Cerșetorul și străinul

        

I
La un cap de pod într-o localitate oarecare
Cerșea un biet milog pomană de la lumea trecătoare
Pe vânt , pe ploaie , căldură sau năpraznic ger
Venea și cerșea la capul podului de fier

Era sărac lipit , că de multe ori , el și cu ai lui
Mâncau vise și se săturau din pofta gândului
Se aciuase cu soția și copii la margine de sat
Într-o cocioabă de care nimeni nu s-a mai interesat

Într-o zi , pe o căldură mare , lângă el un om s-a oprit
Venea de departe cu treburi în sat , și era foarte obosit
Intră cu el în vorbă , și din una în alta , necazul i-l cunoaște
Uimit de ceea ce aude , mila de el , fără să vrea se naște

Iar la plecare , când își ia bun rămas , cu ceva îl miluiește
Câțiva bănuți , după datină , așa cum se obișnuiește
Bietul milog , îi mulțumește și îi mai spune ceva la repezeală
Străine , să știi de la mine; O să treacă și asta după rânduială

II

Peste ani de zile , câți or fi fost , cine să mai știe
Stăinul vine iar spre sat în a lui călătorie
La pod nu-l mai găsește pe cerșetorul de odinioară
Dar se oprește și întreabă pe un bătrân lângă o moară

Bătrânul îi spune călătorului amănunțit
Ce s-a întâmplat cu cerșetorul pomenit
Despre necazul , dar și bucuria de care-avut parte
Și îi arată casa unde locuiește ce nu-i prea departe

De la un fulger , cocioaba a ars toată într-o noapte
Printr-o minune , el și cu ai lui , au scăpat de moarte
A doua zi , familia lui de durere și necaz părtunsă
Au căutat prin scrum , și au găsit o comoară ascunsă

Din acea comoară , cerșetorul o casă și-a construit
Pe ce-i ce i-au cerut , cu dărnicie pe toți i-a miluit
Acum trăiește liniștit înconjurat de familia lui
Și pentru darul primit , zilnic dă slavă Domnului

De vrei , poți merge la el , de străini e foarte primitor
Toți care-au fost la el , spun că-i bun găzduitor
Străinul mirat , pornește grăbit spre casa arătată
Ajunge repede la ea , și bate-acum în poartă

Este întâmpinat de cel ce-a fost odată cerșetor
Pe care el l-a cunoscut la pod și i-a fost miluitor
De cel care i-a spus , toate trec pe lume și totul trece
Chiar dacă necaz și bucurie , pe rând vor să te înece

Acesta îl poftește cu mult repect să intre în casă
Unde soția lui cu ospitalitate îl invită la masă
Este rugat să rămână și peste noapte
Să se odihnească și să vorbească deste toate

Trece seara , trece noaptea vine și dimineața
Când tot ce-i pe pământ , de la lumină își reia viața
Fostul cerșetor , străinului de toate i-a spus
Cum viața , și bune și rele , pe rând i-a adus

L-a plecare , își i-au la revedere în mod deosebit
La poartă îl conduce , cum este obiceiul cel obișnuit
Iar la despărțire îi spune ; Să știi că și asta o să treacă
După rânduiala Celui de sus , care toate adapă și seacă

III

Și astfel , mai trecu o vreme și alti ani s-au dus
Străinul iar drum are prin satul între dealuri ascuns
Intră în el și merge-ntins la casa prietenului știut
Insă , casa nu mai este , de pe pământ a dispărut

Mirat , întreabă pe unul dintre trecători
Ce s-a întâmplat cu casa și ai ei locuitori
Și acesta , trist , îi spune din suflet amărât
La cutremur , casa s-a dărâmat și pe toți ia omorât

Rămâne împietrit de cele ce aude , în suflet este consternat
De soarta prietenului său și a familiei sale este-ndurerat
Cu ochii-n lacrimi , glasul slab cu durere-amestecat
Vrea doar să știe , și întreabă este acum înmormântat

Este acolo în vale lângă râu , în cimitirul satului
Și el , și toți care-au murit atunci în jurul lui
Merge la cimitir și la mormânt aprinde o lumânare
Varsă lacrimi de durere și de adâncă întristare

Rămâne însă împietrit când pe cruce citește , înainte să plece
Scris sub numele său ;Totul este trecător , și asta va trece
Este deja a treia oară , când aude și vede aceste cuvinte
Și se întreabă,ce ar putea să mai fie de acum înainte

IV

Pleacă abătut și întristat la treburile ce le are
Peste alți ani , ajuns în sat , merge să aprindă iar o lumânare
La mormântul prietenului din cimitirul de lângă râu
Când ajunge , cimitirul nu mai era , ci doar apă până la brâu

A plouat cu găleata maică , îi spune o bătrână
Râul a crescut , a luat cimitirul și-a dărâmat biserica străbună
Străinul rămâne mut , dar își aduce aminte acum
Că cerșetorul i-a spus : O să treacă și asta,toate sunt fum

Povestea o știu de când era copil , de la un bătrân
Care s-a dus și el de mult , pe celălat trărâm
Atunci n-am înțeles-o cum o înțeleg acum
Că pe pământ și în pământ : Omul are necunoscut drum.

16 sept.2018
Preot Ion Predescu