DEGEABA PLÂNGEM ȘI NE PLÂNGEM

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Degeaba plângem și ne plângem
De cei de sus, de cei de jos..
Această lume nu se schimbă
Fără credința în Hristos

Căci toate relele din lume
Încep din lipsa de respect.
De ne-am iubi cum zice Domnul,
Respectul n-ar lipsi, corect?

Degeaba plângem și ne plângem
Că viața s-a făcut prea grea.
De unde vine viața bună?
De la Hristos și mila Sa.

Dar dacă chiar și noi, creștinii,
Am devenit niște atei,
Nu-i nimeni să-I mai ceară mila,
Deci.. rabdă, omule, ce vrei?..

Degeaba plângem și ne plângem
Că nu-i dreptate pe pământ.
Păi nu-i dreptate fiindcă-n oameni
Nu mai există Duhul Sfânt.

Pentru o lume a dreptății
S-au dat porunci în Decalog,
Dar dacă nu le ține nimeni,
La ce să te aștepți, mă rog?..

Degeaba plângem și ne plângem
Că nu e pace între noi.
Iisus Hristos e Domnul păcii,
Iar lipsa Lui, egal război.

Război din partea conștiinței,
Acest război necruțător
De care oamenii nu scapă
De nu-și îndreaptă viața lor,

Război cu propriile simțuri
Ce minții i se-împotrivesc,
De care oamenii nu scapă
Decât prin harul cel ceresc,

Războiul gândurilor negre
Și-al blestematului de stres,
Din care oamenii de astăzi
O viață-ntreagă nu mai ies,

Războiul duhurilor rele
De care tot văzduhu-i plin,
Război grozav ce urmărește
Pieirea bietului creștin,

Războiul propriilor ambiții
Ce-l mistuie interior
Pe omul care le primește
Și-apoi devine sclavul lor,

Războiul crunt al neiertării
Și-al ucigașei răzbunări
Ce pune grabnic stăpânire
Pe ale inimii cămări,

Războiul duhului zavistnic
Ce-l chinuie pe om cumplit,
Căci cel ce-i stăpânit de dânsul
Va fi mereu nefericit.

Degeaba plângem și ne plângem
De crize multe fel de fel.
De ne-om întoarce toți la Domnul,
Din crize ne va scoate El,

Dar criza noastră cea mai mare,
O criză ce îmi dă fiori,
E faptul că Hristos ne cheamă,
Iar noi suntem nepăsători.

Interviul ...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                                              

Un tânăr a mers la un interviu de angajare într-o companie mare. El a trecut de primul interviu și a trebuit să se întâlnească cu directorul pentru etapa finală.
Directorul a văzut CV-ul sau excelent și l-a intrebat:
– Ați primit vreodată bursă de la școală ? Tânărul a raspuns „nu”.
– Tatăl tău ți-a plătit pregătirea ?
– Da, a spus el.
– Ce lucrează tatăl tău ?
– Tatăl meu este fierar.
Apoi directorul i-a spus: „Arată-mi mâinile tale "
Tânărul îi întinde mâinile moi și perfecte.
– Dar tu nu l-ai ajutat pe tatăl tău la muncă ?
– Nu, el a vrut mereu numai să studiez și să citesc multe cărți. În plus, își face treaba mult mai bine decât mine.
Apoi directorul i-a spus:
– Am o rugăminte: Odată ce vei ajunge acasă astăzi, du-te și spăla-i mâinile tatălui tău și apoi vino înapoi mâine dimineață.
Tânărul apoi a simțit cat de mare este șansa de a obține locul de muncă dorit.
Când s-a întors acasă, tânărul l-a întrebat pe tatăl lui dacă îi va permite să îl spele pe mâini.
Tatăl l-a privit surprins și jenat i-a arătat mâinile lui. Tânărul l-a spălat încet. A fost prima dată când a observat că mâinile tatălui său sunt încrețite și are atât de multe cicatrici.
Vânătăile de pe mâini au fost prețul pe care l-a plătit pentru educația fiului său. După ce l-a spălat pe mâini, tânărul a stat liniștit și gânditor. În acea noapte, ambii au vorbit mult timp.
De dimineață, tânărul s-a dus la biroul directorului care a observat lacrimi în ochii lui și l-a întrebat:
– Poți să-mi spui ce ai făcut ieri ?
Apoi el a răspuns:
I-am curățat mâinile tatălui meu ieri. Acum știu ce este de apreciat și trebuie să recunosc că fără părinții mei, nu aș fi ceea ce sunt astăzi. Acum îmi dau seama cât de greu luptă un om pentru pâine. Acum vreau să-mi ajut familia.
Directorul a spus:
– Asta este ceea ce caut la oamenii mei. Vreau să angajez pe cineva care să știe să aprecieze ajutorul altora. Cineva care cunoaște suferințele altora și că banii nu sunt totul în viață. Ești angajat !
Nu contează cât de bogat sau de sărac ești, într-o zi părul devine alb, cum este părul tatălui acestui tânăr. Cel mai important lucru este ca copilul să învețe să aprecieze eforturile și dificultățile și să respecte munca altora pentru a ajunge ceva în viață.
Sursa : internet.