VENIT-A VREMEA !

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



de Eliana Popa

Te pun din nou să urci Golgota, Doamne!
Dar astăzi sunt mai mulți decât atunci
Sunt și din cei ce îți cântau la strane,
TRISAGHIONUL și frumoase rugi.

Sunt toți acei ce-ar trebui să știe
Ce-nseamnă jertfa unui mucenic
Acei ce, Tu, le-ai dat din APA VIE,
Te vând și astăzi, Doamne, pe nimic!

Se-nalță iar în catacombe ALTARE,
Se pregătesc de luptă MUCENICI,
Vegheați de Sus, din Slava Ta cea mare,
De oștile de-ARHANGHELI și de SFINȚI.

Se pregătește-n taină iar PRETORIU
Se împletesc din nou cununi de spini,
Și zi de zi tot crește auditoriul
Acelor ce-i condamnă pe CREȘTINI.

Se pregătesc să-ngroape ADEVĂRUL
Să pună iar LUMINA sub obroc
Să-și răstignească iarăși ZIDITORUL,
ICOANELE să le arunce-n foc.

Se pregătesc de luptă mucenicii
Acestor vremuri guvernate de nebuni
Ce vor să șteargă din PROLOAGE sfinții
Și leapădă CREDINȚA SFÂNTĂ din străbuni.

Iar pântece de iad întunecate
Încep a naște DIOCLEȚIENI
Și se adună-n HOARDE APOSTATE,
Prigonitorii ultimelor vremi.

Și în icoane se-ntristează sfinții
Când, crucile sunt aruncate jos
Din peșteri se adună toți PĂRINȚII,
APOSTOLI și NEBUNI PENTRU HRISTOS.

Stau să se stingă CANDELE-n ALTARE
Tot iadul se ridică furios
Și scuipă chipurile din icoane
Din inimi vor sa-L șteargă pe HRISTOS.

În ceruri TRÂMBIȚELE-ncep să sune
ILIE și ENOH se pregătesc
În sac să prorocească pentru LUME
Și CUPELE MÂNIEI, clocotesc.

Venit-a vremea ,,VAIURILOR" grele
Venit-a timpul pentru SECERAT
Lua-vor plată slugile mișele
Satana și tot neamul apostat.

din volumul de poezii :,, Cu Hristos pe drumul Crucii"

Preotul tras de barbă pe holurile închisorii

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Părintele Ioan Istrati -

Acum trei ani, ne cheamă o doamnă foarte distinsă (pe mine și pe încă un preot) să facem Sfântul Maslu tatălui ei. O casă cu mobilă de mahon impecabilă, sculpturi vechi de lemn...
Bătrânul e la pat, sub o plapumă, o mână de om, se chinuie cu dureri mari. Urlă, plânge.

- Nu poate muri, părinte! zice fiica.

Începem Sfântul Maslu, 7 rugăciuni de sfințire, 7 Apostole, 7 Evanghelii, 7 rugăciuni mari. Omul geme de durere la fiecare ungere. Parcă îl arde untdelemnul sfințit. Terminăm după o oră, sfârșiți.
Doamna ne face câte o cafea, pe care ne-o servește dintr-un set islamic aurit.
Întreb:

- Doamnă, tatăl de când nu s-a spovedit?
- Păi, părinte, cred că niciodată. Știți? Tata a fost director mare în securitate, șef de penitenciar, nu le-avea el cu de astea…
- Cu de astea? zic eu iritat. "De astea" nu poate muri și se chinuie cumplit! Dumnezeu și el știu de ce nenorociri a fost părtaș în pușcărie...

Îl spovedesc. Omul e vădit jenat, icnește de durere, poate încă vorbi. Se bâlbâie. Într-un sfârșit, începe: în anii '60, când era director de închisoare, l-a bătut până la leșin pe un preot bătrân și l-a tras de barbă pe culoarele închisorii.

- De ce? întreb eu.
- Pentru că făcea slujbe în celulă și toți deținuții ascultau în genunchi.

Mă cutremur:

- Rugați-vă să nu muriți! Să suferiți aici oricâtă durere, decât să vă duceți în fundul iadului!

Omul prinde a plânge amar. Îmi pare rău, părinte!

- Să plângeți mereu, câte fire de păr avea în barbă părintele ăla, atâtea lacrimi să vărsați!

Torționarul îmi sărută mâna și mi-o umple de lacrimi. În acest gest, văd marea răsplată a Lui Dumnezeu pentru preotul bătut, zdrobit, târât de barbă ca o cârpă pe holurile stabilimentului drăcesc. Simt o picătură din durerea lui.
Nu m-a mai sunat doamna.
După o săptămână, mă sună că a murit bătrânul, ținând în mână o cruce de lemn.
Cât de infinită e răbdarea Lui Dumnezeu!

Dumnezeu să-l ierte!

(Părintele Ioan Istrati)

RUGĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută

Doamne, Iisuse Hristoase, întărește-ne credința
Și în Sfânta Ta Lumină înnoiește-ne ființa!
Și ne vindecă orbirea și picioarele infirme,
Care nu mai pot a merge, să se roage către Tine.

Doamne, Iisuse Hristoase, luminează bezna minții,
Să pășim și noi pe Calea pe care-au urmat-o Sfinții;
Vindecă de neputință și leprosul și ologul,
Cum atunci, lângă Vitezda, slobozita-i slăbănogul.

