Un profesor de religie....

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un profesor de religie intră la oră la clasa a III-a și le vorbește copiilor despre sfinți. La sfârșitul orei copiii primesc ca și temă de casă pentru data viitoare să citească și să scrie viața sfântului al cărui nume îl poartă. O fetiță din prima bancă începe să plângă:

- Ruxandra, de ce plângi? O întreabă profesorul;

- Domnule profesor, eu nu am un sfânt al meu, pentru că pe mine mă cheamă Ruxandra și nu este nici un sfânt cu numele acesta;
- Nu-i nimic Ruxandra, zice profesorul, poți să adopți un sfânt;

- Și cum să fac asta?

- Duminică când mergi la Biserică, te uiți la icoanele de pe pereți și îți alegi de acolo un sfânt!
Ora următoare când profesorul intră în clasă, îi întreabă pe copii cine și-a făcut tema. Toți copiii au făcut-o cu mult entuziasm și dragoste. Când a ajuns la Ruxandra o întreabă:

- Ruxandra, tu ce ai scris?

- Domnule profesor, pe mine nu mă mai cheamă Ruxandra, mă cheamă Paraschiva!

- Cum așa? întreabă profesorul mirat;

- Păi știți, duminică am fost la Biserică să adopt un sfânt și cum tot căutam care sfânt mi s-ar potrivi, am văzut-o pe Sfânta Paraschiva că mi-a zâmbit și atât de mult m-am bucurat încât m-am hotărât nu doar să îi citesc viața ci și să îi port numele. De aceea vă rog și pe dumneavoastră și pe toți colegii mei, ca de azi înainte să îmi spuneți Paraschiva.
____________________
Sfântă Preacuvioasă Maică Parascheva, roagă-te pentru pacea a toată lumea și pentru mântuirea sufletelor noastre. Amin!

Cele două grăunțe

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                       

Într-o zi, un ţăran ieşi pe ogor, la semănat. Un grăunte, rămas pe vârful unui bulgăre de pământ, a început să se laude către altul, aflat adânc sub brazdă: - Vezi tu, frate, zaci acolo luptându-te cu frigul pământului şi cu bezna, tânjind după o rază de soare, după lumină şi căldură. Eu, frăţioare, o duc mult mai bine, în timp ce tu te chinui. Dar, în clipa aceea, o cioară a coborât pe neaşteptate din văzduh şi a înghiţit grăuntele rămas la vedere. În schimb, fratele său de sub brazdă încolţi peste puţin timp şi, din micul grăunte, ieşi din pământ un spic frumos şi trainic. De-abia acum, lumina şi căldura soarelui îi făceau cu adevărat bine. Cu vremea, spicul deveni copt şi roada lui multă. Astfel, speranţa şi smerenia celui de-al doilea i-au adus adevărata viaţă, în timp ce mândria l-a costat scump pe primul. Greutăţile vieţii nu trebuie să ne sperie şi să ne descurajeze, căci Dumnezeu vede suferinţa şi credinşa noastră şi ne va răsplăti negreşit, la momentul oportun. Cu speranţă şi rugăciune, putem trece peste orice obstacol al vieţii. Însă cei a căror inimă este plină de ei înşişi, în care nu mai este loc şi pentru Dumnezeu, adică pentru iubire, pentru speranţă şi încredere, aceia sfârşesc, asemenea primului grăunte, în ghearele păsării întunericului – în ghearele vrăjmaşului din iad.

"Dumnezeu stă împotrivă celor mândri, iar celor smeriţi le dă har".