O femeie credincioasă, dintr-o familie de intelectuali din Piatra Neamț, a venit la Părintele Ilie Cleopa în mai multe rânduri, plângându-se de necredința sotului ei, profesor de fizică, care se declara ateu convins.
La propunerea Părintelui Cleopa, femeia a reușit să-și convingă soțul pentru a veni la sfinția sa, deși profesorul zicea:
- N-am ce vorbi eu cu un popă! Pe mine nu mă poate convinge nimeni și nimic!
Când au ajuns la Sihăstria, Părintele Cleopa vorbea oamenilor. După ce a terminat de vorbit cu credincioșii, părintele, obosit după o zi întreagă, totuși nu s-a cruțat deloc.
Și a stat cu profesorul, citându-i date din astronomie, despre distanțele interstelare și altele, din fizică, despre legile naturii, ale creației și despre multe altele.
La sfârșitul discuției, care se prelungise până la miezul nopții, profesorul a scos un carnețel și nota, zicând:
- Părinte, în câte școli am studiat eu, niciodată n-am auzit asemenea lucruri! De unde știți atâtea?
- Dar cine mă oprește să nu știu? a spus Părintele Cleopa.
La urmă profesorul a cerut să se spovedească. După un timp, soția lui a venit bucuroasă la Sihăstria, spunând:
- Părinte Cleopa, de când soțul meu a avut discuția cu sfinția voastră, s-a schimbat complet. Merge la biserică, se roagă și caută să convingă și pe alții despre existența lui Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.