Doamne, Iisuse Hristoase, pregătește-ne aici,
Ca atunci când va fi vremea, să-i urmăm pe Mucenici.
Dă-ne dragostea fierbinte pe care au avut-o ei,
Să murim pentru credință ca cei Șapte Macabei.

Doamne, Iisuse Hristoase, poartă-ne-napoi prin vremi,
Să privim cum și-au dat viața Sfinții Martiri Brâncoveni;
Cum străbunii noștri vrednici, purtând cuşma sau catrința,
Nu Te-au pus ca noi pe Cruce… și nu și-au vândut credința.

Doamne, Iisuse Hristoase, cercetează via Ta
Să vezi dacă azi mai afli, roadă sfântă coaptă-n ea.
Și de-o fi trimite, Doamne, de cu zori culegătorii,
Că la adăpostul nopții stau la pândă prădătorii.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Tatălui de Sus,
Să primesc a Ta iubire, nici curat, nici vrednic nu-s,
Dar încerc s-alerg la Tine, Tu-mi ești singur Ajutorul
C-am ales să urc Golgota și apoi să urc Taborul!

Eliana Popa

Poate nu ar fi rau sa imprumutam din intelepciunea cersetorului.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

               

Ce daca o sa fim catalogati ca si naivi. Dumnezeu ne iubeste pentru simplitatea noastra, pentru bunatate, si chiar pentru naivitate. 

Cersetorul.

Un cersetor in fiecare zi mergea in piata din centrul orasului sa cerseasca. Piata era plina de oameni, care mai de care, mai frumos imbracat, numai cersetorul era zdrenturos si murdar si afisa un chip de om prost.

Primul om caruia ii ceruse pomana, a scos din buzunar doua monede, una de valoare mica, iar alta de zece ori mai valoroasa decat prima si l-a pus sa aleaga. Cersetorul a ales moneda de valoare mica.
Apoi, cersetorul a plecat la un alt om, care si el la randul lui, la fel a procedat ca si primul om… tot doua monede a scos din buzunar, una de valoare mai mica iar cealalta de zece ori mai valoroasa decat prima.

Vestea s-a dus in toata piata despre alegerea gresita pe care cersetorul o facea si toti cei carora le cerea pomana, au inceput sa procedeze la fel, sa ii ofere doua monede diferite ca valoare iar el sa aleaga, ce moneda doreste. Dar cersetorul intotdeauna alegea moneda cea mai mica ca valoare.
Dupa alegerea facuta, oamenii din piata, femei si barbati au inceput sa rada de el si sa-l batjocoreasca. Dar el nu se supara. Si in continuare cersea

Zile l-a rand s-a intamplat acelasi lucru intre oameni si cersetor, intotdeauna oamenii ii ofereau doua monede de valori diferite dintre care el trebuia sa-si aleaga una.

Dar intr-o zi, un om mai generos si milos, l-a chemat deoparte pe cersetor si i-a spus: Oamenii intotdeauna iti ofera doua monede de valori diferite, iar tu intotdeauna faci greseala si alegi moneda cu valoarea cea mai mica. Daca tu ai alege moneda cu valoare mai mare, ai castiga mult mai multi bani, iar oamenii nu te-ar mai considera un prost si nu ar mai rade de tine.

Imediat cersetorul ii raspunse: Tu imi dai un sfat bun, dar nu-l pot urma. Daca eu as alege moneda de valoare mai mare, oamenii s-ar opri sa-mi mai ofere bani… lor le place sa stie ca eu sunt prost. Insa eu folosindu-ma de acest truc, habar nu ai tu, cat de multi bani castig eu.
Nu e nimic in neregula sa o facem pe prostii, cand de fapt suntem cu adevarat inteligent.
Celebrul Shakespeare spunea:

,, Una dintre cele mai mari tactici pentru a castiga, este de a actiona putin timp ca un nebun."

Ce extragem in aceasta povestioara? putem invata ca adesea tindem sa etichetam oamenii dupa felul cum se imbraca, dupa felul cum ne vorbesc, nu vedem omul dincolo de masca pe care o poarta si ne amuzam de rolul de om prost pe care il joaca foarte bine, dar de multe ori acestia sunt mult mai intelepti decat noi.

ÎNȚELEPCIUNE

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                      

de Preot Sorin Croitoru

 
M-am săturat să-mi spun părerea,
Vorbind ORICÂND despre ORICE.
Îmi văd de treburile mele,
Și dacă-ați ști ce bine e..

Căci când eram la începuturi
Vroiam mereu să spun ceva,
Chiar dacă treaba-n chestiune..
Adeseori nu mă privea!

Cădeam de multe ori în plasa
Unor agenți provocatori,
Că-s pline vremurile noastre
De farisei ispititori..

Da, îmi cereau să-mi spun părerea
Și să dezbat orice subiect,
Iar eu, luat adesea-n pripă,
Nu răspundeam chiar la obiect..

Doar nu suntem în viața noastră
Mereu ÎN TOATE specialiști..
Mai bine să nu-ți dai părerea,
Decât, vorbind greșit, să riști!

Și-atunci când zici ceva la oameni
Să spui că e PĂREREA TA,
Căci, bineînțeles, se poate
Să fie și greșeli prin ea..

Dar nu, în vremurile alea
Credeam, naiv, că-n tot ce spun
E doar înțelepciune pură..
Credeam că tot ce zic e bun!

