Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

miercuri, 28 ianuarie 2026

Când eram băiet micuț

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." 




Când eram băiet mnicuț
Eu îmblam mai mult desculț.
Primele mele opcinci
Le-am primit de la bunici.

Când am crescut olecuță
Am primit șî o trăistuță
Faină, țăsută șî nouă
Să îmblu de Paști a ouă.

Ș-o cușmă bunu mni-o luat
Ca să mărg la colindat.
Cu prima mea cămeșuță
M-o dus buna de mânuță

La biserică în strană
Șî stam drepț ca o cătană.
Zâceam tare, Tatăl nost
Că îl știam pe de rost.

Pe mama, tata șî buna
Eu nu i-am prins cu minciuna.
Mne-o zâs să nu mint nici eu
Că mă bate Dumnezeu.

Nu i-am auzât cumva
Să se plângă de ceva,
Că n-au bani, ori că n-au pită
Haine, ori altă ispită.

Când aveau mălai șî fân
Să mulțămneau cu puțân.
Aveau napci în pcicniță
Brânză, urdă în bărbânță

Mălaiu era uscat
Șî sus în pod agățat
Aveau văcuță cu lapte
Gâște șî găini vo șapte.

Nici mai rar, da nici mai des
Nu i-am auzât de stres.
Beau laptele din ulcică
Dar nu mergeau la potică.

Alea vremuri... s-o cam dus.
Șî nici a mnei amu nu-s
Ca să vadă ce-am ajuns
Avem bani, avem mașini
Și copii printre străini.

Ba ne plângem tot mai des
De depresie, de stres
Fiindcă am uitat, zâc eu
De Isus, de Dumnezeu
Șî indiferent de ani
Alergăm doar după bani.

Eu, zâc să ne mai oprim
Că az- mâine bătrânim
Ș-om pleca la țânțârim
Ș-acolo-i unu ca altu
Șî săracu șî bogatu
Te duci cu mâinile goale
Doar cu păcatele tale.

DOAMNE AJUTĂ!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                           


de Preot Sorin Croitoru
 
Unii se silesc din umbră
Ca pe câini să ne asmută.
Să rămânem tari de înger
Și să spunem „Doamne-ajută”,

Căci o scurtă rugăciune
Ca aceasta sus citată
Poate face diferența
Între oameni câteodată.

Lumea azi e rătăcită
Și în patimi rău căzută;
Să nu pierdem însă calmul,
Ci să zicem „Doamne-ajută”,

Căci o rugăciune scurtă
Ca acesta de mai sus
A făcut cândva tâlharul
Și.. l-a mântuit Iisus!

Ai simțit și tu cum fuge
Fericirea de la tine?
Când se-apropie timidă,
Un necaz pe cap îți vine.

Nu te întrista prea tare :
Câtă vreme porți o cruce
E normal să ai necazuri,
Căci cu lacrimi ea se duce,

Ci în locul supărării
Tu de fiecare dată,
Mângâind cu ochii cerul
Să-Ți slăvești Cerescul Tată
 
Și știind că Domnul nostru
Și-a dus crucea pentru lume,
Să-I privești prelung icoana
Și să chemi Preasfântu-I Nume

Nu cu voce, ci în suflet,
(Gura să-ți rămână mută),
Nu cu sute de cuvinte,
Ci zicând doar „Doamne-ajută”,

Și va suspina Stăpânul
Și Măicuța Lui, slăvita,
Și îți vor trimite harul
Și vei birui ispita

Și ca soarele ce iese
După norii de furtună,
Îți vei căpăta iar pacea
Zâmbetul și voia bună.

Deci când viața dumneavoastră
Nu va fi deloc plăcută,
Repetați în toată vremea
Rugăciunea „Doamne-ajută”,

Iar când, izbăviți de Domnul,
Veți fi plini de bucurie,
Cu recunoștință mare
Ziceți: „Doamne, slavă Ție!”

(28 ianuarie 2026)

luni, 26 ianuarie 2026

Barca

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Un bărbat a fost angajat să picteze o barcă. Cu vopseaua, pensulele și o mână sigură, a început să acopere barca într-un roșu vibrant, așa cum a cerut proprietarul. În timp ce lucra, a observat o mică gaură în carenă, abia observată ochiului neantrenat. Fără să spună un cuvânt, a reparat-o, considerând că face parte din meseria lui.

După ce a terminat de pictat, proprietarul l-a plătit, iar omul a plecat, mulțumit de munca de o zi. Dimineața următoare, însă, proprietarul a revenit, ținând un cec mult mai generos decât se datora pentru tablou.

Surprins, pictorul a întrebat: „Domnule, deja m-ați plătit pentru vopsea. Pentru ce e asta? "
Proprietarul a zâmbit și a spus: „Asta nu este pentru tablou. Este pentru reparat gaura din barca. "
Pictorul, nedumerit, i-a răspuns: „Dar acesta a fost un lucru atât de mic, cu siguranță nu merită această sumă. "

"Prietene, nu înțelegi", a început proprietarul. "Când te-am rugat să vopsești barca, nici eu nu știam de gaură." După ce ați terminat și s-a uscat vopseaua, copii mei au ieșit cu barca la pescuit fără să-mi spună. Am fost plecat, iar când am ajuns acasă, am fost îngrozit să realizez că au plecat într-o barcă cu o gaură în carenă. "

Pictorul a ascultat cu atenție cum omul continua, vocea lui acum groasă de emoție.
Am fost îngrozit, gândindu-mă că s-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată. Dar când s-au întors în siguranță, m-am grăbit să verific barca și am constatat că ai reparat gaura. Nu ai reparat doar o barcă - ai salvat viețile copiilor mei. Asta e ceva ce nu voi putea niciodată răsplăti pe deplin."
Pictorul a tăcut, absorbind greutatea cuvintelor omului.

