de Preot Sorin Croitoru
Vai, mâinile acelea
Ce atingeau bolnavii,
Și curățeau de lepră,
Și vindecau gângavii
Și-i izgoneau pe demoni
Și-i înviau pe tineri..
Vai, mâinile acelea
Străpunse-n Marea Vineri..
Vai, mâinile acelea
Ce împărțeau iubirea
Și dăruiau iertarea
Și alungau mâhnirea,
Vai, mâinile acelea
Tăcute și smerite
Acum erau străpunse
De cuie ruginite!
Vai, mâinile acelea
Ce în copilărie
Dintr-un picuț de humă
Făceau o ciocârlie,
Vai, mâinile acelea
Atât de-ndemânoase..
Acum erau întinse
Pe lemne colțuroase!
Cu mâinile acelea
Ne-ai mântuit, Stăpâne,
Cu mâinile-Ți legate
De mâinile păgâne,
Cu mâinile-Ți lovite
La stâlp cu scorpioane,
Cu mâinile acelea
Bătute cu bastoane,
Cu mâinile acelea
Ce-au ridicat o cruce,
Și au cărat-o până
N-au mai putut a duce,
Cu mâinile-Ți străpunse
Cu-atâta răutate
Și smulse de la umeri
De multa greutate,
Cu mâinile acelea
Pe Cruce pironite,
Cu mâinile acelea
De sânge înroșite,
Cu mâinile acelea
Ce au căzut răpuse..
Cu mâinile acelea
Ne-ai mântuit, Iisuse!
(8 aprilie 2025)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.