"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!
Inainte prăznuirea Adormirii Maicii Domnului - cuvant din "Proloage". Cand a binevoit Hristos, Dumnezeul nostru, sa ia la Sine pe Maica Sa, atunci cu trei zile mai inainte, a facut-o sa cunoasca, printr-un inger, mutarea ei de pe pamant la viata cea cereasca. Deci, instiintandu-se Nascatoarea de Dumnezeu despre aceasta, s-a bucurat, cu bucurie mare, si s-a suit degraba in Muntele Maslinilor, ca sa se roage.
S-a intors, apoi, acasa si a pregatit toate cele de ingropare, incredintand, pe vecine ca, mutandu-se in ceruri, nu numai pe ele nu le va uita, ci pe toata lumea o va cerceta si o va ocroti. Si a impartit vaduvelor sarace vesmintele sale. Si a luat, apoi, iertaciune de la toti si, culcandu-se pe pat, a facut rugaciune pentru intarirea lumii si pentru vietuirea in pace.
Si, binecuvantand pe toti cei de fata, si-a dat sufletul in mainile Fiului si Dumnezeului ei. Si multe vindecari s-au impartit tuturor celor bolnavi, prin binecuvantarea ei.
Si, s-a facut, atunci, tunet mare si au venit de la marginile lumii, ca pe niste nori, toti Apostolii lui Hristos, la casa Maicii Domnului din Ierusalim.
Si, incepand Petru cantarea cea de ingropare, Apostolii au ridicat patul si au petrecut, pana la mormant, trupul cel primitor de Dumnezeu.
Si, sosind pe Muntele Sinului, in satul Ghetsimani si asezand in mormant trupul Maicii Domnului, Apostolii au zabovit, acolo, inca trei zile, asteptand pe Apostolul Toma, care din dumnezeiasca randuiala, lipsea.
Pe scurt, dupa credinta Sfintei Biserici, la Adormirea Maicii Domunului, trupul ei n-a cunoscut putrezirea, care vine dupa moarte, nici n-a ramas in mormant. Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu si proslavit, a fost mutata, cu trup cu tot la ceruri, ca o parga a intregii omeniri. Dar, spre deosebire de Mantuitorul, ea a fost dusa la ceruri de ingeri, nu prin puterea ei, ca Mantuitorul. Si acolo se roaga de-a pururi pentru noi. Sa avem mare incredere in rugaciunea ei, ca ea singura poate vorbi lui Dumnezeu, ca o mama unui fiu al ei. Dumnezeului nostru slava!
„Temelia Sionului pe munţii cei sfinţi. Domnul iubeşte porţile Sionului, mai mult decât toate locaşurile lui Iacob Lucruri pline de slavă au fost spuse despre tine, cetate a lui Dumnezeu!” Ps 86: 1-3 Întâlnit de peste 150 de ori în Biblie, cuvântul „Sion” în esenţă înseamnă „fortificaţie”. În Biblie, Sionul este deopotrivă cetatea lui David şi cetatea lui Dumnezeu.
Pe parcursul Bibliei, cuvântul „Sion” trece de la a se referi în primul rând la o cetate fizică la a avea un înţeles mai spiritual.
Sion (ebraică Tzion sau Țion) este amintit în Tanah biblia evreilor, mai întâi ca cetate a iebusiților, iar mai apoi ca așezare fortificată ebraică în vremea regelui David, fiind situat în zona colinei sau muntelui cu acelaș nume, în partea de sud-est a Ierusalimului de azi.
După cucerirea și întărirea cetății sub regii David, și Solomon, iar mai apoi în perioada exilului babilonean, Sion a devenit treptat un simbol al speranței mesianice a evreilor. Această tradiție și-a găsit oglindirea în profețiile prorocului Isaia.
Prima menţionare a cuvântului „Sion” în Biblie este: „Dar David a pus mâna pe cetăţuia Sionului: aceasta este cetatea lui David.”
Sionul, prin urmare, a fost iniţial numele vechii fortăreţe iebusite din cetatea Ierusalim. Apoi, Sionul a ajuns să denumească nu numai fortăreaţa, ci de asemenea cetatea în care se afla aceasta.