Proprietarul a adăugat cu blândețe: „Uneori, cele mai mici gesturi pot avea cel mai mare impact. Ceea ce ți s-a părut nesemnificativ înseamnă totul pentru mine. "

În viață, putem repara fără să știm multe „găuri” pentru alții - oferind ajutor, reparând inimi sau pur și simplu fiind acolo când este nevoie. De multe ori nu realizăm cât de mult pot însemna acele acțiuni mici pentru altcineva.

Nu știi niciodată când bunătatea ta tăcută poate salva o viață. Continuă să ajuți, continuă să-ți pese, căci lumea are nevoie de mai mulți zugravi.

duminică, 25 ianuarie 2026

SA NU LUAM NUMELE DOMNULUI IN DESERT

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




 SA NU LUAM NUMELE DOMNULUI IN DESERT (adica, sa nu-L chemam decat cand simtim ca numai putem izbandi fara ajutorul Lui)
.
"Un bijutier statea in pravalia lui si in timp ce lucra, lua mereu numele Domnului in desert, fie injurand, fie invocandu-L la orice pas. Iar un hagiu ce trecea pe strada s-a tulburat auzindu-l, asa ca l-a strigat sa vina afara. Cand bijutierul a iesit in fata usii, hagiul s-a ascuns. Bijutierul s-a intors in pravalie si si-a reluat lucrul. Hagiul iar l-a strigat si cand bijutierul a raspuns chemarii, hagiul iar s-a ascuns, repetand figura. Atunci bijutierul s-a intors furios la treaba. Si inca o data, la fel. Bijutierul, nebun de furie, s-a rastit la el: - Ce ma tot strigi, hagiule, si ce tot faci glume cu mine, cand eu nu-mi vad capul de treaba? La care hagiul i-a raspuns linistit: - Pai nici Dumnezeu nu-Si vede capul de treaba, dar tu il tot strigi mereu degeaba la toate nimicurile. Cine ar trebui sa se supere mai tare, Dumnezeu sau tu? Iar bijutierul, intelegand, s-a rusinat si s-a retras in pravalia lui, fara sa mai ia numele Domnului in desert". (Sfantul Nicolae Velimirovici).

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Amin si Aliluia!
Preot Ioan.


BĂTRÂNUL CERSETOR

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                     


Asezat, tăcut priveste, trist si compătimitor,
Către cei ce trec in grabă, un bătrân biet cerşetor !
Părui alb precum fuiorul, ochi de-un verde luminos,
O lumină-i joacă-n gene si pe chipul lui frumos !


Cersetorul parcă este coborât dintr-o icoană,
Nu asteaptă nici o milă, nici nu cere de pomană,
Doar o vorbă, tot repetă către orice trecător :
,, - Taică, nu uita ca-n viată, esti un simplu călător !"


Unii il privesc cu milă, altii-l scuipă cu dispret
Căci in fața celor mândrii, mosul n-are niciun preț,
Râd sărmanii, nu-l ascultă..o, de-ar sta lângă el jos,
Ar vedea ca au in față, un nebun pentru Hristos !


Ar vedea ca tine-n mână, pitit, şirul de mătanii,
Iar in buzunarul hainei, Cartea Sfintelor Predanii
Evanghelia cea Sfântă, pâinea lui de zi cu zi,
Care-i Hrana cea mai bună si puterea lui de-a fi.


Si bobiță cu bobită, curge rugăciunea sa,
Pentru fiecare suflet, pentru toată lumea rea,
Pentru cei care il scuipă, pentru cei ce-l miluiesc,
Curge lacrima si ruga, ingerii se veselesc :


,, - Doamne Iisuse Hristoase, după cum sti Tu.. si-ai vrea,
Cu iubirea Ta de oameni, miluieste lumea Ta,
Osândeste-mă pe mine, dintre oameni cel mai mic !"
Asa se ruga bătrânul coborât din Pateric .


Ce frumos ii stă de-a dreapta, ingerul lui păzitor,
Si ii strânge tainic ruga, sa o ducă sfânt odor,
La Jertfelnicul din ceruri, in Cetatea cea de Sus,
Unde-n Slava si Lumină, sade Domnul Sfânt, Iisus!


Trecătorule, ce poate, intâlnesti in calea ta
Un bătrân cu pletel albe si cu barba ca de nea,
Stai o clipă si-l asculta si-i sărută mâna, care
Nu sta-ntinsa sa primeasca...iti dă binecuvântare!


Nu iti cere de pomană, dar iti dă din pâinea lui,
Asa cum primeau odată, ucenicii Domnului
Hrană sfântă pentru suflet si merinde-mpărătesti,
Ca să poti trece cu bine peste vămile cereşti!


Eliana Popa

sâmbătă, 24 ianuarie 2026

CÂND OAMENII AVEAU PUȚIN..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



de Preot Sorin Croitoru

Când oamenii aveau puțin,
Trăind și ei de azi pe mâine,
Se mai găsea câte-un creștin
Să rupă-n două câte-o pâine,

Să dea un pic la copilași
Pe masa lui sărăcăcioasă
Și-un pic la oameni nevoiași
Pe care îi primea în casă,

Și-n pacea-n care toți trăiau
Cu-a lui Hristos bunăvoință
Mâncând puțin se săturau,
Hrănindu-se și din credință,

Iar forța lor de mari eroi
Ce câștigau războaie grele,
De ne mirăm atâta noi,
Aflând la școală despre ele,

Venea din sufletele lor,
Nu din bucatele mâncate,
Din Harul cel întăritor
Al lui Hristos, nu din bucate.

