Un înger n-avea pace în cer din cauza chinurilor păcătoşilor din iad şi cobora des să-i roage să-şi amintească binele făcut în viaţă.
– Poate, totuşi, ați făcut o cât de mică faptă bună! Încercați să vă amintiți! Îi ruga el pe păcătoşi.
Într-un târziu o doamnă şi-a amintit:
– Eu!
Eu am dat unui cerşetor o ceapă cu codițe verzi din gradina mea într-o primăvară!
Aceasta nu este o faptă bună?
– Bineînţeles că este!
S-a bucurat îngerul.
Apoi a alergat la Arhivele Cerului şi a verificat povestea cu ceapa.
A adus ceapa cea cu codițe în iad şi i-a spus femeii:
– Ţine-te bine de ceapă!
Eu voi prinde celălalt capăt şi împreună vom zbura în sus.
Aşa vei ajunge în Cer!
Zis şi făcut.
Codițele de ceapă au rezistat şi nu s-a rupt sub greutatea femeii.
Dar alţi păcătoşi au prins de veste şi degrabă s-au agăţat de picioarele femeii, pentru ca astfel să scape şi ei din iad.
O mulţime de oameni atârnau de picioarele şi poalele ei, iar ceapa rezista, fără să se rupă. Toţi zburau spre Cer.
Când femeia a privit în jos şi a văzut mulţimea de oameni, a început să se teamă, că ceapa se va rupe şi ea va cădea.
Aşa că a început să-i împingă pe ceilalţi cu piciorul, încercând să-i dea jos, şi spunându-le:
– Voi rămâneţi acolo, în iad, păcătoşilor!
Căci voi n-aţi făcut niciun bine!
În clipa aceea codițele de ceapă s-a rupt şi cu toţii au căzut în Iad.
Morala:
Iubiți credincioși, să fim buni , să nu fim numai pentru noi , să ne gândim și la cel de langă noi...
Dacă sufletul îi accepta și pe celelalte suflete , scăpau toți de chinuri .
Dar, din cauza zgârceniei , și sa gândit numai la sufletul ei să l scape.
S a dus de unde a venit.
Dumnezeu sa ne lumineze mintea și inima...
Ea, păcătoasa, judecase alți păcătoși.......
