Nu vă blestemaţi copiii, ci binecuvântaţi-i!

Episcopul Ermoghen povesteşte cum un bărbat se purta rău cu femeia lui. Când mama bărbatului şi-a mustrat fiul pentru urâta lui purtare cu soţia sa, acesta a lovit-o pe mama lui cu multă sălbăticie. Atunci nenorocita mamă a strigat: „Doamne, blestemat să fie fiul meu, şi în veac să nu aibă parte nici de binecuvântarea mea, nici de a Ta!“ În aceeaşi zi fiul a căpătat un tremur cumplit în tot trupul, nefiind în stare nici să-şi ducă la gură lingura cu mâncare. În cele din urmă, mama şi-a mărturisit păcatul la preot, i-a părut rău, după Spovedanie a primit Sfânta Împărtăşanie, ceea ce i-a mai uşurat întrucâtva starea. La scurt timp după aceea mama a murit. Aşadar, să ne temem de blestemul părintesc, căci cumplit lucru este blestemul părinţilor. Să preţuim şi să căutăm binecuvântarea părinţilor, căci ea ne va ajuta de-a lungul întregii vieţi. Blestemul lui Noe asupra seminţiei lui Ham i-a urmărit de-a lungul veacurilor pe nenorociţii hamiţi, pe când fiii lui Iacov au fost binecuvântaţi toată viaţa lor. Tânăr fiind, Sfântul Serghie a cerut binecuvântarea părinţilor lui ca să se facă monah. Părinţii erau însă vârstnici şi l-au rugat pe fiul lor să aştepte până când vor muri ei şi apoi să se tundă monah. Serghie s-a supus părinţilor lui şi a avut parte de binecuvântare în toată viaţa lui, până la moarte.