A fost odata un cizmar sărac care era mereu vesel.
Părea așa de fericit, încât de dimineața până seara cântă de bucurie.
Mereu se adunau mulți copii la fereastra casei sale și-l ascultau cu atenție.
Uneori se adunau și păsărelele ca să-l asculte.
Lângă el locuia un om bogat.
Acesta nu dormea toată noaptea, căci mereu își numara galbenii.
Abia dimineața se ducea la culcare.
Ziua însă nu putea să doarma pentru că-l auzea pe cizmar cântând și invidia îl nimicea, deoarece nu-și putea închipui cum un sarantoc poate fi vesel.
Într-o zi îi veni o idee, un gând viclean îi sopti la ureche cum să-l facă pe cizmar să nu mai cânte. Il invita la el și, spre marea sa surprindere, îi dărui săracului o pungă cu galbeni.
Când cizmarul ajunse acasă, deschise punga. Niciodata nu vazuse atâția galbeni.
Incepu să-i numere cu grija, iar copiii priveau cu atenție la el.
Erau așa de mulți, încât cizmarului îi era frica acum să nu-i fure cineva.
De aceea, noaptea îi lua cu sine în pat.
Dar și acolo se gândea la ei și nu putea să adoarmă.
Atunci duse punga cu galbeni în pod, dar nu era sigur nici de acest loc.
Dis-de-dimineata se scula și lua galbenii si-i duse în cotetul cu găini.
Dar nici cu acest loc nu era prea mulțumit și, după un anumit timp, sapa o groapă și îngropa punga cu galbeni în pământ.
Stiindu-se bogat, nu mai dormea, nu mai muncea și nici nu mai cânta, ci era tot timpul cu gândul la comoara sa.
Din această cauza era neliniștit, palid și framantat de gânduri.
Nici pasarelele și nici copiii nu mai veneau să-l viziteze.
Așadar, cizmarul ajunsese tare nefericit. Ce să facă?
Într-una din zile, cizmarul lua punga cu galbeni si-o duse înapoi bogatului.
-Ia, te rog, galbenii înapoi, spuse el. Grijile pentru ei m-au îmbolnăvit și nici prietenii mei nu mai vor să știe nimic despre mine. Vreau sa fiu din nou un cizmar sărac, cum am fost odinioara.
De atunci fericirea intră din nou în casa cizmarului.
Morala?
Banii nu aduc fericirea. Fericit esti atunci când ai exact cat ai nevoie, nu mai mult...
AMIN 