Sora unei creştine, care a murit dintr-o boală foarte grea, s-a arătat în vis acesteia şi i-a
spus: "Vai, sora mea, spune tu şi la alţii să nu mai facă nimeni ca mine. Ce chinuri grozave
am tras de la demoni, nu atât pentru alte păcate, cât pentru că m-aţi îngropat cu unghiile 7
roşite la mâini şi picioare. Vai, cum trăgeau de ele şi se agăţau, ce ace îmi băgau pe sub ele
şi ce chinuri am suferit?"
Multe femei nu pot să se abţină nici când vin la biserică, aşa de mult a intrat în sânge
acest obicei rău, această învăţătură drăcească, încât şi la moarte au pretenţia unele să fie
vopsite şi pudrate.
Se pretează la acestea chiar şi unii bărbaţi, neştiind cu câtă mâhnire şi silă privesc sfinţii
îngeri când văd aceşti morţi în acest fel mascaţi, cu ţigara în mână sau cu pachetul de ţigări
pe piept în coşciug.
Ce întuneric mare este în lume! Unde e credinţa creştinilor noştri? Cum cred ei că se pot
mântui şi înfăţişa înaintea lui Dumnezeu în halul acesta? O, ce multă neştiinţă şi necredinţă!
Aşa râde diavolul de lume, aşa îşi bate joc de creştini. Altădată, unde era un creştin fugeau
demonii şi se înspăimântau, iar acum râd diavolii de atâţia creştini şi îşi bat joc de ei, şi când
sunt vii şi când sunt morţi, şi de trupurile şi de sufletele lor. Vai de sufletele lor, acelora care
merg în felul acesta la judecată.
Dacă cineva are urechi de auzit, să audă, căci va veni o vreme când demonii le vor
scoate şi ochii, căci sprâncenele şi le-au scos mai dinainte. Toate chemările rele le aud, le
înţeleg, le urmează cu multă pasiune, numai glasul Evangheliei şi al poruncilor lui Dumnezeu
nu vor să-l audă.
