O preoteasă credincioasă s-a dus la spovedit la Părintele Paisie Olaru, de la Mănăstirea Sihăstria. Bătrânul sfânt era slab, tremura și se ruga cu rugăciunea inimii.
I-a zis femeii: mare este taina preoției. Cum Dumnezeu ne iubește, că prin mâinile noastre de țărână putredă, dăruiește lumii pe Hristosul veacurilor...
Ai canon să nu te smintești niciodată de soțul tău. Chiar dacă îl cunoști în goliciunea lui, acolo în altar, îngerii îl țin pe brațele lor d e lumină.
Deodată bătrânul s-a oprit și a început să plângă. Vai de mine! Vai de mine! Cum de ai făcut așa ceva?
Preoteasa a zis: Părinte, ce-am făcut?
- Te-ai castrat, de frică de moarte.
Văzător cu duhul, părintele a știut că femeia fusese obligată de doctor, după două cezariene, să își lege trompele uterine.
- Trebuia să mai faci doi copii. Ai oprit izvorul de viață din tine. Ai pus stavilă luminii.
Femeia a izbucnit și ea în plâns.
Părintele o ținea de mână și tremura plângând. După vreun sfert de ceas, a zis: uite, toată viața ta, în fiecare zi să faci Paraclisul Maicii Domnului să o rogi pe ea să te ierte. Și 40 de metanii pe zi.
Părinte, a zis ea, nu pot face metanii, că mă doare operația. Născuse de curând.
Lasă că fac eu un an 40 de metanii pe zi pentru frăția ta.
Ce titan de nevoință, de smerenie și de rugăciune!
Sfinții ne sărută inimile în rugăciune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.