ȚARA MEA CU RĂNI ȘI SÂNGE!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




Eliana Popa

Mă întreb ce-ar face unii și-n ce fel ar da răspuns
Dacă azi, cum spune Cartea, ar veni Iisus?
Ce răspuns ar da mișeii care ne-au vândut pământul
Dacă azi, cum spune Cartea, ar veni Cuvântul?
Și i-ar strânge sus, la Putna, pe pământ sfânt moldovean,
Lângă cripta unde doarme Sfântul Domn Ștefan!

Și-ar chema toți voievozii ce-au luptat cu 'nalta Poartă
Împreună să le facă, dreaptă judecată!
Și ar da poruncă Domnul îngerului cel mai 'nalt,
Să aducă Brâncovenii, sângele vărsat.
Și potirele le-or pune jertfă sfântă și prinos
Pe-un pristol ce stă-naintea Domnului Hristos!

Și-or privi către mișeii ce-au îngenuncheat poporul,
Ce-au dat roadelor otravă, codrului toporul!
Ce-au strâmbat învățătura, Sfânta Lege din străbuni,
După cum le-a dat poruncă lifta de păgăni...
,, - Neamul meu născut-a iude...zice Sfântul Brâncovean!"
,, - Robi în lanțul altor neamuri!...murmură Ștefan!"

Basarabii, Mușatini, Mihai, Mircea cel Bătrân,
Vin să judece cu Domnul, neamul cel român!
Să-i întrebe pe mișeii și pe cei ce ne lasară
Toată țara în ruină și ne-au scos afară!
Ne-au înfometat ființa să plecăm în pribegie
Ca să vina toți șacalii, țara s-o sfâșie!

,, - Slugi viclene, trădătoare, vai de-a voastră crudă soartă,
Noi, strămoșii, azi vom face dreaptă judecată!
Și vom cere de la voi, plată multă și răspuns,
Toată zestrea ce-am lăsat-o, sângele ce-a curs.
Și sudoarea de pe fruntea bietului român, sărman!"
Așa tună cu mânie Sfântul Domn, Ștefan.

Sună buciumele-n munte, în ecou răsună-ntruna
Glas de corn! Și bat răzeșii, clopotul la Putna!
Și la Cozia pe lespezi mii de trupuri se-nfiripă,
Mircea grabnic oastea-și strânge! Paloșul ridică!
Către Putna se grăbește și-a mai strâns mergând călare
Toți valahii și arcașii, armia-i nemuritoare.

De prin gropile comune, de prin sfinte osuare,
Vin martirii prinși cu lanțuri sure la picioare!
Vin în șir purtându-și rana ca-ntr-un tainic ritual,
Duc în mâini vărgata zeghe, sângele-n
pocal!

Și-al lor glas răsună groaznic privind șleahta de mișei:
,, - Pentru ce murit-am, Doamne? Să ne vândă țara ei?
Am murit pe cruci ca Tine, chinuiți...pe frunți cu spini,
Și-au sădit pe jertfa noastră, mărăcini!"

Va veni și vremea asta, aștepta-vom cu răbdare,
Să răspundă pentru toate, mama lor de fiare!
Pentru ce-au făcut din țară, pentru lacrima cu sânge,
Vine vremea când blestemul ăstui neam, i-ajunge!