După ce David a capturat „cetăţuia Sionului”, Sionul a fost numit „cetatea lui David” (1 Regi 8.1, 1 si 2 Cronici).
Atunci când Solomon a zidit Templul în Ierusalim, Sionul şi-a lărgit înţelesul ca să includă Templul şi regiunea înconjurătoare (Ps 2.6, 48.2, 11-12, 131.13).
Sionul a fost în cele din urmă folosit ca nume pentru cetatea Ierusalim, ţara lui Iuda şi oamenii din Ierusalim ca întreg (Is. 40.9, Ier 31.12, Zah 9.13).
Cea mai importantă folosire a cuvântului „Sion” este într-un sens teologic. Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului (ps2:6) Sionul este folosit în mod figurat cu referire la Israel, ca popor al lui Dumnezeu (Isaia 60.14).
Înţelesul spiritual al Sionului este continuat în Noul Testament, unde i se dă înţelesul creştin de Împărăţia spirituală a lui Dumnezeu, Ierusalimul ceresc (Ev.12.22, Ap. 14.1). Petru face referire la Hristos ca la piatra de temelie a Sionului: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El nu va fi dat de ruşine” (1 Pt. 2.6).
În perioada Noului Testament, Muntele Sionului făcea parte din Cetatea Păcii - Ierusalimul, fiind înconjurat de zidul vechiului oraş.
În cel de-al XVI-lea veac, în vremea cuceririi arabe, Suleiman cel Mare pune doi arhitecţi să reconstruiască zidurile Ierusalimului, fapt împlinit; a lăsat însă Muntele Sionului în afara zidurilor cetăţii, fapt ce le-a adus celor doi arhitecţi pedeapsa cu moartea!
Astăzi, în vechea „Cetate a lui David” se află mormântul lui David - pentru noi, „Părintele Scripturii” de la care ne-a rămas Psaltirea. Regele David este însă al şaptelea fiu al lui Iesei (I Paralipomena 2, 15) şi este cel care a creat primul stat unitar şi independent al întregului Israel. Îi urmează pe tron Saul, al doilea rege al Israelului, primul fiind Samuel.
Regele David a rămas în conştiinţa majorităţii drept cel care l-a biruit pe uriaşul Goliat. De mai bine de trei milenii, în vechea Cetate a Sionului odihneşte Regele David. Despre înmormântarea lui David pe colina Sionului face menţiunea întâia dată călătorul Beniamin din Tudela (1172) care a vizitat oraşul.
Situat în apropierea Foişorului Cinei celei de Taină, Mormântul lui David este un punct de oprire şi pentru noi, creştinii. Este un loc unde iudeii îşi desfăşoară activitatea de cult şi unde sunt invocaţi Psalmii lui David. Piatra de mormânt este învelită într-o pânză de purpură, brodată cu aur şi împodobită cu capetele unor suluri din Tora, unul dintre ele salvate din Holocaust.
Pentru pelerinul crestin orthodox, care ajunge în Ţara Sfântă, e bine să ştie că în Muntele Sionului se află Biserica Adormirii Maicii Domului, Foişorul Cinei celei de Taină şi că aici Mântuitorul nostru Iisus Hristos a instituit Sfânta Euharistie.
Împlinind făgăduinţele făcute poporului iudeu, Dumnezeu Tatăl - după urcarea la Cer cu Trupul a Fiului lui Dumnezeu - la Cincizecime, trimite în lume Duhul Sfânt. Moment când ia fiinţă - în chip văzut - Biserica lui Hristos.
Mormantul Maicii Domnului din Ierusalim este unul dintre cele mai iubite locuri din Tara Sfanta. Pe langa multe alte minunate locuri, precum Sfantul Mormant, Biserica Nasterii Domnului, Biserica Inmultirii Painilor si a Pestilor, Biserica Sfantul Arhanghel Gavriil, crestinii vin cu mare bucurie si in acest loc binecuvantat de Dumnezeu, spre a se ruga Maicii Domnului. Biserica de pe Muntele Maslinilor se afla doar in grija ortodocsilor, spre deosebire de multe altele, impartite intre mai toate ramurile crestine.