Când oamenii aveau puțin
Și grijile erau puține;
Pe chipul lor mereu senin
Vedeai doar zâmbete blajine,

Puține certuri sau deloc
Se întâmplau pe-atunci prin sate,
Căci nu ardea al urii foc
Ce arde azi în societate,

Feciorii se luptau pe rând
Pentru un zâmbet de fecioară,
Bătrânii îi priveau râzând
La șezători în nopți de vară,

Era o lume ca-n povești
Și alte vremuri, altă eră,
De îți venea să tot trăiești
În minunata atmosferă..

Azi oamenii au din belșug,
Căci i-a îmbogățit progresul,
Nu mai înhamă boi la jug,
Li s-a urcat la cap succesul,

Dar în blândețe sunt săraci
Și-i secetă de bunătate,
Bogat de vrei, ușor te faci,
Dar bun, cu mare greutate..

Se mai trăiește și acum,
Dar viața parcă nu e viață,
La fiecare om pe drum
Lipsește zâmbetul pe față

Și mă întreb la ce-au servit
Atât amar de revoluții,
De vreme ce ne-am prăbușit
Din înălțimile virtuții

În adâncimi de necuprins
Din sfera imoralității,
“Evoluând” cu pas întins
Pe calea largă-a răutății..

Îi cer Preabunului Iisus
Să lumineze tot creștinul,
Ca luminat fiind de Sus,
Să prețuiască și puținul,

Căci viața cu puțin e rai,
Când o îmbogățește Harul,
Iar viața fără Har e vai,
Chiar de-am avea averi cu carul..

vineri, 23 ianuarie 2026

DOAMNE, DOAMNE..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




de Preot Sorin Croitoru

Doamne, Doamne, plâng nemângâiat,
M-am trezit din somnul rațiunii
Fiindcă Tu în ochi mi-ai picurat
Harul Tău în timpul rugăciunii.

În acele clipe m-ai stropit
Din belșug cu isopul căinței.
Înălțat am fost, dar m-am smerit
Și-am sorbit din mierea pocăinței.

Doamne, Doamne, tare mai regret
Că în vremea nepăsării mele
Cei vicleni m-au înrobit încet
Și m-au aruncat în patimi grele..

Viața păcătoasă o iubeam,
Fiindcă ea îmi devenise fire;
Eram mort, deși cumva trăiam,
Condamnat la veșnica pieire..

Am greșit nespus în viața mea,
Însă Tu de fiecare dată
M-ai întors de pe o cale rea
Pe o cale binecuvântată.

Cum să-ți mulțumesc cu-adevărat
Pentru darul lacrimii curate?..
Am căzut și iar m-ai ridicat
Pentru-a câta oară din păcate..

Dă-le, Doamne, lacrimi tuturor
Și cu Duhul Sfânt îi înnoiește,
Pune har în sufletele lor
Și din patimi rele-i izbăvește.

Ca tâlharul de pe cruce oarecând,
Să ajungem toți în cer la Tine,
În Împărăția Tatălui Cel Blând,
Unde nu sunt lacrimi, nici suspine.
amin

DE CE EXIST?

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                 
 
de Preot Sorin Croitoru
 
De ce exist? Exist căci în vecie,
Pe când ce este astăzi nu era,
Căci nu-l rostiseși încă pe “să fie”
Prin care ai zidit făptura Ta,

Ai hotărât ca eu să fiu și iată,
Exist, sunt plin de viață și gândesc,
Mă bucur de iubirea Ta de Tată,
Îți mulțumesc cum pot și Te slăvesc.

Tu m-ai gândit, apoi mi-ai dat ființă,
Manifestându-Ți harul creator;
Părinții mei, prin buna Ta voință
M-au dobândit rod al iubirii lor.

De ani fac parte din această lume,
Nu sunt în plus și nici nu-s de prisos;
La unii sunt un număr și un nume,
La Tine însă-s foarte prețios.

Prezența mea discretă și firavă
Nu-Ți este necesară nicidecum;
Tu veșnic și îndestulat de slavă,
Eu efemer ca praful de pe drum..

Dar ai voit să port ca pe-o comoară
Suflarea Ta de har dumnezeiesc:
O mână de pământ pe dinafară,
Pe dinăuntru înger netrupesc.

Îți sunt atât de drag, că pentru mine
Pe Fiul Tău din ceruri L-ai trimis,
Ca eu, crezând că El e de la Tine,
Să pot ajunge-n lumea Ta de vis.

Mi-am înțeles destul de greu menirea,
Căci începutul mi-l știam deja:
Exist ca să Îți savurez iubirea
Și să mă veselesc de slava Ta!

(23 ianuarie 2025)

duminică, 18 ianuarie 2026

CIOARA

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



O cioară trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă, într-o zi, a văzut o lebădă…
,,Această lebădă este atât de albă”, s-a gândit cioara.
,,Și eu sunt atât de neagră. Această lebădă trebuie să fie cea mai fericită pasăre din lume.”
Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gândea.
,,De fapt”, i-a răspuns lebăda ,,simțeam că sunt cea mai fericită pasăre din împrejurimi până când am văzut un papagal care avea două culori. Acum cred că papagalul este cea mai fericită pasare care a fost creată.”
Apoi cioara l-a abordat pe papagal.
Papagalul i-a explicat:
,,Am trăit o viață foarte fericită până când am văzut un păun. Eu am doar două culori, însă păunul are o multitudine de culori.”
Mai târziu, cioara a vizitat un păun de la grădina zoologică și a văzut că sute de oameni s-au adunat ca să îl vadă.
După ce oamenii au plecat, cioara s-a apropiat de păun.
,,Dragul meu păun”, a spus cioara ,,ești atât de frumos, în fiecare zi mii de oameni vin să te vadă. Când oamenii mă văd pe mine, imediat mă gonesc. Cred că ești cea mai fericită pasăre de pe planetă.”
Păunul a răspuns:
,,Am crezut dintotdeauna că sunt cea mai frumoasă și fericită pasăre de pe planetă. Însă, din cauza frumuseții mele, sunt închis în această grădina zoologică. Am cercetat cu atenție grădina zoologică și am realizat că cioara este singura pasăre care nu este închisă într-o cușca. Așa că zilele trecute m-am gândit că dacă aș fi o cioară, aș putea să hoinăresc fericit pretutindeni.”
_________________
Morala:
Aceasta este și problema noastră. Ne comparam în mod zadarnic cu alții și ne întristăm. Nu prețuim ceea ce Dumnezeu ne-a dat ceea ce duce la ciclul vicios al nefericirii! Învață să fii fericit cu ceea ce ai în loc să te agăți de ceea ce nu ai! Întotdeauna va exista cineva care va avea mai mult sau mai puțin decât ai tu!
Persoana care este mulțumită cu ceea ce are este cea mai fericită persoană din lume!
,,Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.” – Proverbele 15:15