Iar când, șezând pe un fotoliu,
Din când în când mai reciteam,
Descoperindu-mi vreo eroare,
În suflet tare mă mâhneam..

Pe frunte-mi apărea sudoarea
Și mâna mi-o treceam prin păr,
Văzând cu groază cum eroarea
Eu o numisem.. ADEVĂR!

E-o spovedanie aceasta?..
Putem să o chemăm și-așa,
Dar din greșelile-mi trecute
Aș vrea să învățați ceva,

Anume că Hristos nu-ți cere
Să spui CEVA despre ORICE,
Ci să vorbești cu multă grijă,
Iar dacă taci, mai bine e!

Iar când vorbești despre credință..
Să fii atent, că este foc!
De n-ai citit Filocalia,
Mai bine nu vorbi deloc!

Căci numai sfinții din vechime
Prin viața lor, primit-au har
Și ori interpretezi Scriptura
CA EI, ori totu-i în zadar!

Deci, fraților, vă rog din suflet:
Să nu vă credeți teologi;
Decât să semeni cunoștința,
Mai bine-ți este să te rogi.

Iar eu vorbesc de-acum încolo
Doar ce îmi este de folos,
Slăvindu-L cât mă ține gura
Pe Domnul meu Iisus Hristos!

ÎNVIAZĂ-MĂ, HRISTOASE

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Înviază-mă, Hristoase,
Căci sunt mort, deși sunt viu,
Am murit pe dinăuntru
Și în suflet sunt pustiu.

Lenevirea mea prea multă
La ispita celui rău
M-au îndepărtat, Iisuse,
Prea mult timp de harul Tău.

M-am uscat precum smochinul
Cel de Tine blestemat,
Sunt lipsit de fapte bune
Și rodesc numai păcat.

Am pierdut Lumina, Doamne,
Nu mai pot să fac nimic,
Mi-a rămas numai suspinul
Și din lacrimă un pic.

Tot ce reușeam odată
Azi îmi e nespus de greu;
Am nevoie de putere
De la Însuși Dumnezeu.

Înviază-mă, Iisuse,
Domnul meu Cel bun și blând,
Prinde-mă de mână, Doamne,
Ca pe Petru oarecând,

Scoate-mă din patimi, Doamne,
Fiindcă rău m-am încâlcit,
Sunt ca oaia cea pierdută
Și ca mielul rătăcit.

Întru totul mă asemăn
Fiului risipitor;
Zac în tina vieții mele
Și de Har îmi este dor.

Câți argați mănâncă bine
La Stăpânul lor în cer,
Iar eu, fiu, de-atâta foame
Mă usuc încet și pier..

Sunt ca „omul oarecare”,
Cel „lăsat aproape mort”:
Deși trupul meu e teafăr,
Mii de răni în suflet port..

Te aștept oftând, Hristoase,
Ca să îmi aduci alean,
Taie, curăță și coase,
Fii al meu Samarinean,

Toarnă-mi untdelemn pe suflet,
Spală-mi rănile cu vin,
Iar pe umeri pune-mi, Doamne
Haină albă de creștin,

Înviază-mă din moartea
Unei vieți trăite rău,
Ia-mă-n turma Ta, Hristoase,
Ca pe mielușelul Tău.

Amin
(22 mai 2026)

Mare folos aduce omului simplitatea.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


                         

Un gând bun, o vorbă bună!


Se spune despre un cioban simplu ca isi dorea foarte tare sa-l vada pe Hristos. Auzise ca pentru aceasta trebuie sa urmezi „calea cea dreapta”. Increzator in cuvintele Scripturii, a luat textul in inteles literar si a pornit la drum, fara sa se abata in stanga sau in dreapta, ci a mers drept inainte.
Dupa cateva ore de mers ajunse la o manastire. Egumenul il primi inauntru, si, vazand ca este om simplu si nevinovat, il trecu in rand cu ceilalti frati si-i dadu spre ascultare sa faca ordine in sfantul locas. In timp ce noul frate facea curatenie prin altar vazu un Om rastignit pe cruce, un Om pe care nu-L vazuse niciodata si-l intreba pe egumen: „Parinte, cine e omul acesta?” Stiindu-l om simplu si voind sa-i vada reactia, egumenul ii ascunse adevarul si-i zise: „Acesta este un frate mai vechi pe care l-am pedepsit eu ca nu-si facea treaba cum trebuie in biserica.”
Crezand ceea ce-i spusese egumenul, fratele nou sosit se puse pe ganduri si se gandi sa-i aline suferinta Omului de pe cruce. Cand iesea de la trapeza, lua cu el mancare si o punea langa cruce, spunand: „Vino si mananca, poate iti este foame!” Intr-o zi se intampla minunea si Omul cobori la masa. Staretul afla si merge cu ciobanul devenit calugar sa vada minunea si intr-adevar Hristos cobora de pe cruce si manca din bucatele ce le aducea fratele de la masa.
Atunci il cunoscu ciobanul pentru prima data pe Hristos si primi fagaduinta ca va avea un loc pregatit in Impartia lui Dumnezeu. Nu trecu mult timp si fratele cel simplu se muta la Domnul, bucurandu-se vesnic de roadele sfintei sale simplitati.
Ne spun Parintii ca la inaltimea cerului se ajunge numai daca vei cobori in adancurile smereniei cele de multe feluri. O latura a acestei virtuti este simplitatea. Ea se castiga fara studiul cartilor si este un rod al rugaciunii si un dar de la Dumnezeu care ne mentine in starea de prunci, adica asemenea lor in nevinovatie si nu in putinatatea mintii.
A fi om simplu nu inseamna a fi om cu minte putina, ci a cauta drumul spre Dumnezeu urmand calea cea mai scurta, fara a te complica in explicatii, iscodiri, facand orice lucru cu gandul ca Dumnezeu coboara si-ti implineste neputinta.
Asupra omului simplu vine harul lui Dumnezeu si-i lumineaza viata, ii aduce fericire pe chip si bucurie in inima. Omul simplu are cele mai mari sanse de a-L vedea pe Dumnezeu pentru ca nerautatea din inima ii deschide calea descoperirii lui Dumnezeu. Asa cum in cel mandru nu-si poate face loc harul, asa in cel simplu nu-si poate face loc pacatul, iar acolo unde nu poate intra pacatul, harul vine si desavarseste lucrarea noastra, aducand sfintenie, dar si binecuvantare.
Sa le urmam si noi exemplul sfintilor si sa mergem la intalnirea cu Dumnezeu lasand la o parte mandria, imbracati in vesmantul simplitatii. Simplitatea este semnul distinctiv dupa care ingerii ne cunosc si ne atrag mai repede la Dumnezeu, umpland sufletul de dar si de bucurie.

