Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

marți, 21 ianuarie 2025

ȚARA MEA CU RĂNI ȘI SÂNGE!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




Eliana Popa

Mă întreb ce-ar face unii și-n ce fel ar da răspuns
Dacă azi, cum spune Cartea, ar veni Iisus?
Ce răspuns ar da mișeii care ne-au vândut pământul
Dacă azi, cum spune Cartea, ar veni Cuvântul?
Și i-ar strânge sus, la Putna, pe pământ sfânt moldovean,
Lângă cripta unde doarme Sfântul Domn Ștefan!

Și-ar chema toți voievozii ce-au luptat cu 'nalta Poartă
Împreună să le facă, dreaptă judecată!
Și ar da poruncă Domnul îngerului cel mai 'nalt,
Să aducă Brâncovenii, sângele vărsat.
Și potirele le-or pune jertfă sfântă și prinos
Pe-un pristol ce stă-naintea Domnului Hristos!

Și-or privi către mișeii ce-au îngenuncheat poporul,
Ce-au dat roadelor otravă, codrului toporul!
Ce-au strâmbat învățătura, Sfânta Lege din străbuni,
După cum le-a dat poruncă lifta de păgăni...
,, - Neamul meu născut-a iude...zice Sfântul Brâncovean!"
,, - Robi în lanțul altor neamuri!...murmură Ștefan!"

Basarabii, Mușatini, Mihai, Mircea cel Bătrân,
Vin să judece cu Domnul, neamul cel român!
Să-i întrebe pe mișeii și pe cei ce ne lasară
Toată țara în ruină și ne-au scos afară!
Ne-au înfometat ființa să plecăm în pribegie
Ca să vina toți șacalii, țara s-o sfâșie!

,, - Slugi viclene, trădătoare, vai de-a voastră crudă soartă,
Noi, strămoșii, azi vom face dreaptă judecată!
Și vom cere de la voi, plată multă și răspuns,
Toată zestrea ce-am lăsat-o, sângele ce-a curs.
Și sudoarea de pe fruntea bietului român, sărman!"
Așa tună cu mânie Sfântul Domn, Ștefan.

Sună buciumele-n munte, în ecou răsună-ntruna
Glas de corn! Și bat răzeșii, clopotul la Putna!
Și la Cozia pe lespezi mii de trupuri se-nfiripă,
Mircea grabnic oastea-și strânge! Paloșul ridică!
Către Putna se grăbește și-a mai strâns mergând călare
Toți valahii și arcașii, armia-i nemuritoare.

De prin gropile comune, de prin sfinte osuare,
Vin martirii prinși cu lanțuri sure la picioare!
Vin în șir purtându-și rana ca-ntr-un tainic ritual,
Duc în mâini vărgata zeghe, sângele-n
pocal!

Și-al lor glas răsună groaznic privind șleahta de mișei:
,, - Pentru ce murit-am, Doamne? Să ne vândă țara ei?
Am murit pe cruci ca Tine, chinuiți...pe frunți cu spini,
Și-au sădit pe jertfa noastră, mărăcini!"

Va veni și vremea asta, aștepta-vom cu răbdare,
Să răspundă pentru toate, mama lor de fiare!
Pentru ce-au făcut din țară, pentru lacrima cu sânge,
Vine vremea când blestemul ăstui neam, i-ajunge!

vineri, 17 ianuarie 2025

Argatul...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                        

Cândva, un om, un biet argat,
Creștin, cu inima curată,
Lucra la un stăpân bogat,
Aproape pe nimica toată!

N-avea nimic, sărac lipit,
Trăia așa de azi pe mâine,
Muncind la omul înstărit,
Pentru un pat și-un colț de pâine!

Dar, într-o zi, și-au luat bucate
Și au pornit la drum, călare,
Bogatul vrând să îi arate,
Argatului său, tot ce are!

Șezând în șa, mândru, pe cal,
Fiind timp frumos, ziua senină,
Îl duse pe argat pe-un deal
Și-i spuse, întinzând o mână:

-Privește-n zare...tot ce vezi,
Păduri, câmpii...tot ce-i mai bun...
Nu poți nici să-ți imaginezi
Ce am...cât am putut s-adun...
..........
De-acolo, de pe deal, săracul,
Privind în jos, în depărtare,
Printre copaci, văzu conacul,
În toată marea lui splendoare!

Uitându-se în jur, apoi,
La umbră, pe lângă copaci,
Pășteau turme întregi de oi,
Sute de cai...și mii de vaci...

-Pământu-l vezi cât se întinde?
Nici nu mai știu să mai socot...
Tot ce cu ochii poți cuprinde,
Chiar și mai mult...al meu e tot...
..........
Era o zi caldă de vară,
Fără un nor, s-aducă ploi,
Și se făcuse deja seară,
Cât au vorbit pe deal cei doi...
..........
La-ntoarcere, pe-același drum,
Argatul, plin de Dumnezeu,
Șopti: -Aș vrea să-ți spun acum,
Ce bogăție am și eu...

stăpâne...uită-te în sus,
Vezi tu, cât sunt de multe stele?!
Eu până astăzi nu ți-am spus...
Să știi că...toate-s ale mele!

Tu nu poți să-nțelegi misterul,
Ce multe bogății am eu...
Privește și mai sus...e Cerul
Și cât Îl vezi, e tot al meu!

Chiar dacă, astăzi, pe pământ,
N-am decât țoala de pe mine,
Am încheiat un Legământ,
Care, de Cer, legat mă ține!

E greu ca să poți înțelege,
Dar va veni o zi în care,
Acolo sus, în Cer, voi merge,
Unde e veșnic sărbătoare!

Azi, toate ale tale sunt,
Dar vei pleca de-aici, stăpâne,
Că viața este frunză-n vânt,
Și nu vei lua nimic cu tine!
............
De-a înțeles ce-a spus argatul,
Nu aș putea ca să vă zic,
Dar la întoarcere, bogatul,
Tot drumul, n-a mai zis nimic!
.............
Bogat, nu e acela care,
Adună saci cu bani, mereu...
Bogat, e omul, care-L are,
În inimă, pe DUMNEZEU!
------------------------------------------------
Dorel Mărgan✍️

Sfintii Zilei

Arhivă blog