Teodor Ciurariu



Trandafirul

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


                               



Un om a plantat un trandafir, plin de speranță a început să-l ude, şi înainte ca acesta să înflorească l-a examinat. A observat mugurul care avea să prindă viață curând, dar a observat şi spinii de pe tulpină şi s-a gândit:"Cum poate o floare atât de frumoasă să aibă o tulpină plină cu spini?" Întristat de acest gând, a uitat să mai ude trandafirul, şi chiar înainte să înflorească, el s-a ofilit.

Aşa se întâmplă şi cu mulți oameni. În fiecare există un trandafir. Calitățile pozitive plantate în noi la naştere se dezvoltă pe pământul cu spinii greşelilor noastre. Mulți dintre noi, când ne uităm la noi înşine, vedem doar spinii, defectele. Devenim disperați de gândul că nimic nu e bun în noi. Neglijăm să udăm binele din noi, şi este posibil ca acesta să moară. Nu suntem conştienți de potențialul cu care ne-a înzestrat Dumnezeu...

Unii oameni nu văd trandafirul din interior şi au nevoie de alții ca să-l vadă. Una dintre cele mai frumoase calități de care dispune o persoană, este aceea de a trece peste spinii celuilalt şi de a găsi trandafirul. Aceasta este una din caracteristicile iubirii...să priveşti o persoană, să-i cunoşti defectele și s-o accepți în viața ta...în tot acest timp cunoscând noblețea sufletului său. Dacă le arătăm "trandafirul" din ei, îşi vor învinge spinii. Numai atunci vor reuşi să înflorească!

Cel mai bun prieten este acela care îți aratã defectele!!!

DOUĂ MÂINI CU RĂNI DE CUI !

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Prea Curată Născătoare, Maica celor in durere
În căusul palmei tale, strânge lacrimile mele !
Strânge multa mea durere si cu ea la Cer sa urci,
De la Fiul Tău Prea Dulce, veste bună să-mi aduci !

Ieri pierdut eram pe Cale, rătaceam pe-un drum gresit
Nu stiam unde mă aflu, nici de unde am venit
Nu stiam unde mi-e casa, nici nu cunosteam Iubirea
Ce s-a Răstignit pe Cruce, să-mi aducă Mântuirea,

Nu stiam că locul ăsta, nu e locul meu pe veci
Rătăceam prin intuneric...inotam in valuri reci,
Si când sufletu-mi, sărmanul,obosit, incet murea
Am intins Măicuta mâna la Milostivirea Ta !

Si-am simtit că lângă mine s-a oprit un Calator
Ce purta o Cruce-n spate si-avea lanturi la picior
Si o frunte-nsângerată,de la rana unor spini
Împletiti intr-o cunună ce umbrea un chip senin

Si-a intins cu duiosie, două mâini cu răni de cui
Si m-a tras din valul mortii si m-a strâns la pieptul Lui
Si-un suvoi de apă vie, am simtit că se revarsă
Dintr-o rană mai adânca, dintr-a Lui străpunsă coastă.

Mă inundă si pe mine si mă spală si mă-nvie
Si-mi sădeste-n suflet pace si o sfânta bucurie,
Si m-asează si pe mine, să păsesc in urma Lui
Si Golgota vietii mele cu nădejde să o sui..

Si-am văzut că unde calcă si ramâne urma Sa
Odrăsleste si se-naltă,floarea de ,,nu mă uita"
Si in locul unde cad, picături din sfântul sânge
Crini răsar si Îl imbracă cu parfumul cel mai dulce !

Iar in urma Sa, Măicuta ii adună si-i asează
În cununi preaminunate, pentru cei ce Îl urmează,
Pentru fiecare suflet ce păseste-n urma Lui
Pentru tine cel ce astăzi, drumul Crucii vrei sa-l sui !

Eliana Popa 

Mamă, uite ce durere!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




Mamă, uite ce durere!
Domnul, pentru noi, azi piere,
El le rabda, mamă, toate
Şi ne scapă de păcate.


Pe cerul însorit se-adună
Nori care prevestesc furtună,
Şi pământul, mamă, iată!
Se cutremură deodată...


Ce-a făcut El mamă, oare?!
Printr-o moarte-ngrozitoare,
Suferind, cu răni pe spate
Şi-a dus crucea pân la moarte.


Iată! Maica Sfântă plânge!
Oh! Iisus al ei se stinge!
Doamne, cât ai mai răbdat!
Alinare n-ai aflat...


Plin de răni şi însetat,
Către Tatăl te-ai rugat.
"Iartă-i, Tată! Nu ştiu ei
Că Tu binele le vrei!"


Oh, Iisuse, eşti cu noi!
Sprijin marilor nevoi,
Ne-ai şters lacrima amară!
Noi nu te-am băgat în semă...


Fapte bune-ai săvârşit,
Oamenii te-au chinuit...
Coroană de spini ţi-au pus,
Bunule, Prea Scump Iisus!


Vai, ce repede-au uitat
Cum pe toţi i-ai ajutat!
Morţii cum i-ai înviat
Şi poporu-ai ajutat.