Copilul si Dumnezeu.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Doi copii, de diferite varste, au luat pranzul cu Dumnezeu. In naivitatea lor binecuvantata au gustat din aceasta bucurie . Pe noi oamenii maturi, ne-au coplesit orgoliile, mandria... toate acestea ne impiedica sa-l vedem pe Dumnezeu din om.
Tristi trebuie sa mai fim!
Intr-o dupa-amiaza, in parc era un copil care voia sa-l cunoasca pe Dumnezeu. El stia ca era o calatorie lunga pana acolo unde traieste Dumnezeu. Atunci si-a pus in valiza micuta niste painici si un pachet cu 6 sucuri si a pornit intr-acolo. Dupa ce a trecut de trei alei, a vazut o batranica. Era asezata pe o banca in parc si privea niste porumbei.
Copilul s-a asezat langa ea si si-a deschis valijoara. Era pe punctul de a-si bea sucul, cand a observat ca batranei ii era foame, atunci i-a dat o painica. Ea, fericita, a acceptat si i-a zambit. Zambetul ei era atat de frumos, incat copilul voia s-o vada din nou zambind si atunci i-a oferit si un suc. Din nou, ea a zambit. Copilul era incantat. Au stat amandoi asa toata dupa-amiaza mancand si zambind, dar nu au schimbat nici un cuvant. Curand a inceput sa se intunece, copilul era obosit si s-a ridicat sa plece. S-a intors, a fugit inapoi pentru a-si lua ramas bun de la batranica. A imbratisat-o cu caldura. Ea i-a daruit din nou un zambet si mai frumos decat cele de pana atunci.
Cand copilul a deschis usa casei, mama a ramas surprinsa de fericirea care stralucea pe fata lui. Ea l-a intrebat: "Ce-ai facut toata ziua de esti asa de fericit?" El i-a zis: "Am mancat cu Dumnezeu. Si stii ceva? Are cel mai frumos zambet pe care l-am vazut vreodata!"
In timpul acesta, batranica, la fel de fericita, s-a intors incantata acasa. Baiatul ei era nedumerit de pacea pe care i-o citea pe fata si a intrebat-o: "Mama, ce-ai facut azi de esti asa de fericita"? Ea i-a raspuns: "Am mancat painici in parc cu Dumnezeu. Si stii ceva? Este mai tanar decat ma asteptam!
Sa pastram in noi măcar puțin de, si din Dumnezeu

Batranul

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Intr-o noapte rece, un miliardar a întâlnit un biet bătrân, afară, la poartă . L-a întrebat: Nu simți că este frig afară și tu nu porți niciun palton! Bătrânul a răspuns: Nu am, dar m-am obișnuit cu asta. Miliardarul i-a răspuns: Așteaptă-mă! Am să intru acum în casa mea și am să-ți aduc unul. Bietul bătrân a fost atât de fericit și a spus că îl va aștepta. Miliardarul a intrat în casă și l-a uitat pe bătrân.

Dimineața, și-a amintit de acel biet bătrân, și a ieșit să-l caute, dar l-a găsit mort din cauza frigului. Bătrânul a lăsat însă o notiţă: Când nu aveam haine calde, am avut puterea de a lupta cu timpul rece, pentru că eram obișnuit cu asta, dar când mi-ai promis că mă vei ajuta, m-am atașat de promisiunea ta și asta mi-a luat puterea de a rezista.

MORALA: Nu promite nimic, nici măcar dragoste, dacă nu-ți poți păstra promisiunea. S-ar putea să nu însemne nimic pentru tine, dar ar putea însemna totul pentru altcineva!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

CIOROIUL ȘI COȚOFANA (fabulă de Diana Sava Daranuța)

Un cioroi cu pana neagră tot privea cu mare jale,
Cum se plimbă porumbeii din scuarul Catedralei,
Cum i-alintă trecătorii cu firimituri de pâine
Și ei, țanțoși, merg agale, fără griji în zi de mâine.

„Păsările astea simple... se gândi el, n-au valoare,
Oare pentru ce virtute le iubește lumea oare?”
Și-atunci, hotărî cioroiul să se facă porumbel,
Ca să nu-i mai zică nimeni că-i vrăjmaș și că-i mișel.

