Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

duminică, 18 ianuarie 2026

Trandafirul

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


                               



Un om a plantat un trandafir, plin de speranță a început să-l ude, şi înainte ca acesta să înflorească l-a examinat. A observat mugurul care avea să prindă viață curând, dar a observat şi spinii de pe tulpină şi s-a gândit:"Cum poate o floare atât de frumoasă să aibă o tulpină plină cu spini?" Întristat de acest gând, a uitat să mai ude trandafirul, şi chiar înainte să înflorească, el s-a ofilit.

Aşa se întâmplă şi cu mulți oameni. În fiecare există un trandafir. Calitățile pozitive plantate în noi la naştere se dezvoltă pe pământul cu spinii greşelilor noastre. Mulți dintre noi, când ne uităm la noi înşine, vedem doar spinii, defectele. Devenim disperați de gândul că nimic nu e bun în noi. Neglijăm să udăm binele din noi, şi este posibil ca acesta să moară. Nu suntem conştienți de potențialul cu care ne-a înzestrat Dumnezeu...

Unii oameni nu văd trandafirul din interior şi au nevoie de alții ca să-l vadă. Una dintre cele mai frumoase calități de care dispune o persoană, este aceea de a trece peste spinii celuilalt şi de a găsi trandafirul. Aceasta este una din caracteristicile iubirii...să priveşti o persoană, să-i cunoşti defectele și s-o accepți în viața ta...în tot acest timp cunoscând noblețea sufletului său. Dacă le arătăm "trandafirul" din ei, îşi vor învinge spinii. Numai atunci vor reuşi să înflorească!

Cel mai bun prieten este acela care îți aratã defectele!!!

DOUĂ MÂINI CU RĂNI DE CUI !

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Prea Curată Născătoare, Maica celor in durere
În căusul palmei tale, strânge lacrimile mele !
Strânge multa mea durere si cu ea la Cer sa urci,
De la Fiul Tău Prea Dulce, veste bună să-mi aduci !

Ieri pierdut eram pe Cale, rătaceam pe-un drum gresit
Nu stiam unde mă aflu, nici de unde am venit
Nu stiam unde mi-e casa, nici nu cunosteam Iubirea
Ce s-a Răstignit pe Cruce, să-mi aducă Mântuirea,

Nu stiam că locul ăsta, nu e locul meu pe veci
Rătăceam prin intuneric...inotam in valuri reci,
Si când sufletu-mi, sărmanul,obosit, incet murea
Am intins Măicuta mâna la Milostivirea Ta !

Si-am simtit că lângă mine s-a oprit un Calator
Ce purta o Cruce-n spate si-avea lanturi la picior
Si o frunte-nsângerată,de la rana unor spini
Împletiti intr-o cunună ce umbrea un chip senin

Si-a intins cu duiosie, două mâini cu răni de cui
Si m-a tras din valul mortii si m-a strâns la pieptul Lui
Si-un suvoi de apă vie, am simtit că se revarsă
Dintr-o rană mai adânca, dintr-a Lui străpunsă coastă.

Mă inundă si pe mine si mă spală si mă-nvie
Si-mi sădeste-n suflet pace si o sfânta bucurie,
Si m-asează si pe mine, să păsesc in urma Lui
Si Golgota vietii mele cu nădejde să o sui..

Si-am văzut că unde calcă si ramâne urma Sa
Odrăsleste si se-naltă,floarea de ,,nu mă uita"
Si in locul unde cad, picături din sfântul sânge
Crini răsar si Îl imbracă cu parfumul cel mai dulce !

Iar in urma Sa, Măicuta ii adună si-i asează
În cununi preaminunate, pentru cei ce Îl urmează,
Pentru fiecare suflet ce păseste-n urma Lui
Pentru tine cel ce astăzi, drumul Crucii vrei sa-l sui !

Eliana Popa 

Sfintii Zilei

Arhivă blog