O, Miel Blând şi Răbdător,
Mântuirea tuturor!
Mamă, ce povară-a dus
Scumpul nostru, blând Iisus.


poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
sursa text http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=214085
sursa foto https://ro.pinterest.com/pin/572449802629750552/

Musafirul...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!





Mi-a batut iarna-n fereastra
Ca un calator grabit,
S-a scuturat de zapada
Si apoi mi-a multumit.

A stat departe de soba
Si n-a vrut sa se dezbrace,
A intrat cu mine-n vorba
Cerandu-mi doua cojoace.

M-am uitat la ea mirat
Ca avea deja vreo noua,
Si razand am intrebat
La ce-i mai trebuiesc doua ?

Ridicand incet privirea
Am simtit pe frunte bruma,
Precum si dezagirea
Ca nu prea gustase gluma.

Se facuse-n casa frig,
Iarna se simtea mai bine,
Dar n-a intrebat nimic
Despre ce-o sa fie maine .

Si mi-am luat inima-n dinti
Si i-am pus o intrebare,
Baba iarna sa nu minti,
Cand esti gata de plecare ?

Enervandu-se atunci
A scrasnit printre masele ,
N-ai sa poti sa ma alungi
Esti poet si n-ai putere.

Dar nu vreau sa te alung
Uneori esti chiar frumoasa,
Vino-n brate sa te strang
Nu mai sta langa fereastra.

S-a apropiat de mine
Si-a simtit incet cum ard,
Si i-am spus strangad-o bine
Vei pleca , nu te mai rabd !

Si-a iesit atunci pe usa
Intristata si mofluza ,
A plecat ca o papusa
Ce misca doar dintr-o buza ...

Iarna, daca as fi vrut
C-un cuvant sa te topesc,
La usa cand ai batut
Ti-as fi spus doar...TE IUBESC...!

autor...Dorin Dumitriu.
Sursa foto internet



sâmbătă, 17 ianuarie 2026

– Părinte, un vrăjitor poate vindeca vreun bolnav?

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




*Diavolul niciodată nu poate face binele*

– Părinte, un vrăjitor poate vindeca vreun bolnav?

– Vrăjitor şi să vindece un om bolnav? Pe unul care este scuturat de diavol, acesta îl poate face bine trimiţând diavolul la altul. Pentru că vrăjitorul şi diavolul sunt asociaţi şi de aceea îi spune diavolului: „Ieşi din acesta şi du-te în cutare!”. Şi astfel îl scoate pe diavol din acela şi, de obicei, îl trimite la vreo rudă de-ai lui sau cunoscut care a dat drepturi diavolului. După aceea cel ce a avut diavol spune: „Eu am suferit, dar cutare m-a făcut bine”, şi astfel se face reclamă. Şi în cele din urmă diavolul se învârte pe la rude sau cunoscuţi. Dacă cineva, să presupunem, este ghebos din lucrare diavolească, vrăjitorul poate izgoni diavolul din acela, îl poate trimite în altă parte şi ghebosul se ridică drept. Dacă însă are gheba din betegeală, vrăjitorul nu-l poate face bine.

Unii mi-au spus despre o femeie că vindeca bolnavi folosind diferite lucruri sfinte. Când am auzit ce face, am rămas uimit de meşteşugul diavolului. Ţinea o cruce în mână şi cânta diferite tropare. Cânta, de pildă, „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară”, iar când ajungea la „binecuvântat este rodul pântecelui tău”, scuipa pe lângă cruce, adică hulea pe Hristos şi de aceea o ajuta aghiuţă. Astfel, pe unii care sunt bolnavi, suferă de melancolie etc., din înrâurire diavolească şi medicii nu-i pot face bine, ea îi vindecă, pentru că pe diavolul care pricinuieşte boala îl trimite în altul, iar aceia se slobozesc de mâhnire. Şi mulţi o au de sfântă! Îi cer sfaturi şi, puţin câte puţin, le vatămă sufletul, îi distruge.

Este trebuinţă de multă luare-aminte. Să fugi departe de vrăjitori şi de vrăji, precum fugi departe de foc şi de şerpi. Să nu încurcăm lucrurile. Diavolul niciodată nu poate face binele. Numai bolile pe care le pricinuieşte el însuşi, le poate vindeca.

Odată am auzit următoarea întâmplare: un tânăr se încurcase cu un oarecare vrăjitor şi se îndeletnicea cu vrăjile. După o vreme s-a îmbolnăvit şi a ajuns la spital. Luni întregi a cheltuit tatăl său, pentru că nu aveau atunci asigurare, ca să afle ce are. Medicii nu-i aflau nimic. Devenise într-un hal fără de hal. Ce face atunci diavolul! Îi apare tânărului în chipul Sfântului Ioan Botezătorul, pe care îl aveau de patron în acea parte, şi îi spune: „Te voi face bine dacă tatăl tău îmi va zidi o Biserică”. Copilul a spus tatălui său, iar acela, sărmanul, a spus: „Este copilul meu, voi da tot ce am, numai să se facă bine”, şi a făgăduit Sfântului Ioan Botezătorul să-i zidească Biserică. Diavolul a fugit şi copilul s-a făcut bine. Şi-a făcut… „minunea”! Atunci tatăl spune: „Eu am făgăduit să zidesc Biserica. Trebuie să-mi împlinesc făgăduinţa”. Nu aveau posibilităţi materiale şi, ca să zidească Biserica, a vândut tot pământul ce-l avea. Şi-a dat toată averea sa. Copiii i-au rămas pe drumuri. S-au revoltat şi au spus: „Nu ne trebuie Ortodoxia”, şi s-au făcut martori ai lui Iehova. Îl vezi pe diavolul ce face? Se vede treaba că acolo nu existau martori ai lui Iehova şi a aflat vrăjmaşul un mod ca să se facă şi acolo.