Și zbură pe lună nouă la o babă vrăjitoare,
Ca să îi ghicească-n ouă și să-i schimbe-nfățișare...
Baba-l căută prin pene, îl drămălui nițel
Și îi zise: – Știu o cale, de-a te face porumbel...

Pentru asta, ia aminte, ce va trebui să faci,
Ca descântecul să meargă, tu va trebui să taci!
Iar la sfat cu porumbeii ș-alte păsări să nu stai,
Asta-i unica ta cale, dacă vrei noroc să ai!

– Asta-i o nimica toată, sunt de-acord și mă împac!
Bucuros sări cioroiul. Nu e greu, promit să tac!
Și îl descântă bătrâna, îl peni pe cârcotaș
Și din pasărea cea neagră îl făcu în hulubaș...

„Făt Frumos”... își zise dânsul. „Ah, ce pene, ce-aripioare,
Voi trăi ca porumbeii, am acum un loc sub soare!”
Bucuros de zile bune se plimba ca un „pigeon”
Îngâmfat... iar porumbeii îl crezură un bufon...

Nimeni nu-l băga în seamă, păsările liniștite
Ciuguleau din mana zilei, vesele și fericite.
Da-l zări o coțofană pe galantul „porumbel”
Și, cătând să intre-n vorbă, se apropie de el.

– Fugi de-aici, strigă acesta, jurământul încălcând,
Ori nu vezi că sunt de clasă, iar tu – pasăre de rând!?
Dar nici nu-și sfârși cuvântul că, în loc de gângurit,
Se-auzi o cârâială și-un puternic croncănit...

Car, car, car... și-atunci îndată, i s-a dus toată vrăjeala
Toți văzură porumbelul care glăsuia ca cioara...
Și apoi, mare minune, când cel hulubaș vioi
Se făcu deodată negru, prefăcându-se-n cioroi...

Morala:

Tot râvnind la viață bună și la ranguri cât mai multe,
Unii cred că pot obține orice merit și virtute.
Ascunzând a lor natură, uită să închidă gura
Și ajung de râsul lumii, când întrec de tot măsura...

Autor: Diana Sava Daranuța
Din volumul „FABULE”, 2021

ÎNTREBAREA DIFICILĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

“Ce-i moartea, tati?”, într-o seară
M-a întrebat fetița mea.
Cu ochii triști i-am spus fetiței
Că moartea-nseamnă.. a pleca,

Dar e plecarea într-o țară
Departe, unde-i Dumnezeu..
Și când am spus aceste vorbe
Un “of” ieși din pieptul meu,

Căci e adevărat că unii
Se duc la Dumnezeu Cel bun,
Dar alții, vai, se duc la chinuri,
Iar asta nu puteam să-i spun,

Și chiar de oamenii de treabă
Se duc la Dumnezeu în Rai,
În urma lor rămâne jale
Și doruri arzătoare, vai..

Și a văzut atunci fetița
Că tare m-am mai întristat,
Și nu înțelegea micuța
De ce-s atât de tulburat.

Vedeți, prieteni, eu ca preot
Ațâția morți am prohodit..
Atâtea lacrimi și suspine,
Atâta dor neostoit..

Atâta jale izvorâtă
Din dorul celor ce-i iubeau,
Atâtea haine strânse-n brațe
Ce până ieri îi cuprindeau,

Atâtea mame fără lacrimi,
Căci le-au secat de-atâta plâns,
Ei, dragii mei, în anii ăștia
Atâtea-n suflet mi s-au strâns..

Și-am preferat să schimb subiectul,
Și-atât i-am zis la puiul meu:
“Ce-i moartea? E când pleacă omul
Departe,-n cer, la Dumnezeu..”

Iar ea a înțeles deodată
Și-atât a spus, privind în jos:
“Să nu mori, tati, niciodată!”
Iar eu am plâns neputincios..
(14 mai 2026)

„Mulțumesc, Hristoase al meu, că mi-ai dat destui bani!”

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Mă aflam într-un magazin, în sectorul cu jucării. Cu coada ochiului am observat un băiețel de vreo cinci ani, care ținea în brațe o păpușă. Îi mângâia mereu părul și o strângea cu grijă la piept. Mă întrebam pentru cine oare să fie destinată această păpușă. La un moment dat băiețelul s-a întors către doamna care stătea lângă el și a întrebat-o:

– Mătușă, ești sigură că nu-mi ajung banii?

– Ți-am spus că nu ai destui bani ca s-o cumperi, i-a răspuns femeia, pierzându-și puțin răbdarea.

Apoi mătușa sa i-a cerut să stea acolo și s-o aștepte puțin. Femeia a plecat în grabă, iar băiețelul a rămas în acel loc ținând păpușa în mâini. Atunci eu m-am îndreptat spre copil și l-am întrebat cui voia să dea păpușa.

– Această păpușă a vrut-o surioara mea pentru Crăciun mai mult decât orice, mi-a răspuns băiețelul. Era sigură că i-ar fi adus-o Moș Crăciun.

I-am spus că poate i-a și adus-o, dar acela mi-a spus cu durere:

– Nu. Moș Crăciun nu poate merge acolo unde este acum surioara mea… Trebuie să dau păpușa mamei, care i-o va duce.

În timp ce spunea acestea, ochii i se umpluseră de lacrimi.

