rugăminte,
Și primul săritor la ajutat.

Iar tot acolo, în vecinătate
Un țap obraznic viața și-o trăia –
Fără de griji, în plină libertate,
Care știa din plin a profita.

Ei se-ntâlneau ades pe șesul mare
Cuminți vecini – cu iarbă se hrăneau:
Măgarul și cu țapul pe-o cărare
Mergeau la adăpat, ori se plimbau.

Dar iată că-ntr-o zi, după o ploaie,
Când șesul era apă și nămol,
Se plânse țapul: – Un picior mă doare
Și nu mai pot ajunge la ocol!

Tot șchiopătând, rugă atunci măgarul
Cu ochi-n lacrimi și cu tulburare:
– Măi frate, simt pe pielea mea calvarul,
Mă du, te rog, acasă în spinare!

Se pare că de piatra din cărare
Copita mi-am strivit până la os
Și-abia de mă pot ține pe picioare,
Nu mă lăsa la greu, te rog frumos!

Măgarul nici nu puse la-ndoială
A țapului cuvinte – îl crezu,
Sărmanul nu știa că-i amăgeală
Și că vecinul lui se prefăcu.

Așa că-l aburcă frumos în spate
Și îl purtă spre casă, întristat
De suferința bunului său frate,
Care ofta întruna, deprimat.

Așa l-a dus măgarul vreo trei zile,
Pân’ la izvor, la șes și înapoi.
Sperând că țapul se va face bine
Cu iarba cea mustoasă din zăvoi.

Dar țapul șmecher, cățărat în spate,
Crăpa de râs, rânjind câte-un oftat,
Privind cum prin noroiul de la sate
Măgarul se îngloadă repetat.

Dar într-o zi, privindu-se-n băltoacă,
Ca în oglindă, ce văzu măgarul?
Un țap fudul cum râde pe la spate
Și îl tot strâmbă, că e prost, sărmanul...

Înțelegând că totul e o farsă,
Iar țapu-i nesimțit și profitor,
Porni măgarul trist cale întoarsă,
Pe-un mal de râu cu val amețitor.

El, fără să cuvânte, intră-n apă
Și-n valuri tot mai mari se cufunda.
– Ne înecăm, strigă de frică țapul,
Măgarule, eu nu pot înota!

Măgarul se făcu că nu-l aude,
Și se-afundă în valuri pân’ la bot:
– Am auzit că apa asta-i o minune
Și poate vindeca aproape tot!

Dar dacă valul ăsta nu m-a ține,
Măcar voi fi cu sufletu-mpăcat
Că pentru un prieten bun ca tine,
Eu m-am jertfit, iar tu te-ai vindecat!

„Îneacă-te, cum vrei, dar fără mine”,
În gând își zise țapul, vrând să sară...
Numai că valurile îi păreau străine,
Iar malurile rău se-ndepărtară...

Văzând că nu mai are vreo ieșire,
Atinse c-un picior un val spumos,
Apoi țipă el, palid de uimire:
– M-am vindecat, acum sunt sănătos!

Abia atunci spre mal porni măgarul
Pe-afurisit din spate aruncând –
Când speriatul țap atinse malul,
Fugi ca aghiuță, scăpărând...

Morala:

Când bunătatea stă în față cu prostia,
Iar cel viclean profită și înșală,
Se va sfârși curând „prietenia”,
Căci relele ieși-vor la iveală.

Autor Diana Sava Daranuța
Ilustrație de Diana Sava Daranuța