Extras din Nevoință duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.


sursa

Micul Grigorie

vineri, 16 ianuarie 2026

Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat.


lubesc Ortodoxia, pentru că o traiesc din pantecele mamei mele, iar bunica
mea m-a invặtat "Ingerasul". Dar si pentru că:
lisus Hristos mă intăreste zilnic, să-mi duc crucea cu demnitate, fiindcă, mai
intâi este rāstignirea (ispăsirea păcatelor) si apoi invierea.
Prin Sfanta Liturghie, Agnetul de pe Sfant disc se preface in Sfant Trupul Lui, iar vinul din Sfantul Potir se preface in Sfant Sangele Lui, pentru ca eu
să mã pot indumnezei.
Hristos, este lubire. El este Prietenul meu cel mai Bun si Mantuitorul meu.
Doar in Ortodoxie sunt nealterate, invătăturile Sfintilor Apostoli si ale Sfintilor Părinti.
Mã simt imbrătisat de către Dumnezeu, lisus Hristos, atunci cand păsesc
in Sfanta Bisericã Ortodoxã...
In Sfanta Biserică Ortodoxă fiind: "In Cer ni se pare a sta!"
Sfanta Biserica Ortodoxă este plină de Sfintenie, de Harul Duhului Sfânt.
Mã pot aseza in genunchi si pot trãi rugãciunile mele.
Pot aprinde o lumânare pentru cei vii si cei morti din neamul meu.
Pot sã cant impreună cu ingerii: "Slavặ intru cei de sus, lui Dumnezeu si pe
pamant pace, intre oameni bunăvoire"
Mã pot ruga pentru toti cei dragi, dar si pentru vrăjmasii mei.
Maica Domnului imi este cea mai puternică rugătoare si mijlocitoare inaintea Domnului.
Ortodoxia s-a clădit pe sângele Sfintilor Mucenici.
Avem Sfintiti cuviosi põrinti in mânăstirile noastre care privegheazã noptile si se roagã pentru toată lumea.
IBunica a la cut pre sa pade fa Bisterica aa copip si nepolti ei de manã.
Cimitirele in noaptea Sfintei Invieri sunt pline de candele si lumânãri aprinse.
Mã pot pocãi, pot plange păcatele, imi pot ispãsi aici pe pămant păcatele mele.
Ortodoxia, este simplitate si bucurie, ADEVÃR si MÂNTUIRE.
Pot canta "Hristos a Inviat!"
paompiefezi, pentouive iuriodoxia copie sestetotdrag ar olulORTODOX, sã
Indrägostit vesnic de Ortodoxie! Amin!
Preot loan

TRENUL VIETII..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



 Acum cata timp am citit o carte in care viata a fost comparata cu o calatorie de tren. O lectura foarte interesanta. Viata este ca o calatorie cu trenul: Urcam si coboram des, exista accidente, surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele. Atunci cand ne nastem si urcam in tren, intalnim oameni despre care credem, ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre: parintii nostri. Din pacate, adevarul este altfel. Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor, fara prietenia si compania lor. E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un rol important in calatoria noastra. Acestea sunt fratii nostri, prietenii nostri si acei oameni minunati pe care ii iubim. Unele dintre aceste persoane care urca in tren, privesc calatoria ca o plimbare scurta. Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei. Si mai exista si altii in tren, care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el.
 Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic… Unii urca si coboara, si noi abia i-am observat. Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim cel mai mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre. Bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si sa ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor. Din pacate, uneori nu ne putem aseza langa ei, deoarece locul de langa ei este deja ocupat. Nu face nimic, asa este calatoria: plina de provocari, vise, fantezii, sperante si despartiri… ….dar fara intoarcere.
 Deci, trebuie sa facem calatoria in felul cel mai bun posibil. Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi, si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei… Sa ne aducem aminte, ca in oricare etapa a calatoriei poate exista un tovaras de-al nostru care sa ezite si care probabil are nevoie de intelegerea noastra. Si noi vom sovai desi va exista cineva care sa ne inteleaga. Misterul cel mare al calatoriei este ca nu stim cand vom cobora definitiv din tren si nici cand vor cobora cei ce calatoresc alaturi de noi, nici macar cel care sta pe locul de langa noi. 
Cred ca o sa fiu cuprins de duiosie atunci cand cobor definitiv din tren….. Da, cred acest lucru. Despartirea de cativa prieteni pe care i-am intalnit in timpul calatoriei, va fi dureroasa. 
Va fi intristator sa-i las singuri pe cei mai dragi mie. Dar am speranta ca odata si odata va veni gara centrala, si am senzatia, ca am sa-i vad sosind, cu bagaje pe care inca nu le-au avut atunci cand au urcat in tren. Ceea ce ma va face fericit este gandul ca si eu am avut partea mea in sporirea bagajelor lor si in cresterea valorii acestora. Dragi prieteni, noi sa ne straduim sa avem o calatorie buna si ca la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala. Sa incercam sa lasam dupa noi, cand coboram, un loc gol care lasa dor si amintiri frumoase la cei care calatoresc mai departe. Celor care sunt parte a trenului meu, le doresc Calatorie placuta !

luni, 12 ianuarie 2026

Multumeste-i lui Dumnezeu...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                              



