O preoteasă credincioasă

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Ioan Istrati

O preoteasă credincioasă s-a dus la spovedit la Părintele Paisie Olaru, de la Mănăstirea Sihăstria. Bătrânul sfânt era slab, tremura și se ruga cu rugăciunea inimii.
I-a zis femeii: mare este taina preoției. Cum Dumnezeu ne iubește, că prin mâinile noastre de țărână putredă, dăruiește lumii pe Hristosul veacurilor...
Ai canon să nu te smintești niciodată de soțul tău. Chiar dacă îl cunoști în goliciunea lui, acolo în altar, îngerii îl țin pe brațele lor d e lumină.
Deodată bătrânul s-a oprit și a început să plângă. Vai de mine! Vai de mine! Cum de ai făcut așa ceva?
Preoteasa a zis: Părinte, ce-am făcut?
- Te-ai castrat, de frică de moarte.
Văzător cu duhul, părintele a știut că femeia fusese obligată de doctor, după două cezariene, să își lege trompele uterine.
- Trebuia să mai faci doi copii. Ai oprit izvorul de viață din tine. Ai pus stavilă luminii.
Femeia a izbucnit și ea în plâns.
Părintele o ținea de mână și tremura plângând. După vreun sfert de ceas, a zis: uite, toată viața ta, în fiecare zi să faci Paraclisul Maicii Domnului să o rogi pe ea să te ierte. Și 40 de metanii pe zi.
Părinte, a zis ea, nu pot face metanii, că mă doare operația. Născuse de curând.
Lasă că fac eu un an 40 de metanii pe zi pentru frăția ta.
Ce titan de nevoință, de smerenie și de rugăciune!
Sfinții ne sărută inimile în rugăciune.

Preotul..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!“Un episcop călătorind prin eparhia lui, a ajuns sâmbătă seara într-un sat. Era prima dată când trecea pe acolo. Primarul satului l-a omenit şi la puţin timp, episcopul a cerut să-l vadă pe preot.

După un timp, s-a arătat şi preotul, îmbrăcat în haine de muncă, nu prea frumoase la înfăţişare. Episcopul n-a fost mulţumit, căci ţinea mult ca preoţii să fie mai îngrijiţi.
A doua zi era duminică şi preotul s-a pregătit pentru Sfanta Liturghie. Episcopul care asista, l-a urmărit l-a început din scaunul arhieresc, apoi din Sfântul Altar. Cu siguranţă, trebuia să găsească ceva greşeli la acel preot ţărănoi. Lucru minunat însă: din momentul în care a rostit „Binecuvântată este Împărăţia”, şi până la sfârşit, pe preot l-a acoperit o lumină cerească, care-l încălzea şi-l lumina în întregime, fără să-l ardă!
După ce a împărţit anafura creştinilor satului, preotul a intrat în Sfantul Altar. Episcopul s-a apropiat de el, a căzut în genunchi şi i-a cerut iertare pentru că-l judecase şi l-a rugat să-l binecuvânteze.
Preotul acela simplu, a rămas uluit şi i-a zis:
– Cum este cu putinţă ca cel mai mare să fie binecuvântat de cel mai mic? Binecuvântează-mă, tu, Stăpâne!
-Nu pot să binecuvântez pe cel care, atunci când slujeşte stă întru lumina dumnezeiască necreată. Cel mai slab se binecuvântează de cel mai tare, i-a răspuns episcopul.
Atunci preotul l-a întrebat:
– Există, oare, Preasfinţite, episcop sau preot care slujeşte Sfânta Liturghie şi să nu fie înconjurat de lumina cerească?
Aceasta era mirarea acelui părinte simplu! Ce să răspundă epsicopul acelui preot care privea într-un mod firesc lucrurile mai presus de fire?!
De aceea, s-a minunat de curăţia, smerenia şi sfinţenia acelui preot de sat şi a plecat de acolo mai învăţat.”

Părintele Stefanos Anagnostopoulos