Dregătorii şi sfetnicii săi se înghesuiră să-l facă a pricepe că, pentru binele regatului, trebuia să-şi repudieze soţia iubită. Era nevoie pentru împăraţie să rupă căsătoria şi în locul soaţei sărace să ia pe fiica regelui vecin, un om puternic, cu armată numeroasă. Această căsătorie avea să asigure pacea şi prosperitatea ţării. Alungaţi-o, stăpâne, până la urmă nu este decât fiica unui brutar, îl sfătui prim-ministrul său. Siguranţa tronului şi a supuşilor domniei voastre trebuie să fie pe primul loc, îi aminti ministrul de război.
Cum dregătorii insistau întruna, până la urmă tânărul rege cedă. Trebuie să te repudiez, îi spuse el soţiei. Mâine te vei întoarce la tatăl tău. Dar vei putea lua cu tine ceea ce ai mai de preţ.
În seara aceea cei doi mâncară împreună pentru ultima dată. Nimeni nu a scos nici un cuvânt. Femeia părea împăcată cu soarta şi-i turna întruna vin în pocalul regelui. Când s-a terminat cina, regele a căzut într-un somn profund. Femeia l-a înfăşurat într-o cuvertură şi cu ajutorul slugilor sale l-a dus în casa tatălui ei.
În zorii zilei următoare, regele se deşteptă în casa brutarului. Cum am ajuns aici? întrebă el cu uimire. Soţia îi răspunse surâzând: „Mi-ai spus că pot lua cu mine ceea ce am mai de preţ. Iată, ceea ce am mai scump pe lume eşti tu.“
Oare noi ce am lua cu noi dacă am pleca acum, din lumea aceasta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.