Nu mai mâncase de câteva zile și stătea în frig, într-un colț de bloc.
O femeie l-a văzut și l-a luat într-un restaurant să îi cumpere ceva de mâncare.
Patronul restaurantului nu a vrut sa-l servească batranel și i-a obligat să părăsescă localul… Ce a urmat, ne-a lăsat pe toți fără cuvinte!
Intr-o zi, o femeie mergea pe strada cand, cu coada ochilor a vazut un batranel cu ochii plecati, asezat intr-un colt al blocului. Omul era in varsta, nebarbierit si cu haine murdare.
In timp ce statea acolo, pietonii ocupati treceau pe langa el fara nicio problema… pentru ei era ca oricare alt om al strazii. Dar, cand s-a uitat cu mai multa atentie, femeie a ramas fara cuvinte.
Era foarte frig in acea zi si omul avea haina zdrentuita – pe langa geaca el mai avea o patura cu gauri in ea infasurata in jurul lui. Ea s-a oprit din drumul lui si s-a indreptat catre batranel: “Domnule, sunteti in regula?” – a intrebat ea.
“Nu!” – a raspuns el sarcastic. “Tocmai am venit de la masa cu presedintele… acum, lasa-ma in pace si mergi mai departe!”
Zambetul femeii a devenit si mai mare. Dintr-o data, omul a simtit o mana blanda sub brat.
“Ce faci, doamna?” – a intrebat el furios. “Ti-am zis sa ma lasi in pace!”
Chiar in acel moment, un ofiter de politie a trecut prin zona: “Exista vreo problema, doamna?” – a intrebat politistul.
“Nu, nicio problema. Incerc doar sa il ridic pe acest batranel in picioare. Ma ajutati, va rog?” – a raspuns femeia.
Politistul: “Acesta este batranul Ion. Este prin zona de cativa ani buni. Ce vreti de la el?”
Femeia: “Vedeti cafeneaua de acolo? Vreau sa ii iau ceva de mancare si sa se incalzeasca putin.”
Batranelul: “Esti nebuna? Nu vreau sa merg acolo!”
Apoi el a simtit cum alte doua maini puternice l-au apucat de celalalt brat… era politistul.
In cele din urma si cu unele dificultati, femeia si ofiterul de politie au reusit sa il duca pe batranel in cafenea.
L-au asezat la o masa intr-un colt indepartat. Era mijlocul diminetii, iar cafeneaua era aproape goala. Patronul restaurantului a traversat zona si a venit fix la masa lor.
“Ce se intampla aici, domnule ofiter? Ce este asta? De ce l-ati adus pe acest om in restaurantul meu?”
“Aceasta doamna a vrut sa ii cumpere ceva de mancare.” – a raspuns direct politistul.
Managerul, extrem de furios: “Nu aici… avand o asemenea persoana in restaurantul meu nu este bine. Imi trage in jos afacerea!”
Batranelul a zambit… “Vedeti, doamna? Am spus eu ca asa va fi. Acum, o sa va rog sa ma lasati sa plec. Nu am vrut sa vin aici!”
Femeia si-a intors privirea catre manager si a spus zambind: “Domnule, vedeti firma de peste strada?”
Patronul: “Bineinteles ca o vad. O si stiu. Ei organizeaza reuniuni saptamanale intr-una dintre camerele restaurantului.”
Femeia: “Si faci un profit bun din furnizarea alimentelor la intalnirile saptamanale?”
Patronul: “De ce va intereseaza?”
Femeia: “Ei bine, domnule, eu sunt presedintele companiei.”
Patronul nu a mai spus nimic… Femeia, din nou cu zambetul pe buze: “M-am gandit eu ca asta va schimba lucrurile.”
Apoi, intorcandu-si privirea catre politist: “Domnule ofiter, vreti sa luati micul dejun cu noi?”
Politistul: “Nu, multumesc, doamna. Sunt la datorie.”
Femeia: “Atunci, probabil, o cafea la pachet?”
Politistul: “Da, multumesc. Ar fi frumos.”
Patronul a raspuns: “Imediat pregatesc cafeaua.”… si a plecat.
Ofiterul l-a privit si a spus: “L-ati pus la locul lui.”Femeia: “Nu asta a fost intentia mea. Credeti sau nu, am un motiv pentru care fac toate astea.” S-a asezat in fata batranelului si l-a intrebat: “Va amintiti de mine?”
Batranelul: “Cred ca da. Vreau sa spun ca imi esti cunoscuta…”
Femeia: “Sunt un pic mai in varsta… Dar mai stii ziua in care tu lucrai aici si eu am intrat pe acea usa, inghetata de frig si moarta de foame?”
Politistul: “Doamna, cum asa?”… nu ii venea sa creada ca o femeie de succes ar fi avut vreodata o astfel de problema.
Femeia a inceput sa povesteasca: “Eram tanara, aveam 20 de ani. Am venit la oras pentru a imi gasi un loc de munca, insa nimeni nu a vrut sa ma angajeze.
Nu aveam cu ce sa imi platesc chiria, asa ca proprietarul m-a dat afara din apartament. M-am plimbat pe strazi zile intregi. Era februarie, eram inghetata si aproape moarta de foame. Am vazut acest loc si am intrat in speranta ca voi primi macar o supa calda.”
Batranelul a zambit si a spus: “Acum imi amintesc… eram in spatele tejghelei de servire. Ai venit si m-ai intrebat daca poti lucra cateva ore la noi pentru ceva de mancare. Ti-am spus ca este impotriva regulilor restaurantului.”
Femeia a continuat: “Stiu… atunci mi-ai facut cel mai mare sandwich cu friptura de vita pe care l-am vazut in viata mea, mi-ai oferit un ceai cald si mi-ai spus sa ma asez la masa pentru a ma bucura de ele. Mi-era teama ca vei avea probleme.”
Batranelul: “Si, cum ai reusit sa ajungi asa sus?”
Femeia: “In acea zi am fost angajata. Am muncit foarte mult pentru a ajunge sus. In cele din urma, mi-am deschis propria afacere care, cu ajutorul lui Dumnezeu, a prosperat.”
Cand a terminat, ea a scos o carte de vizita din poseta: “Dupa ce terminati de mancare, veniti la birou si il cautati pe omul asta. El este directorul de personal al companiei mele.
Ma duc sa vorbesc cu el acum, sunt sigura ca iti va gasi un loc de munca. Cred ca iti poate da si un avans pentru a iti cumpara cateva haine si sa iti inchiriezi o camaruta pe undeva. Si, daca ai nevoie vreodata de ceva, usa casei mele este intotdeauna deschisa pentru tine.”
In ochii batranului au aparut imediat lacrimile: “Cum voi putea sa iti multumesc vreodata pentru toate astea?”
Femeia: “Nu imi multumi mie. Multumeste-i lui Dumnezeu, el m-a adus astazi in fata ta.”




joi, 8 ianuarie 2026

Cu crucea-n spate ....

