Prefer să spun că lumea-i bună, deși eu știu că lumea-i rea,
Dar nu mi-e dat ca să o judec, ci să mă mântuiesc în ea,
Căci și Stăpânul vieții mele, în anii Lui de pe pământ,
N-a vrut să judece pe nimeni, plinindu-Și scopul Său cel sfânt.
Prefer să spun că lumea-i bună, deși eu știu că nu-i așa,
Dar dacă mintea mea-i curată, pe toate bune le-oi vedea,
Căci dacă inima din mine se face tron lui Dumnezeu,
Lumina-n care El mă-mbracă va străluci și-n jurul meu..
Da, noi suntem lumina lumii, prin harul Domnului Hristos,
Și rostul nostru pe pământ e să îl facem mai frumos,
Acolo unde e-ntuneric, să încercăm să luminăm,
Acolo unde e durere, să încercăm s-o alinăm,
Acolo unde e furtună, noi să aducem timp senin,
Acolo unde e răceală, să încălzim măcar puțin,
Acolo unde nu e zâmbet, să încercăm să-l ducem noi
Și pajiște de flori să facem acolo unde-i doar noroi!
De-aceea, chiar de lumea asta e egoistă și e rea,
Nu-mi place mie să o judec și nici să mă feresc de ea,
Ci unde-mi poartă pașii viața, de stau pe loc ori de mă plimb,
Îmi place să-L imit pe Domnul și lumea-n bine să o schimb!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.