Tot aici, în afara zidurilor Ierusalimului, pe ruinele fostei case a fariseului Anna, se afla o biserica care aminteste de lepadarea lui Petru de trei ori pâna la cântatul cocosilor, in noaspea arestarii lui Iisus și temnita în care a fost tinut Mântuitorul păna să fie dus la ginerele lui Anna, Caiafa, unde a avut loc monstruasa judecată a Shinedriului evresc.
Asezata in Valea lui Iosafat, la poalele Muntelui Maslinilor, biserica zidita pe locul unde a fost inmormantata, pentru scurt timp, Maica Domnului, este o biserica semi-ingropata, in forma de cruce, in care se ajunge coborand o serie de trepte din lespezi de piatra. Biserica este sapata in piatra. Peste drum de aceasta se afla Biserica Tuturor Natiunilor - Biserica Agoniei si Gradina Ghetsimani, iar imediat in partea dreapta a intrarii, din aceeasi curte, se afla Pestera Ghetsimani.
In adancul pamantului, in Mormant, rostim si noi cuvintele ramase de la Parintele Ioanichie Balan: "Iata-ne jos, in biserica de pe mormantul Maicii Domnului. Aici, in adancul pamantului, a fost asezat trupul Fecioarei Maria, care s-a invrednicit sa poarte in brate pe Hristos, Viata noastra! Aici, in satul Ghetsi¬mani, s-au adunat Apostolii de la marginile pamantului sa petreaca la mormant pe Maica Vietii!
Aici, Sfantul Apostol Toma, ajungand mai tarziu, n-a mai aflat trupul Maicii Domnului in mormant. Aici s-a smerit "roaba Domnului", cea mai sfanta dintre mame, cea mai curata dintre fecioare, Maica Vietii, mijlocitoarea lumii, mangaierea mamelor, sprijinul fecioarelor, intarirea sarma¬nilor si acoperitoarea calugarilor si a tuturor crestinilor!"
De ce se crede ca Mormantul Maicii Domnului este cel din Ierusalim?
Potrivit traditiei crestine, la scurt timp dupa ingropare, Maica Domnului a fost inaltata cu trupul la cer, nu prin puterea ei, ci prin puterea Domnului nostru Iisus Hristos. Daca acest lucru este mai presus de indoiala, in legatura cu locul in care a sezut, pentru putina vreme, trupul ei, se vehiculeaza doua mari teorii.
Unii cred cu tarie faptul ca Ierusalimul este locul in care a fost inmormantata Maica Domnului, pe cand altii sustin ca acest loc ar fi Efesul, adica locul unde a vietuit Sfantul Ioan Evanghelistul, pana la adormirea lui in Domnul.
Legat de aceasta a doua parere,că mărmântul se afla la Efes, se stie cu adevarat ca Sfantul Evenghelist Ioan a luat-o in grija pe Maica Domnului, la indemnul Mantuitorului, pe cand era pe Sfanta Cruce. Ea l-a insotit pe Sfantul Ioan peste tot, insa nu exista nici o marturie care sa indice cat a stat ea in Ierusalim si cat a stat in Efes.
De asemenea, în biblie nu se marturiseste nimic despre locul in care se afla in momentul in care Arhanghelul Gavriil i-a vestit adormirea.
Noul Testament nu ne spune nimic despre moartea sfintei Fecioare.
Mormantul Maicii Domnului este descris in destul de multe carti apocrife. Desi acestea nu sunt intru totul demne de crezare, se observa totusi anumite generalitati:
"Adormirea Mariei" dateaza de la inceputul secolului al II-lea, dupa ultimele cercetari, iar autorul a folosit ca sursa traditiile Bisericii primare. Cartea contine multe informatii specifice comunitatii iudeo-crestine, dar a fost considerata neautentica. Cu toate acestea ea poate fi considerata o marturie a cinstirii locului in care a fost inmormantata Maica Domnului si a transformarii lui in sanctuar. Conform acestei carti, Insusi Iisus i-ar fi indicat lui Petru locul de inmormantare: "Gradina Ghetsimani, in afara zidurilor Ierusalimului, in Valea Iosafat, vale strabatuta de paraul Cedron."