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Cu crucea-n spate trec si-acum
Insangerat pe-al lumii drum
Cu mainile-n piroane vin
La usi inchise Eu suspin.

Cu mainile-n piroane bat
La usi inchise de pacat;
N-aude nimeni si pornesc
Sub crucea grea ma prabusesc.

Sunt plin de rani de sange-s plin
N-aude nimeni cand suspin
Izvoare curg din jertfa mea
Nu vine nimeni ca sa bea.

Eu sunt Pastorul cel ceresc,
Dar oamenii ma ocolesc
Si chem pe toti, de toti mi-e dor
Eu sunt Păstorul tuturor.

Vreau ca sa intru-n casa ta,
Deschide-acum nu ma uita
Eu sunt al lumii Imparat,
Cu coasta-nsangerata bat.

Deschide-acum ca anii fug,
Ia astazi dulcele meu jug
Ca jugul meu este usor
Pe lume tu esti calator.

Sunt viata, sunt Lumina ta
Deschide-acum nu ma uita
Caci apa vie-ti voi da Eu
Voi fi Mantuitorul tau.


miercuri, 24 decembrie 2025

MĂ ÎNTREB ÎNGÂNDURAT

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                    


de Preot Sorin Croitoru

Iosif ciocănea cândva
Pe la uși prin Betleem:
“Fraților, femeia mea
Naște în curând, mă tem..

Miluiți-ne pe noi
Și sunt sigur că-într-o zi
Miluiți veți fi și voi,
Căci ați vrut a ne primi..”

Nimeni nu știa că Ea
Nu era femeia lui,
Însă Iosif cum putea
Spune taina sa oricui?..

Nimeni nu știa pe-atunci
Că Pruncuțul nenăscut
Plămădește-n taină prunci
Ca un Meșter nevăzut.

Nimeni nu știa că El,
Cel ce astăzi aștepta
Să Se nască, era Cel
Care lumea o hrănea.

Nu știau că-n viitor,
Când bărbat va deveni,
Le va deveni Păstor
Și îi va povățui.

Nu știau că-L vor urma
Și-I vor fi prieteni buni,
Nu știau că mâna Sa
Le va săvârși minuni.

Nu știau că-i va hrăni
Și-i va duce în alai,
Nu știau că-i va iubi
Și-i va aștepta în Rai.

Nu știau că-n fața lor,
Cei ce le băteau în porți
Ascundeau un Sfânt Odor
Ce va învia din morți.

Nu știau acești sărmani
Care nu-L vroiau defel,
Nu știau că peste ani
Vor fi mântuiți de El.

Nu știau că Trupul Lui,
Care-acum era ascuns,
Va fi găurit de cui
Și de suliță împuns.

Dar degeaba cel bătrân
Pe la uși s-a ploconit:
Al întregii lumi Stăpân
S-a născut în grajd smerit..

Nicăieri nu s-a găsit
Pentru El un colțișor.
Mă revolt și sunt mâhnit
De acest refuz al lor,

Dar mă-ntreb în mintea mea;
Oare eu ce fac acum?
Domnul bate, nu cumva
Eu Îl las s-aștepte-n drum?..

Că pe alți-i judecăm
Cu asprime parcă prea,
Dar apoi ne comportăm
Tot ca ei, sau mai ceva.

Deci mă-ntreb îngândurat:
L-am primit pe Dumnezeu,
I-am gătit un loc curat
Undeva, în gândul meu?..

L-am primit ca pe Stăpân
Totdeauna pe Hristos?
Gânduri bune-n loc de fân
Eu I-am așternut pe jos?

Doamne, Tu din nou Te naști,
Crești, Te-arăți și Te botezi,
Iar apoi, atunci, de Paști,
Mori, Te-îngropi și înviezi.

Viața bunului creștin
E o marmură de soi,
Unde Tu câte puțin
Chipul Ți-l sculptezi în noi,

Iar când vremea va sosi
Ca din ceruri să vii iar,
Ceru-ntreg va străluci
De hristoșii plini de har..

sâmbătă, 20 decembrie 2025

CE-I CRĂCIUNUL PENTRU TINE?..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


                   

de Preot Sorin Croitoru
 
Ce-i Crăciunul pentru tine ce nu crezi în Dumnezeu?
Un motiv de ghiftuială, să mănânci, cum faci mereu..
Pentru mine însă, frate, nu e lucru mai frumos
Decât Noaptea când Se naște Domnul Iisus Hristos!

Ce-i Crăciunul pentru tine? O plimbare prin oraș;
Pentru mine.. bucurie de la Sfântul Copilaș!
Pentru tine artificii, pentru mine har de sus
Și colinde minunate despre Sfântul Prunc Iisus!

Da, "Crăciun" înseamnă îngeri ce se-arată la păstori,
Despicând deodată cerul și perdelele de nori,
Aur, smirnă și tămâie, magi ce vin din alte țări,
Urmărind în noapte steaua ce se-arată lor în zări..

Ce-i Crăciunul pentru mine, nici nu îți imaginezi,
E o lume-n care, frate, poți să intri doar de crezi,
Dar de intri-n lumea asta, nu-ți vei mai dori să pleci,
Ci vei vrea și tu ca mine să rămâi în ea pe veci!


Sfintii Zilei

Arhivă blog