Te caut Iisuse, Tu știi și mă crezi,

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

"Te caut Iisuse, Tu știi și mă crezi,

De cand m-a dus nașa la sfântul Botez.

Te caut de atunci, Te caut prin viață,

De cand eram prunc la mama in brațe.

De atunci Te stiu, ca mama-mi cânta,

De Tine Iisuse și așa mă adormea.

Te caut din leagan, Iisuse Tu știi

C-așa mi-a spus și mama cu șapte copii,

Cu ochii albaștri, senini ca cerul,

Să caut în viață, să caut misterul

Vieții și-al morții, și-a tot ce se poate,

Sa aflu seninul si binele în toate.

Te caut Iisuse, de-atunci, de micuț

Când mama de mână în bundă, desculț,

M-a dus pe la slujbe desculță și ea,

Cu rochia pe față,  c-așa o purta,

În zile de praznic în rest o-ntorcea,

Ca n-avea sărmana sa-și cumpere alta,

Caci noi eram șapte și dânsa si tata,

Și moșul și buna, cățelul, pisica,

Și până să-mpartă ea n-avea nimica,

Și tot era bine zicea că-i sătulă,

Că are în suflet mâncare destulă.

Și țin minte vorba când mă ținea în poală,

Că omu-i mai bun când rânza-i mai goală.

Te caut Iisuse, flămând și ostenit,

Prin rugă si posturi și-abia Te-am găsit.

Te caut afară și-n casă și-n mine,

Si plâng si mă supăr când nu dau de Tine.

Te caut prin codrii, la deal și la vale,

Și tare mă tulbur când nu-mi ieși în cale.

Te caut prin toate c-așa mi-a zis mama,

Când m-a dus la școală de mână, sărmana.

Căci ești pretutindeni, în munți și câmpii,

Și-n fructe și-n grâne și-n vii,

În oamenii buni, femei și copii,

De aceea Te caut în lungul și-n latu,

În tot ce există în josul și-naltu.

Din fundul de-adâncuri și până la stele,

Te caut pe Tine Iisuse prin ele,

Te caut Iisuse Hristoase prin muncă,

La plug și la sapă, la fânul din luncă,

C-așa mi-a zis mama, țin minte săraca,

Deși n-avea numai o clasă țăranca,

De fața trudită, cu palme umflate,

De mâini bătucite, călcâie crăpate,

Lovite, înțepate și prea-nsâgerate,

De bruști, de-aratură și miriștiti și spini.

Că daca ajung sa trăiesc prin străini.

Să nu uit de două: de muncă și rugă!

Că toate ale lumii sunt puse pe fugă,

Doar Tu ești statornic si netrecător,

De aceea Te caut si nu vreau să mor

C-așa mi-a zis mama slabuță la față,

Să nu mori copile, ascultă și-nvată,

Să cauți întreaga-ți  viață.

Te caut Iisuse, de-atunci ne-ncetat,

Uitandu-mă tot pe unde am umblat,

Și-n toate văzându-Ți chipul așezat,

În toate iți văd urma pe unde ai trecut,

Și toate-mi spun, Doamne ca Tu le-ai făcut.

Te caut Iisuse, Om și Dumnezeu,

Făcătorul lumii, făcătorul meu,

Și mi-aduc aminte de ce mi-a zis mama,

Când cu iia ca năframa,

Își ridica, capul din lanul de grâu,

Cu secera-n mână, cu dureri in brâu,

Și-ndrepta încet trupul scăldat în sudoare,

Cu fața brăzdată de vânturi șii soare,

Cu priviri agale și dulce glas,

Îmi zicea: baiete sa nu faci un pas

Fără rugăciuni fără Dumnezeu,

E porunca mamei, ține-o fiul meu!

Azi nu mai am mamă, dorul meu m-apasă,

Și dorul de mama și dorul de casă,

Că din tot ce a fost nimic nu mai este

Și totul îmi pare o simplă poveste.

Sunt bătrân și singur și nu am pe nimeni,

Dă-mi har sfânt Iisuse, dorul să-mi aline,

Ca tu ești în toate și toate în Tine,

Și mama și tata și surori și frați

Și cei ce mai sunt și cei răposați,

Șii mă rog Iisuse bune:că Tu poți

Om și Dumnezeu, mântuie-i pe toți,

Și de toată lumea Te rog ține seama,

Si iartă-i pe toți, c-așa mi-a zis mama!"

Stânca...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un om dormea in coliba lui, cand dintr-odata, intr-o noapte, camera s-a umplut de Lumina si I-a aparut Dumnezeu.
Domnul i-a cerut sa faca o munca pentru el si i-a aratat o stanca mare din fata colibei.
I-a explicat ca va trebui sa impinga piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a si facut.
Multi ani a muncit din greu, de la rasaritul la apusul soarelui, impingea din toate puterile, cu umerii proptiti pe suprafata masiva si rece a stancii de neclinitit.
In fiecare noapte barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o degeaba.
Tocmai cand barbatul era mai descurajat, “adversarul” (Satana) a decis sa-si faca aparitia in gandurile plicitisite ale acestuia :
- De atata timp impingi piatra si ea nici nu se clinteste.
Asa incat omul a ramas cu impresia ca sarcina lui este imposibil de realizat si ca toata munca lui va fi un esec.
Aceste idei l-au deprimat si descurajat pe barbat.
“Adversarul” i-a spus:
- De ce te distrugi singur pentru asta? Petrece-ti timpul facand doar un efort minim si te vei simti mai bine.
Barbatul ostenit tocmai asa isi propusese sa faca, dar inainte de asta a decis sa se roage si sa-si spuna pasul lui Domnului.
- Doamne, a spus, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Acuma, dupa atata timp, nu am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Cu ce am gresit? De ce am esuat?”
Domnul i-a raspuns intelegator:
- Prietene, cand ti-am cerut sa-mi slujesti si tu ai acceptat, ti-am spus ca sarcina ta era sa impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai si facut.
Niciodata nu am spus ca astept ca tu sa o misti. Sarcina ta era doar sa impingi.
Si acum vii la Mine obosit spunand ca ai esuat. Dar chiar asta e realitatea ? Priveste la tine…
Bratele iti sunt puternice si musculoase, spatele e vanjos si bronzat, mainile iti sunt batatorite de atata apasare, picioarele ti-au devenit solide si puternice.
Te-ai dezvoltat mult si capacitatile tale sunt peste ce te-ai fi putut astepta sa ai.
Adevarat, nu ai miscat stanca. Dar vocatia ta a fost sa ma asculti si sa impingi, ca sa-ti pui la incercare credinta si increderea in intelepciunea Mea.
Ceea ce ai si facut. Acum Eu, prietene, voi muta stanca.
Cateodata, cand auzim cuvantul lui Dumnezeu, avem tendinta sa ne folosim gandirea pentru a descifra ce vrea El, cand, de obicei, El nu ne cere decat simpla ascultare si incredere in El.
Cu toate ca noi credem ca prin credinta mutam muntii, de fapt tot Dumnezeu este cel care ii muta din loc.
“Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.” – Arsenie Boca