Conform "Faptelor Sfantului Apostol Ioan", scrisa de Prohor, compusa de Lencius in 160-170, Sfantul Evanghelist a mers la Efes, insotit doar de Prohor si la o varsta inaintata, adica dupa moartea Fecioarei Maria.
Cele doua scrisori adresate de Sfantul Ignatie Sfantului Ioan, scrise in jurul anului 370, mentioneaza ca Sfanta Fecioara si-a petrecut ultimele zile in Ierusalim.
Scrisoarea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul catre Episcopul Titus (363); Relatarea lui Ioan despre Adormirea Mariei (secolul al V-lea); si "Cartea Prea Sfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu" a lui Pseudo-Meliton de Sardes (secolele V-VI) plaseaza mormantul in Gradina Ghetsimani.
Sfintii Parinti marturisesc si ei faptul ca "mormantul se afla in Ierusalim".
Martirologiul Ierusalimitean (circa 431) mentioneaza in Valea Iosafat o Biserica a Sfintei Fecioare", in care se afla mormantul ei, la fel ca si marturia unui pelerin armean.
O relatare istorica, "Euthymiaca historia", descrie momentul cand imparatul bizantin Marcian (450-457) si sotia sa Pulheria i-au cerut patriarhului Iuvenal al Ierusalimului, la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), Moastele Nascatoarei de Dumnezeu. Iuvenal le-a raspuns ca, "la trei zile dupa adormire, trupul Sfintei Fecioare a fost ridicat la cer, in Mormantul din Gradina Ghetsimani gasindu-se doar acoperamantul ei", care va fi dus apoi in Biserica Vlaherne din Constantinopol.
Sfantul Epifanie de Salamina (403) este primul care vorbeste despre momentul Adormirii Maicii Domnului, aratand ca Sfantul Ioan a mers singur la Efes. In secolele urmatoare, Grigorie de Tours, Isidor de Sevilla, Sfantul Modest, Sfantul Sofronie al Ierusalimului, Sfantul Gherman al Constantinopolului, Sfantul Andrei Criteanul, Sfantul Ioan Damaschin si altii au amintit de existenta Mormantului Maicii Domnului la Ierusalim.
Mormantul Maicii Domnului din Ierusalim, un scurt istoric.
Marturia arheologica vine si ea sa intareasca cele mai sus amintite. Existenta unei vechi bazilici crestine inchinate Adormirii Maicii Domnului, pe valea paraului Cedron, numita de evrei Valea Iosafat, este foarte importanta.
Mormantul Maicii Domnului se afla in partea de nord a Gradinii Ghetsimani, intr-o galerie subterana adanc sapata in piatra.
Deasupra, Sfanta Elena a zidit o biserica intre anii 325-337.
O capela a fost construita de patriarhul Iuvenal, la inceputul secolului al V-lea, devenind in scurt timp un centru de pelerinaj.
In timpul imparatului Mauriciu s-a construit o bazilica superioara, vechiul sanctuar cu Mormantul Maicii Domnului devenind astfel cripta subterana.
In anul 614, biserica a fost distrusa de catre persi, impreuna cu celelalte biserici crestine din Palestina. Basilica a fost distrusa, dar a fost refacuta in scurt timp, caci in 670 ea este vizitata de pelerinul Arculf.
In secolul al XI-lea, cruciatii au inaltat aici o alta biserica, semi-ingropata, care se pastreaza partial pana astazi.
De-a lungul timpului, biserica superioara va fi distrusa de mai multe ori, cripta inferioara fiind crutata chiar si de musulmani, care au o veneratie deosebita pentru "mama profetului Iisus".
Restaurata de cruciati, a devenit abatie benedictina, apoi, dupa distrugerea de catre Saladin, abatie franciscana - Abatia Sfintei Maria din Valea lui Iosafat.
In anul 1187, biserica cruciata va fi distrusa de catre Saladin, tot ceea ce va ramane din aceasta fiind doar intrarea sudica si casa scarilor ce coborau pana la Mormant.
