Îmi e murdară mâna de la sapă...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Îmi e murdară mâna de la sapă
Și bătături am de la coarnele de plug,
Iar de pe buze ,,cea" și ,,hăis" îmi scapă,
Obișnuit de când aram cu boii în jug!

O viață am arat pământ în astă țară,
Încins peste mijloc de două ori c-un brâu...
Am știut doar, primăvara, cum se ară
Și toamna cum să leg snopii de grâu!

Îmi este palma, de pământ murdară
Și glasul răgușit cum am strigat la boi...
Din palma asta a crescut o țară,
Din palma asta ați crescut și voi!

Pe unde-ați fost acum cincizeci de ani,
Voi toți ce spuneți că bătrânii sunt,
Doar niște bieți neputincioși sărmani,
Ce azi încurcă lumea pe pământ?

Pe unde v-ați lăsat astăzi credința,
Cu care ați jurat pe Sfânta Carte?
Cu-aceeași mână ne semnați sentința,
Cu care ați jurat să împărțiți dreptate!

Îmi e murdară mâna de la sapă,
Dar niciodată nu mi-a fost rușine...
Cu mâna asta am săpat fântâni cu apă,
Din mâna asta ați mâncat voi pâine!

Ca să puteți să stăpâniți o țară,
Mergeți cu toții semănați ogoare...
Să învățați, întâi, pământul cum se ară
Și-apoi ne arătați cât de ușor se moare!
-----------------------------------------------------------------
Dorel Mărgan

EVANGHELIA ZILEI VERSIFICATĂ PILDA ROBULUI NEMILOSTIV.(Matei.cap.18 vers 21-35)

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Autor.Nicu Fasolă.

Se apropie de Domnul, Petru într-o zi şi-ntreabă;
-Spune-mi Doamne, cât e bine să-i iert fratelui ce-n grabă,
Mi-a greşit în astă viaţă şi pe mine ţine ură!
Pâ-n la şapte ori e bine?...căci au toate o măsură!

Iar Iisus, îi zi-se:
-Petre, Eu îţi zic nu pâ'n la şapte,
Pâ'n la şaptezeci să fie, şi iar încă câte şapte!
De acea-Împărăţia Cerului e asemănată
Cu un Împărat ce pune cu-a lui robi să se socoată,

Şi-ncepu atunci cu unul ce avea o datorie
Cam de zece mii de galbeni să-i aducă-n visterie,
Şi fiindcă datoria n-avea cum să şi-o plătească
Împăratul porunci-se slugilor ca să-l oprească,
Şi să-l vândă ca pe-o slugă, şi copii ,şi soţia
A lui casă şi pământul, să-şi plătească datoria.

Atuci, robul cu durere la picioare se-aruncase
Şi-mpăratului cu lacrimi, în genunchi se închina-se,
Şi-ncepu atunci să strige:
-Mai îngăduie-mi stăpâne!
Voi plăti tot ce-s datornic dar...îndură-te de mine!

Şi văzând stăpânul ruga robului se-nduioşase
Şi-atunci toată datoria ce-o avuse i-o iertase.
Dar, nici bine nu ieşi-se omu-acesta din cetate
Când, cu-n alt slujbaş, un prieten, se-ntâlni pe ne-aşteptate.
Care-i datora la rându-i o sută de lei să-i deie
Şi l-a prins de gât cu ură , datoria sa sa-şi ieie.

Dar, prietenul cu lacrimi se ruga să-i dea iertare
Şi să-l mai aştepte-o vreme, dar acesta cu-ngâmfare,
Nici măcar n-a vrut să-audă, şi în graba cea mai mare
Îl luă, şi-l arunca-se, pe-acest om în închisoare.

Cei care văzu-se-aceste necuviincioase fapte
La-mpărat s-au dus în grabă, ca să-i povestească toate,
Şi chemând atunci Stăpânul, robul cel nedrept îi zi-se;
-Ţi-am iertat cu milă toate datoriile nespuse!
Oare nu la fel atuncea se cădea să-i dai iertare
Prietenului ce cu ură l-ai băgat la închisoare?

Deci, s-a mâniat Stăpânul pentru-această fărdelege
Şi a pus chinuitorii să-l oprească şi să-l lege,
Până când în suferinţă, şi în toată agonia
El va trebui în lanţuri, să-şi plătească datoria.
Tot aşa vă spun Eu vouă...Tatăl Meu Ceresc va face
Celor care nu se iartă, şi-ntre care nu e pace!...Amin.