– A mers să-L întâlnească pe Hristos. Tata spune că și mama va merge peste puțin să-L întâlnească pe Hristos. M-am gândit că ar putea să ia păpușa și să i-o ducă surioarei mele.

Inima parcă mi se oprise. Băiețelul și-a ridicat privirea spre mine și mi-a spus:

– I-am spus tatei să-i spună mamei să nu plece imediat, ci să mă aștepte până ce mă voi întoarce de la magazin.

Apoi mi-a arătat o fotografie, în care era el cu păpușa în brațe, și mi-a spus:

– Vreau ca mama să ia și această fotografie, ca să nu mă uite. O iubesc mult pe mama și nu vreau să mă lase, însă tata spune că trebuie să meargă împreună cu surioara mea.

Apoi și-a plecat capul și a rămas tăcut. Atunci eu am scos din geantă niște bani și l-am întrebat pe copil:

– Hai să mai numărăm odată banii tăi, ca să fim siguri câți sunt.

– Sunt de acord, dar e nevoie de mulți bani și nu am atâția.

Atunci eu am aruncat pe ascuns niște bani printre ai lui și am început să numărăm. Erau mai mulți decât îi trebuiau. Atunci băiețelul a șoptit:

– Mulțumesc, Hristoase al meu, că mi-ai dat destui bani!

Apoi s-a uitat la mine și mi-a spus:

– I-am cerut lui Hristos să facă ceva să am destui bani ca să cumpăr o păpușă, ca mama s-o poată duce surioarei mele. Și El a auzit rugăciunea mea. Voiam să am destui bani ca să cumpăr și un trandafir alb pentru mama, însă nu îndrăzneam să-I cer. Dar El mi-a dat destui bani, ca să pot cumpăra și păpușa și trandafirul alb. Știți, mamei îi plac foarte mult trandafirii albi…

După câteva minute mătușa sa s-a întors, iar eu m-am depărtat împingându-mi căruciorul. Mi-am terminat cumpărăturile cu un sentiment cu totul diferit de cel cu care le începusem. Nu-mi puteam scoate din minte chipul băiețelului. Apoi mi-am adus aminte de un articol din ziar, în care se spunea că cu câteva zile mai înainte un șofer beat a lovit o mașină în care tocmai intra o femeie tânără cu fiica ei. Fetița a murit pe loc, iar mama era grav rănită. Să fie oare familia băiețelului?

După două zile am citit în ziar că acea femeie tânără a murit. Nu am putut să nu merg să cumpăr un buchet de trandafiri albi și să-i duc la bisericuța cimitirului unde se afla trupul ei. Era acolo și ținea în mâini o păpușă, un trandafir alb și fotografia cu băiețelul din magazin.

Am plecat de acolo plângând. Am simțit că viața mea s-a schimbat pentru totdeauna.

Dragostea pe care o avea acel băiețel pentru mama și surioara lui era atât de mare, dar într-o clipeală de ochi un șofer beat i-a dus atât de departe…

sursa marturieathonita.ro

DACĂ N-AI...!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Daca n-ai nimic în pungă pentru bietul om sărman
Lasă o lacrimă să curgă, s-o oferi în loc de ban!
Călător ce-ți bate-n poartă, nu-l lăsa degrab' să plece
Dacă nu vrei să-i fii gazdă, dă-i un strop de apă rece...!

Iar de-ai dat un ban în silă, aruncându-l cu dispreţ,
Fapta ta, fără iubire, n-are-n ceruri nici un preț
Și Hristos urcând Golgota, drumul către răstignire
A purtat păcatul lumii, cu cereasca Sa iubire...!

A privit la toți cu milă și cu dragoste de frate
Nu a vindecat leproșii judecându-i după fapte,
Nici lui Iuda, vânzătorul nu i-a socotit trădarea
Nici nu a cerut la Tatăl pentru fapta-i, răzbunarea...!

Astăzi nu lipsește pâinea, peste tot se-aruncă banul
Dar lipsește omenia de a mângâia sărmanul,
Avem inimi împietrite, ochii noștri cum să plângă
Când avem belșug la masă și mulți gologani în pungă...!

Dar suntem săraci de fapte, candele fără ulei
Mici la suflet, goi de lacrimi și-n biserici farisei
Avem glas spre cleveteală, nu avem spre mângâiere
Osândim și dăm cu piatra, ne-nvoim la cele rele...!

Au trecut atâtea veacuri peste Jertfa de pe Cruce
Nici a noastră neputință nu putem a o mai duce,
Am uitat sau nu ne pasă că avem în cer un Domn,
Şi-a primit să fie Jertfă, pentru toţi, un singur OM...!

TREBUIA SĂ MORI

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Dragostea Te-a dus la moarte,
Căci a trebuit să mori
Ca să scapi întreaga lume
De ai iadului fiori..

Dacă Tu, Iisuse Sfinte,
Nu Te-ai fi lăsat ucis,
Raiul zăvorât cu lacăt,
Nimeni nu l-ar fi deschis..

Buni și răi, deopotrivă,
Oameni generoși sau hoți,
Fără diferență iadul
I-ar fi înghițit pe toți!

Într-un mod ce nu-l pricepem,
Când întâiul om, Adam,
A căzut în înșelare,
A căzut întregul neam!

Tu Te-ai coborât, Iisuse,
Ca să dregi ce s-a stricat
Și prin jerta de pe Cruce
Să ne vindeci de păcat.

