POMELNICUL

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Îi scrii pe-o coală de hârtie
Pe cei ce-n inimă îi porți,
Atent ca nu cumva să-ți fie
Vreo rudă vie printre morți..

Cu degetul adus la tâmplă
Încerci de toți să-ți amintești,
Dar uneori se mai întâmplă
Ca, om fiind, să mai greșești..

Încet, încet, pe coala albă
Apar frumos înșiruiți
În ordine, ca într-o salbă,
Acei ce-au fost sau sunt iubiți..

Numindu-i, te cuprind fioruri,
Căci, iată, unii sunt departe,
Iar tu, emoționat de doruri,
Le faci la Liturghie parte..

Scriind, tu te gândești la mama
Și la tăicuțul tău bătrân
Și parcă te apucă teama,
Gândind că nu le mai rămân

Prea multe zile-n partea stângă,
Acolo-n rândul celor vii..
Când moartea o să îi înfrângă,
În partea dreaptă o să-i scrii..

Îți treci acolo frați de sânge,
Prieteni, cunoscuți, colegi,
Și parcă inima îți plânge
Când trebuie să îi alegi..

Tu știi că dacă-i treci pe listă,
Aceasta nu e în zadar:
În existența lor cea tristă
Ei vor primi deodată har

Și vor simți o mângâiere
Și o chemare către Cer,
Iar gândul ăsta-ți dă putere,
Făcându-ți inima de fier..

Îi scrii cu sârg, pierdut în gânduri,
Pe toți pe cei pe care-i știi,
Înșiruind pe două rânduri
Pe adormiți și pe cei vii..