Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

joi, 29 septembrie 2022

Şi trãgând coräbiile la uscat,au läsat totul şi au mers dupä El"

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!"


             În cuvintele Evangheliei simţim dumnezeirea, ceea ce nu simțim în nici unul din cuvintele omeneşti,parcä vedem pe Dumnezeu vorbind.Ori de câte ori citim cu atenţie o paginã din biblie, suntem înälțați pe alt ţärâm, picioarele noastre parcã se desprind de pämânt şi plutim în vãzduhul minunilor dumnezeieşti.
Într o dimineaţä de varã, Domnul Iisus Hristos se duse lângã lacul Ghenizaretului, cãruia i se mai zicea şi Marea Galileii. Acolo a väzut douä corãbii, iar pescarii coborâserã din ele şi-şi spälau mrejele. Ei toatã noaptea se trudiserä sä prindä peşte, dar nu prinseserä nimic. Deodatä Domnul Iisus Hristos se urcã în corabia lui Simon Petru şi l rugã s-o depärteze puţin de la uscat, apoi, dupã ce sãturã mulțimile cu sfintele Lui învãțãturi, din corabie, îi zise lui Simon sä meargä cu corabia în larg şi sã lase mrejele în apã ca sã pescuiascã.

"Învãţätorule-rãspunse Petru- toatä noaptea ne am trudit şi nu am prins nimic.Dar la cuvântul Täu, voi arunca mrejele în apã", şi fäcând aşa, au prins mulțime mare de peşti, cã li se rupeau mrejele. Atunci a fäcut semn tovarãşilor din cealaltã corabie ca sä vinä sä le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouä coräbiile, încât erau gata sã se scufunde.

Minunea aceasta vãzând-o ucenicii, i-a cuprins o mare fricã, iar Petru,cãzând în genunchi la picioarele lui Iisus, i- a zis: " Du-te de la mine, Doamne cã sunt om pãcãtos!",cã spaima îl cuprinsese pe el, şi pe toți ceilalți, de pescuitul atâtor peşti.

Domnul Iisus a zis cãtre Petru:" Nu ți fie fricã, de acum înainte vei fi pescar de oameni!"şi trägând corãbiile la uscat, au läsat totulşi au mers dupä El.
Aceastä minune i-a speriat şi i-a convins sä creadã cã numai Dumnezeu a putut sä facä ceea ce a fäcut. Ucenicii au înțeles cä la glasul Lui toate ascultã, toate se supun, deoarece EL este Domnul cerului, şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi cä färã El nu pot face nimic. De aceea au lãsat toate şi au mers dupä El şi au fost martori şi la alte minuni, care mai de care mai înfricoşãtoare şi mai mari.

Ei, şi au dat seama cã umblã Dumnezeu pe pãmânt îmbräcat în trup omenesc, tãinuit de ochiul omului şi, din când în când îi înspäimãnta puterea dumnezeirii Sale.Oamenii erau atraşi de frumuseţea Lui şi de frumuseţea cuvintelor Lui, demonii fugeau îngroziți, morţii erau sculați la viaţã şi tot iadul era ïnfricoşat, neştiind ce sä creadä despre putera cea mare care ieşea din Dumnezeul Om- Iisus Hristos.
Sä läsãm şi noi totul, ca ucenicii Domnului, şi sä mergem dupä El, sã ascultãm glasul Lui Dumnezeiesc şi sä împlinim cu orice risc voia Lui.

Haideţi sã läsãm şi noi toate, sä pornim de azi înainte hotãrâți de a urma Domnului Hristos.Lãsați înjuräturile , läsaţi drãcuielile, läsați blestemurile, lãsaţi toate päcatele şi veniți dupä Domnul, cã dupä El e bine. Sã cinstim sfânta duminicã, sä mergem la sfânta Liturghie, cä aici în corabia lui Dumnezeu ne vorbeşte Fiul Sãu Iisus Hristos şi ne hrãneşte cu sfintele Lui înväţäturi,ca şi poporul de pe marginea lacului Ghenizaret. Aici cerţi ajutorul lui Dumnezeu cu încredere, când aveți supäräri şi necazuri....Sä stãm neclintiți în ascultare de cuvântul lui Dumnezeu,läsând şi noi totul, ca uceniciiLui şi sä mergem dupä El de astãzi înainte pânä la sfârşitul vieţii noastre, cãci atunci ne va lua şi pe noi acolo unde sunt sfinții Lui, în veşnica fericire, în viaţa cea de veci.
 
