Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

vineri, 19 martie 2021

Rugăciunea cea mai puternică....

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Odată, un bătrân a fost întrebat:
- Părinte! Învață-mă cea mai puternică rugăciune pentru că începe postul.
Pentru că mă rog, mă rog, dar Dumnezeu nu mă aude. Acum începe și postul și aș vrea să am inima liniștită.
Bătrânul, zâmbind, i-a răspuns:
- Doi oameni erau pe o insulă pustie și nu puteau să primească ajutor de nicăieri.
Și s-au rugat - fiecare cât a putut mai bine.
Mai întâi de toate, aveau nevoie de mâncare.
S-au rugat și Dumnezeu a trimis mâncare unuia din belșug, iar celuilalt deloc.
Apoi aveau nevoie de un loc în care să se adăpostească de vreme.
Unul a găsit o peșteră confortabilă, iar celălalt nimic.
Pentru a pleca de pe insulă era nevoie de o barcă. Unul a găsit o astfel de barcă la mal, iar celălalt, nu.
Când cel care a găsit barca a vrut să urce în ea și să plece de pe insulă, s-a gândit că prietenul său se află în aceeași nenorocire și a decis să-l ia cu el.
Când au plecat din insulă, cel dintâi l-a întrebat pe celălalt:
„De ce, indiferent ce i-am cerut lui Dumnezeu, Dumnezeu mi-a dat, dar ție nu?”
Celălalt a răspuns:
„Dumnezeu mi-a dat tot ce i-am cerut ! Pentru că în toată această vreme i-am cerut doar un singur lucru:
Să te ajute pe tine !"
Cea mai puternică rugăciune în post este Iubirea aproapelui !
Fii bun și vei avea pe Dumnezeu în inimă !

marți, 16 martie 2021

AMĂGIREA

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




Curge viaţa ca o apă-nvolburată de păcate
Azi mai mulţi ca niciodată, se îndreaptă către moarte…,
Merg conduşi de-amare patimi ce îi mână înainte
Şi nu ştiu că veacu’-acesta, drept robi iadului îi vinde…

Calea se deschide largă, trece gloată după gloată
Şi-n veşminte fastuoase, urâciunea e-mbrăcată…
Aşezat la loc de cinste, rege-al veacului e banul,
Tot bogatul i se-nchină şi-l doreşte tot sărmanul.

Desfrânarea-i o virtute, au eradicat păcatul
Nu mai ştii care-i femeia, nu mai ştii care-i bărbatul
Tot ce până-n veacu-acesta era firesc şi moral,
În trufaşa lor gândire i se zice anormal.

Merg grăbiți pe-a morții cale, timpul nu le mai ajunge
Nu se mai opresc să vadă, drumu-acesta unde duce…
Nu mai pot să se oprească, mai au multe de făcut
Căci din spate îi împinge, câte-un fiu de Belzebut…

Cocoţaţi pe munţi de aur, cupa amăgirii sorb
Şi pe drumul plin de patimi, se conduce orb pe orb…
Sufletele-s adormite în a vieţii opulenţă,
Viciul stăpâneşte trupul, totu-i vis şi decadenţă.

Iar stăpân pe-ntinsa cale, nu-i vreun fiu de pământean,
Cei ce mână toata turma, sunt ostaşii lui satan…
Şi puţin din cei ce calcă drumul veacului apus
Se opresc să ia aminte la chemarea lui IISUS.

Îi aşteapta DOMNUL milei şi le iese înainte
Dar în fiecare gloată e un Iuda care-L vinde,
E un bici care-L loveşte, e o gură care-L scuipă…
E un Ana şi-un Caiafa, ce pe cruce iar îl urcă.

Îl mai răstignesc odată fariseii cei moderni
Sângele Lui curge-ntruna ca să spele aste vremi,
Rar din gloată se desprinde, la piciorul crucii pică,
Câte-o sfântă Magdalenă, câte-o blândă Veronică,

Câte-un Simon, câte-un Pavel, câte-un fiu al lui Alfeu
Mai întorc din astă goană, câte-un om spre DUMNEZEU
Şi-L aşteaptă-n a lor casă, câte-o Marta şi-o Marie,
Ca din moartea necredinţei, câte-un Lazăr să învie.

,,Nu te teme, turmă mică! se aude glas de Sus,
Crucea să vă fie armă, si scut numele Iisus.
De Mă veţi urma pe Mine, părăsind pierduta haită,
Pentru tine, turmă mică, Mă mai răstignesc odată!”

Eliana Popa


Sfintii Zilei

Arhivă blog