Sângele de Miel Îți curse
De pe Cruce, pe pământ..
Mântuire ne aduse
Sacrificiul Tău cel sfânt.

Așteptăm cu nerăbdare
Învierea Ta din morți,
Ca în sufletele triste
Bucurie să ne porți.

Oare pe pământul ăsta
Ce-i în viață mai frumos,
Decât strigătele noastre
Că "A ÎNVIAT HRISTOS"?..

amin

UN OM..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


                    

Cândva, un om, un biet argat,
Creștin, cu inima curată,
Lucra la un stăpân bogat,
Aproape pe nimica toată!

N-avea nimic, sărac lipit,
Trăia așa de azi pe mâine,
Muncind la omul înstărit,
Pentru un pat și-un colț de pâine!

Dar, într-o zi, și-au luat bucate
Și au pornit la drum, călare,
Bogatul vrând să îi arate,
Argatului său, tot ce are!

Șezând în șa, mândru, pe cal,
Fiind timp frumos, ziua senină,
Îl duse pe argat pe-un deal
Și-i spuse, întinzând o mână:

-Privește-n zare...tot ce vezi,
Păduri, câmpii...tot ce-i mai bun...
Nu poți nici să-ți imaginezi
Ce am...cât am putut s-adun...

De-acolo, de pe deal, săracul,
Privind în jos, în depărtare,
Printre copaci, văzu conacul,
În toată marea lui splendoare!

Uitându-se în jur, apoi,
La umbră, pe lângă copaci,
Pășteau turme întregi de oi,
Sute de cai...și mii de vaci...

-Pământu-l vezi cât se întinde?
Nici nu mai știu să mai socot...
Tot ce cu ochii poți cuprinde,
Chiar și mai mult...al meu e tot...

Era o zi caldă de vară,
Fără un nor, s-aducă ploi,
Și se făcuse deja seară,
Cât au vorbit pe deal cei doi...

La-ntoarcere, pe-același drum,
Argatul, plin de Dumnezeu,
Șopti: -Aș vrea să-ți spun acum,
Ce bogăție am și eu...

stăpâne...uită-te în sus,
Vezi tu, cât sunt de multe stele?!
Eu până astăzi nu ți-am spus...
Să știi...că toate-s ale mele!

Tu nu poți să-nțelegi misterul,
Ce multe bogății am eu...
Privește și mai sus...e Cerul
Și cât Îl vezi, e tot al meu!

Chiar dacă, astăzi, pe pământ,
N-am decât țoala de pe mine,
Am încheiat un Legământ,
Care, de Cer, legat mă ține!

E greu ca să poți înțelege,
Dar va veni o zi în care,
Acolo sus, în Cer, voi merge,
Unde e veșnic sărbătoare!

Azi, toate ale tale sunt,
Dar vei pleca de-aici, stăpâne,
Că viața este frunză-n vânt,
Și nu vei lua nimic cu tine!

De-a înțeles ce-a spus argatul,
Nu aș putea ca să vă zic,
Dar la întoarcere, bogatul,
Tot drumul, n-a mai zis nimic!

Bogat, nu e acela care
Adună saci cu bani, mereu...
Bogat e omul care-L are,
În inimă, pe DUMNEZEU!

Dorel Mărgan

VINO, DOAMNE, UȘA-I DESCUIATĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Ostenit-am, Doamne, de atâta
Fugă pentru cele trecătoare..
Semănăm cu Marta, amărâta,
Nu cu sora ei cea zâmbitoare.

Am uitat lucrarea rugăciunii
Și ne risipim în griji deșarte.
Viața ne-o jertfim deșertăciunii,
Care ne grăbește către moarte.

Noi ne plângem, dar a noastră-i vina
Că trăim cu sufletele-amare:
Am ales păcatul, nu Lumina,
Iar păcatul naște întristare.

Suferim, dar nu avem ce face
Câtă vreme-n toată libertatea
Am ascuns Lumina sub obroace
Și-am disprețuit Divinitatea.

Viața e așa de mohorâtă,
Oamenii au frunțile-încruntate;
Societatea s-a făcut urâtă,
Nu îmi place-această realitate..

Cel ce pe un nor la Înălțare
Te-ai întors în ceruri printre astre,
Te rugăm din suflet fiecare:
Vino iar în inimile noastre,

Luminează minți întunecate,
Descrețește frunți posomorâte,
Încălzește suflete-nghețate,
Veselește inimi mohorâte..

Fără mângâierile divine
Viața noastră, Doamne, e pustie;
Doar atunci când Te avem pe Tine
Înflorim frumos ca o câmpie.

Vino, Doamne, ușa-i descuiată,
Inima-i gătită pentru Cină,
Vino, Doamne, cum veneai odată
Și-mi umpleai ființa de Lumină..

Dreapta măsură

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un pic de durere te face profund,
Mai multă durere te-afundă prea mult.
C-un pic de avere n-ai lipsuri în casă,
Cu multă avere n-ai somn şi te-apasă.

Un pic de-mplinire te face mai bun,
Prea multă împlinire te face nebun.
Un pic de putere te face mai tare,
Prea multă putere pe alţii îi doare.

C-un pic de respect eşti încrezător,
Cu prea mult respect devii sfidător.
Un pic de-ngrijire te ţine mai bine,
Prea multă îngrijire-i o hibă-n gândire.