Anonim

Bunica si rochia de nuntă...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!O bătrână săracă a intrat într-un magazin de lux. Voia o rochie să o poarte la nunta nepoatei. Angajatele o priveau ca pe o ciudățenie…Nu se aştepta să i se întâmple ce a urmat:
Cu ochii umili și mâinile strânse pe o geantă ponosită, o bătrânică admira vitrina unui magazin cu rochii elegante.
Vânzătoarea o observă și o scanează dintr-o privire: pantofi uzați, o mică gaură în dresul de culoarea pielii, o geantă tocită, o rochie veche, șifonată și părul alb ascuns sub un batic. Nu era o clientă obișnuită pentru acest magazin.
Vânzătoarea se apropie de ea și o întreabă politicos:
─ Vă pot ajuta cu ceva?
─ Da, am nevoie de o rochie!, îi răspunde femeia zâmbind.
─ Singura mea nepoată se căsătorește și am nevoie de o ținută elegantă pentru nuntă. Vreau să fie mândră de mine.
Spuneți-mi, vă rog, ce ar trebui să port.
─ Să înțeleg că aveți nevoie de un consultant?, o întreabă vânzătoarea.
Bătrânica a dat din cap și a urmat femeia către o ușă din spatele magazinului, unde a intrat într-o cameră plină cu haine elegante.
─ Ce este cu ea aici?, a întrebat-o consultantul pe vânzătoare, fără ca bătrâna să audă.
─ Vrea o ținută de nuntă, i-a răspuns vânzătoarea.
Consultantul a încercat să își păstreze calmul și a invitat-o pe bătrână să se așeze la o măsuță rotundă, apoi a scos o agendă și un pix.
─ Pentru început, trebuie să știu ce sumă sunteți dispusă să cheltuiți, i-a spus consultantul, care era nerăbdător să scape de bătrânică și să se ocupe de adevărații clienți.
─ Am economisit bani pentru această ținută încă de la logodna lor. Au anunțat că se căsătoresc în primăvara anului trecut.
Nepoata mea mi-a trimis și biletul de avion, așa că îmi pot cheltui toate economiile pe o ținută frumoasă.Entuziasmată, bătrâna a scos un plic mototolit din geantă și i l-a înmânat consultantului.
─ Cred că am 70 de dolari aici. Îi puteți număra dacă vreți. Vreau să îi cheltui pe toți.
Consultantul a numărat rapid banii și i-a spus bătrânei:
─ De fapt sunt 72 de dolari. Cred că ar trebui să mergeți la magazinul nostru de la parter. Acolo puteți găsi câteva rochii chiar și cu 50 de dolari.
─ Am fost acolo prima dată, dar mi-au sugerat să vin la dumneavoastră. Mi-au spus că veți fi încântat să mă ajutați, a răspuns bătrâna zâmbind.
(Oh, acea Miriam. Are chef de glume. O să i-o plătesc, și-a spus consultantul în gând).
Bătrâna a început să se uite prin magazine și a zărit o rochie într-o nuanță pastelată de albastru, s-a ridicat și a mers spre ea. Înainte ca vânzătoarea și consultantul să apuce să o oprească, a luat rochia și a pus-o în fața ei în oglindă.
Era o rochie simplă, cu un sacou deasupra.
─ Îmi place foarte mult ținuta asta. Simplă și minunată în același timp. Ar trebui să îmi iau și niște pantofi care să se potrivească.
Voi purta perlele mele vechi, iar colierul o să il fac cadou miresei A fost al bunicii mele, a spus bătrâna.
Vânzătoarea nu știa cum să reacționeze. Simțea un amestec de frustrare, simpatie și mânie. Cum putea să îi spună acelei bătrâne că nu își poate permite rochia? Pantofii costau și ei jumătate din prețul rochiei.
O tânără viitoare mireasă, aflată în celălalt capăt al magazinului, privea cu lacrimi în ochi. Ea doar își primise voalul personalizat.
Mai erau câteva săptâmâni până la nunta ei. Tânăra provenea dintr-o familie bogată și putea cheltui oricâți bani voia pentru marele eveniment.
─ Scuzați-mă o clipă, i-a spus tânăra vânzătoarei. Lăsati-o să își ia această rochie, pantofii pe care îi vrea și orice altceva își dorește. Spuneți-i că sunt reduceri și toate costă 50 de dolari.
Așa se va simți mândră că a mai economisit și niște bani.
─ Dar de ce faceți asta?, a întrebat-o vânzătoarea surprinsă.
─ Gândiți-vă la asta ca la un cadou de nuntă pentru mine. Eu nu am avut ocazia să îmi cunosc niciuna dintre bunici.
Când voi fi în fața altarului, mă voi gândi la această femeie și voi pretinde că este bunica mea și că se bucură pentru mine, i-a răspuns tânăra viitoare mireasă.
Anonim

Sfintii Zilei

Arhivă blog