ÎN GENUNCHI MĂ-NTORC LA TINE..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                         


de Preot Sorin Croitoru

În genunchi mă-ntorc la Tine,
Bunule Mântuitor:
Eu sunt "oaia cea pierdută",
Vino să îmi fii Păstor!

Eu sunt "omul oarecare"
Tâlhărit de cel viclean..
Vino să îmi vindeci rana,
Bunule Samarinean!

Sunt tâlharul de pe cruce
Răstignit de-a dreapta Ta;
Te implor, promite-mi, Doamne,
Că în Rai mă vei lua!

Sunt acea femeie care
A fost prinsă-n adulter..
Nu mă osândi, Hristoase,
De pe tronul Tău din cer!

Eu sunt vame?ul din Templu
Cel cu sufletul zdrobit:
Milostiv îmi fii, Iisuse,
Pentru câte si-am gresit!

Eu sunt desfrânata care
Te stergea cu părul ei.
Nu uita, Iisuse Sfinte,
Lacrima din ochii mei..

Sunt la fel ca Simon Petru,
Fiindcă Te reneg mereu,
Căutând să plac la oameni,
Nu să-I plac lui Dumnezeu..

Si cu Saul mă asemăn,
Judecând si osândind,
Cu cei fără de credintă
Prea necrutător fiind.

Îmi duc viata-n întuneric
Ca si orbul Bartimeu,
Dar precum cândva acela,
"Doamne, vreau să văd!" strig eu.

Slăbănogul din Vitezda
"N-avea om" ti-a spus sfios;
Eu Te am pe Tine, Doamne,
Si tot sunt neputincios!

În genunchi mă-ntorc la Tine,
Iisuse-al meu iubit,
Semănând cu personaje
Despre care am citit;

Ca si lor atunci, si mie
Dă-mi un strop din mila Ta.
Ca si ei atunci, Hristoase,
Te voi binecuvânta!

NU MĂ TEM DE POCĂINȚĂ!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
E atâta bucurie când un fiu se-întoarce-acasă,
Mai ales când fiul ăsta e un fiu rispitor
Care a căzut, sărmanul, în a diavolului plasă,
Cum frumos e scris în pilda Bunului Mântuitor..

Câte zile-al său părinte se-întreba în gând cu jale:
“Puiul tatei, fiul tatei, la tăticul când te-întorci?..”
Iar sărmanul fiu ce, iată, apucase-o strâmbă cale,
Ajunsese să tânjească după roșcove de porci..

Mare lucru-i pocăința, că-i ieșire din robie,
E întoarcere smerită la Părintele Ceresc
Care ne îmbrățișează cu nespusă bucurie
Și ne pune iar pe deget un inel împărătesc.

Nu mă tem de pocăință, de-aș putea s-o am de-a pururi,
De-aș putea o viață-întreagă întru lacrimi să petrec,
Fiindcă numai pocăința spală omul de cusururi,
E atâta tină-n inimi, moartea vine, anii trec..

Dă-mi, Iisuse-al meu, căință pentru faptele nesfinte,
Pentru gândul plin de ură, pentru vorba cu venin,
Dă-mi, Iisuse-al meu, putere ca de astăzi înainte
Să trăiesc o viață sfântă de adevărat creștin..

Dă-mi aducere aminte de păcatele din urmă,
Spală-mă cu lacrimi, Doamne, să devin din nou curat..
Dacă lacrima căinței mă întoarce-n sfânta-Ți turmă,
Nu mă tem de pocăință, dă-mi-o, Doamne, ne’ncetat!