C-o slujbă, desigur, ai pâine pe masă,
Dar dacă ai zece, n-ai masă, n-ai casă.
Păstrează, creştine, măsura în toate,
Deloc nu e bine, iar prea mult te-abate

Încet, dar şi sigur de la pocăinţă
Şi te pricopseşte c-o altă credinţă.

Dreapta măsură - Emil Cioran

Crucea grea.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                

Nu te plânge când ești supărat,
Că ți-e Crucea grea și-i greu de cărat,
Nu încerca să scurtezi din ea,
Luptă pentru ea,nu o abandona.

Dumnezeu ți-a dat-o după a ta putere,
Cere de la El să ai mângâiere.
Toată viața ai de dus o luptă
Să poți trece prin câte o ispită.

Luptă pentru tine,ușurează -ți chinul
Cu o rugăciune,urmează-ti destinul.
Toate sunt pentru al tău folos,
Crucea-i biruință,crucea e HRISTOS.

Nu poți birui decât doar prin rugă
DUMNEZEU ți -a lăsat o poruncă.
Iartă și iubește,pe aproapele tău.
Unde nu poți tu ,vine DUMNEZEU!

Tu doar urmează a ta Cale
Nu te mai gândi la suferințele tale.
De ai tu credință și nădejde multă,
DUMNEZEU ruga îți ascultă.

Roagă-te și crede,
DUMNEZEU te vede.
Știe cât tu poți,
Iubește -i pe toți.

Du-ți Crucea mai departe
Răbda tot cu demnitate.
Orice încercare vei întâmpina
Cheamă -l tu pe Domnul,dar nu o scurta.

Amin
Liliana Olariu

12 decembrie 2022.
Volumul de poezii. ,,Viața sufletului meu "

NU VĂ TEMEȚI DRAGI CREȘTINI...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Nu vă temeți dragi creștini
De războaiele din lume
Înarmați-vă cu post
Cu privegheri și rugăciune.

Că acolo unde e credință
Bărbăție și curaj
Fuge toată răutatea
Venită de la vrăjmași.

Nu ne vrea Dumnezeu Bunul
Temători și plângăcioși
Ci biruitori în luptă
Ca soldații curajoși.

Au mai fost de-a lungul vremii
Perioade mult mai grele
Însă moșii și strămoșii
Nu s-au temut deloc de ele...

Purtând Crucea ca un steag
Pretutindenea cu ei
Au risipit păgânătatea
Și nemiloșii atei.

Tradiția , neamul și graiul
Neatinse le-au păstrat
Și acum noi uităm trecutul
Care ne-a încununat.

Ne lăsăm învinși de vrajbă
De nepăsare și mândrie
Și ucidem bobul de credință
Ce ne duce în veșnicie.

Dacă azi la cârma țării
Ar mai sta Ștefan cel Mare
Toți hoții și corupții
Ar zace în închisoare!

Dacă am fi mai buni la suflet
N-ar mai fi atâta rău
Însă noi cu voia noastră
Ne lipsim de Dumnezeu!

Frica este de la diavol
Dragi creștini să nu uitați
Cu cât vă temeți mai mult
Pe atât putere îi dați.

Vremurile-s tot mai tulburi
Și pline de suferință
La liman nu vom ajunge
Fără plâns de pocăință!

,,NU VĂ TEMEȚI ,SUNT CU VOI"
De atâtea ori Domnul a spus
Să ne luăm în spate crucea
Și să-L urmăm pe Iisus!

AUTOR: DANIELA IBRIȘIN

Pupăza si Maica Domnului

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

           

Se spune că, demult, într-o primăvară liniștită, când pământul abia începea să înverzească, Maica Domnului mergea pe un drum de țară, purtând în inimă rugăciune pentru lume. Trecuse prin sate tăcute și prin câmpuri încă ude de rouă, iar pașii ei erau ușori ca o adiere.

Pe marginea drumului, într-un copac bătrân, trăia o pupăză mică și sfioasă. Nu era cea mai frumoasă pasăre și nici cea mai cântătoare. De multe ori se ascundea prin ramuri, pentru că alte păsări râdeau de ea pentru penele ei ciudate.

În dimineața aceea însă, pupăza a văzut-o pe Maica Domnului trecând pe potecă. A simțit în inimă o bucurie pe care nu o mai simțise niciodată. Și, fără să se gândească, a început să cânte.

Nu era un cântec perfect. Era simplu, stângaci, dar plin de bucurie.

Maica Domnului s-a oprit și a privit spre copacul din care venea glasul. Zâmbind blând, a spus:

— Cântă, mică pasăre, căci orice glas care se ridică spre cer cu bucurie este frumos înaintea lui Dumnezeu.

Se spune că atunci pupăza și-a deschis aripile și creasta ei s-a ridicat ca o mică coroană de lumină. Din acea zi, cântecul ei a rămas vestitor de primăvară.

Bătrânii satelor spun că pupăza nu cântă doar pentru anotimpul care vine, ci pentru a aminti oamenilor că fiecare suflet, oricât de mic sau neînsemnat s-ar crede, poate aduce bucurie înaintea lui Dumnezeu.

Și mai spun că atunci când auzi pupăza cântând dimineața, este ca o chemare la rugăciune. Ca și cum natura însăși ar aminti că cerul este aproape, iar Maica Domnului veghează peste lume.

De aceea, în multe sate se spune că glasul pupăzei este o binecuvântare a primăverii, iar cântecul ei duce peste câmpuri o veste tainică:

că Dumnezeu nu uită niciodată de pământul pe care l-a creat.