Distrugerile repetate au facut ca bazilica initiala sa se scufunde, incetul cu incetul, ducand la acoperirea ferestrelor criptei, care a ramas fara lumina naturala, pana astazi. Aspectul ei este destul de jalnic datorita fumului de lumanari si umezelii provocate de inundatiile periodice.
Incepand cu anul 1757, locul Mormantului Maicii Domnului a revenit Bisericii Ortodoxe Grecesti. Sapaturile arheologice efectuate in 1972 au confirmat faptul ca mormantul se afla in spatiul unui cimitir crestin datand din secolul I si ca structurarea sa initiala, in trei camere, corespunde tehnicii folosite in acea perioada.
Mormântul Maicii Domnului din Ierusalim, despre arhitectura locului:
Din biserica superioara se coboara cateva trepte, pana in curtea interioara.
Curtea este simpla, cu peretii din placi de piatra.
In coltul din dreapta este un culoar porneste pana in Pestera Ghetsimani.
Fatada actuala a Mormantului dateaza din perioada cruciata (1130).
Intrand prin aceasta, 48 de trepte de piatra ne conduc pasii in linistea pamantului, ajungand astfel in bazilica sapata in piatra ce dateaza din secolul al V-lea.
La mijlocul galeriei de coborare spre Mormant se afla doua mici paraclise, de o parte si de alta a treptelor. In partea dreapta este paraclisul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, cu un mic altar de inchinare, si in partea stanga, paraclisul Deptului Iosif, logodnicul Fecioarei. Acestea sunt mentionate inca din sec. al XIV-lea.
Ne inchinam in ambele paraclise, dam lauda lui Dumnezeu, cerem ajutorul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana si al dreptului Iosif si coboram in continuare.
Biserica de pe Mormantul Maicii Domnului, din piatra, boltita, are forma unei nave lungi de circa 20 de metri si lata de 7 metri. Atat deasupra galeriei de coborare, cat si in biserica propriu-zisa, atarna de bolta peste o suta de candele care se aprind la sarbatori.
Biserica Maicii Domnului are forma unei cruci cu brate inegale, pe laturile culoarului principal aflandu-se mormintele soțiilor regilor cruciati.
Pana in secolul al XIV-lea, monumentul era impodobit cu placi de marmura sculptata, peretii fiind acoperiti cu fresce.
In centrul bratului dinspre rasarit se afla Mormantul Maicii Domnului, intr-o mica sala, avand in centru un bloc taiat in stanca. Mormantul este sapat intr-o piatra aproape alba, scobita deasupra, in care fusese asezat trupul Maicii Domnului. Se cunoaste foarte bine forma sfantului ei trup, ramasa in piatra.
Peste aceasta piatra si in fata ei se afla doua bucati de cristal care formeaza un mic jertfelnic, pe care se savarseste zilnic Sfanta Liturghie.
Mormantul Maicii Domnului este inchis de jur-imprejur si pe deasupra de o mica incapere de 2x1,50 metri, formata din aceeasi stanca de piatra.
Intrarea se face prin fata, pe o usa foarte joasa, care in timpul slujbei tine locul Sfintelor Usi; iar iesirea se face pe o alta usa mica, scobita in piatra, pe partea de nord.
In spatele mormantului Maicii Domnului se afla altarul propriu-zis, unde preotii fac Proscomidia. Aici sunt altare de slujba pentru cele patru Biserici istorice prezente aici: Biserica Ortodoxa, Biserica Romano-Catolica, Biserica Armeana si cea Copta.
Altarele centrale, ca si intaietatea la slujbele reli¬gioase in aceste trei lacasuri, apartin Bisericii Ortodoxe, cea mai veche din Tara Sfanta. Celelalte confesiuni au altare de slujba secundare si slujesc in ordinea aparitiei lor in Palestina: ortodocsi, armeni, copti si catolici.
La altarul de pe Mormantul Maicii Domnului slujesc numai ortodocsii.
Icoana Maicii Domnului Ierusalimiteanca este asezata, tainic, in spatele Mormantului.
