Viata noastra ...pe pămant

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." 

Se scurge clipă după clipă
Din viața noastră pe pământ,
Și pe a timpului aripă,
Suntem purtați ca frunza-n vânt!

Pornim pe-al vieții drum în zori,
Fără să știm cât de departe,
Căci suntem doar bieți călători,
Cu un rucsac de griji în spate!

Cu fiecare zi, scurtăm,
Din timpul care ne-a rămas,
Neștiind nicicând de ce-o să dăm,
Când facem următorul pas!

Plecăm purtând speranțe-n noi
Și-atâtea vise de urmat,
Însă vedem, privind 'napoi,
Că multe ni s-au spulberat!

Din ce trăim, o parte sunt,
Învăluite în mister,
Căci viața noastră pe pământ,
E doar examen pentru Cer!

Trec anii și îmbătrânim,
Se duce viața ca un gând,
Am vrea mereu tineri să fim,
Dar alții-n urmă vin la rând!

Viața-i un joc fenomenal
Și o primim cu împrumut,
Căci ne dăm seama la final,
Că-i doar un vis...și a trecut!

Și prinși în jocul efemer,
Ne pierdem prin al său decor,
Uitând să mai privim la Cer,
Spre care vom pleca în zbor!

Tot strângem lucruri de valoare,
Nu ne gândim măcar un pic,
Că viața este trecătoare,
Și când plecăm, nu luăm nimic!
--------------------------------------------------------
Dorel Mărgan

Copile, cât am plâns, vei ști,

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Copile, cât am plâns, vei ști,
Și cât am suferit de dor,
Când vei avea și tu copii
Și vor pleca pe drumul lor!

O să te uiți în jos și-n sus,
Pe scaun, cu mâinile în poală,
Plângând cu-amar că, toți s-au dus
Și ai rămas în casa goală!

Să simți în sufletul sărman,
Cum pietre grele stau să cadă,
Când vor veni o dată-n an,
Și-atunci, în treacăt, să te vadă!

Acum, ai altceva în gând
Și multe nu le bagi de seamă,
Să poți vedea cum, ani la rând,
Se chinuie o biată mamă!

Astăzi, ce-ți spun, să iei aminte,
Căci o să vezi cât e de rău,
Când o să fii și tu părinte
Și ai copii la rândul tău!

Să știi că, de când ai plecat,
Mă uit la poza ta mereu
Și mă tot rog neîncetat,
Să te păzească Dumnezeu!

Și-n vise, glasul meu te cheamă,
Strigându-ți numele cu dor,
Să vii, cât încă ai o mamă
Și te așteaptă...în pridvor!
--------------------------------------------------
Dorel Mărgan