Icoana Maicii Domnului de la Ierusalim este cinstita pe 12 octombrie. În spatele Mormântului este aşezată şi Icoana Maicii Domnului Ierusalimiteanca făcătoare de minuni. Lângă icoană pelerinii îl pot întâlni pe părintele Anatolie Dumitraşcu, un român care slujeşte în acest lăcaş de aproape 20 de ani. storia icoanei Maicii Domnului din Ierusalim
Icoana Maicii Domnului Ierusalimiteanca făcătoare de minuni este aparătoarea Ierusalimului. Preoţii spun că icoana s-a zugrăvit singură, iar minunea a avut loc acum 250 de ani la Manăstirea rusească Maria Magdalena. Aici, unei maici pictorite pe nume Tatiana, i s-a arătat in vis Maica Domnului cerându-i să o zugrăvească pe lemn. Când s-a trezit, maica a povestit superiorilor, însă, nimeni nu a crezut această întâmplare.
Totuşi când s-au întors în chilie, maicile au găsit icoana de astăzi zugrăvită. Icoana a vorbit şi le-a spus maicilor :Vreau să mă întorc în casa mea în Grădina Ghetimani lângă mormântul meu. De atunci Icoana Maicii Domnului se află în locul în care şi-a dorit.
Minunile Icoanei Maicii Domnului de la Ierusalim
Părintele Anatolie Dumitraşcu spune că unele din minunele vizibile ale acestei icoane s-au petrecut în timpul marilor inundaţii din Ierusalim.
„În 1947 au fost inundaţii mari şi a intrat apa pe geamul de deasupra icoanei. Atunci, icoana singură s-a ridicat a închis geamul şi a coborât după ce apa fost scoasă din biserică. O altă minune, pe care personal am văzut-o acum 13 ani, când apa a intrat pe uşa de la intrare şi a ajuns în biserică atingând o înălţime de 15 metri. Singura icoană de care apa nu s-a atins a fost Icoana Maicii Domnului Ierusalimiteanca, care, s-a ridicat, asta în condiţiile în care icoana cântăreşte 200 de kilograme, fiind îmbrăcată în aur şi argint masiv”, mai spune părintele Anatolie.
Insa aceasta nu este singura icoana facatoare de minuni de aici. La 15 august este hramul acestei sfinte biserici. Ortodocsii au o icoana facatoare de minuni cu Adormirea Maicii Domnului, pe care o pastreaza la "Metocul Ghetsimani", de langa Sfantul Mormant. La 10 august o aduc cu mare procesiune, cale de 1,5 km, din Ierusalim la Mormantul Maicii Domnului. Aici sade pana la 16 august, dupa praznic, cand este dusa din nou la Ierusa¬lim, cu procesiune si mult fast.
Interesant este ca intre Apostoli, Toma este mereu un intarziat. Nu este prezent la prima aratare a Domnului ucenicilor si nici la Adormirea Maicii Domnului. A fost randuiala lui Dumnezeu ca Toma sa intarzie, ca prin pipairea urmelor cuielor din trupul lui Hristos si a coastei Lui, sa se dea o dovada si mai hotarata despre invierea Sa. Tot prin pronie divina, Apostolul Toma nu a fost prezent la inmormantarea Maicii Domnului. Sosind trei zile mai tarziu, a cerut sa se deschida mormantul Maicii Domnului pentru a-i saruta mainile acesteia, dar intrand in mormant, l-a aflat gol.
Traditia și minunile de la Adormirea Maicii Domnului.Praznicul Adormirii Maicii Domnului care este unul din cele mai importante praznice din Biserica Ortodoxă, și este sărbătoare împărătească deoarece în această zi Împărăteasa ”se mută la Viață Maica Vieții”, căci i-a zis Fiul: „Vino, binecuvântată Maica Mea, întru odihna Mea! Ridică-te, vino, aproape de Mine, preafrumoasă, căci prihană nu este întru tine, să se înalțe întru slavă”. Din înaltul Cerului, nu contenește a-și revărsa asupra noastră, fiii ei duhovnicești, noian de milă și îndurări.
Având totuși o moarte omenească minunile nu s-au lăsat pe măsura adormirii Sale. Din momentul vestirii îngerului Gavriil: “Sfinții mei ucenici și ai Fiului meu Apostoli și ucenici, iată pentru care pricină v-au adus norii aici, la Ghețsimani. Eu trebuie să mă mut; am primit vestea de la Arhanghelul Gavriil să vă las, dar nu de tot, ci să trec la ceruri și de acolo să vă ajut“ și până la ajungerea apostolului Toma la mormânt, totul s-a săvârșit prin minuni. Așa cum iudeii încearcă să oprească ceremonia înmormântării și sunt opriți prin orbire sau căderea mâinilor tot prin milostivirea Maicii Domnului se vindecă strigând cu glas: “„Mare este Dumnezeu Iisus Hristos si mare este Prea Curata Lui Maică, Prea Sfanta Fecioara Maria!“.
Tot așa despre minunea săvârșită de Mântuitorul prin aducerea Apostolilor pe norii cerului dar lipsește apostolul Toma. Este el, însă este prezent la Adormirea Maicii Domnului. S-a întâmplat un lucru minunat: Apostolul Toma, care nu fusese nici la Învierea Domnului și de aceea nu crezuse că S-a arătat Mantuitorul Cel Înviat celor zece ucenici, a Întârziat și acum, prin iconomie dumnezeiască. Și nu a fost adus pe norii cerului o dată cu toți ceilalți, ci pe dânsul l-a adus un nor după Înmormantarea Maicii Domnului. De aceea era trist și mâhnit foarte, zicand: „Oare pentru care păcate ale mele nu m-am învrednicit să mai vad o data în trup pe Maica lui Dumnezeu? Pentru care păcat am fost zăbavnic cu credința și la înviere si am întârziat și acum, la adormirea Maicii lui Dumnezeu?“. Și atunci a sfătuit Dumnezeu pe apostoli că, prin sfat de obște, să deschidă mormântul Maicii Domnului, ca să sărute și Toma picioarele Prea Sfintei Maici a lui Dumnezeu, în sicriu, și să ia mângâiere și nădejde tare că este primită și propovaduirea Evangheliei lui Iisus Hristos de catre el.
Și deschizând mormântul și sicriul Maicii Domnului – o, minunile tale, Maica a lui Dumnezeu! – nu au mai aflat acolo trupul Prea Sfintei Fecioare Maria, ci numai giulgiul singur, cum rămăsese și la Mântuitorul Hristos în mormânt, după Înviere, căci Prea Sfântul Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a luat cu trup cu tot pe Maica Sa cea Prea Sfantă la ceruri și a așezat-o la locul unde El știe.
Să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate și să avem pe Maica Domnului mijlocitoare către Mântuitorul și să ne rugăm pentru a ne ierta păcatele ca la Parusia Domnului să ne ocrotească și să strigăm și noi:
„Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născatoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre.”Amin (postat pe fb de ioan monahul)
Inainte prăznuirea Adormirii Maicii Domnului - cuvant din "Proloage". Cand a binevoit Hristos, Dumnezeul nostru, sa ia la Sine pe Maica Sa, atunci cu trei zile mai inainte, a facut-o sa cunoasca, printr-un inger, mutarea ei de pe pamant la viata cea cereasca. Deci, instiintandu-se Nascatoarea de Dumnezeu despre aceasta, s-a bucurat, cu bucurie mare, si s-a suit degraba in Muntele Maslinilor, ca sa se roage.
S-a intors, apoi, acasa si a pregatit toate cele de ingropare, incredintand, pe vecine ca, mutandu-se in ceruri, nu numai pe ele nu le va uita, ci pe toata lumea o va cerceta si o va ocroti. Si a impartit vaduvelor sarace vesmintele sale. Si a luat, apoi, iertaciune de la toti si, culcandu-se pe pat, a facut rugaciune pentru intarirea lumii si pentru vietuirea in pace.
Si, binecuvantand pe toti cei de fata, si-a dat sufletul in mainile Fiului si Dumnezeului ei. Si multe vindecari s-au impartit tuturor celor bolnavi, prin binecuvantarea ei.
Si, s-a facut, atunci, tunet mare si au venit de la marginile lumii, ca pe niste nori, toti Apostolii lui Hristos, la casa Maicii Domnului din Ierusalim.
Si, incepand Petru cantarea cea de ingropare, Apostolii au ridicat patul si au petrecut, pana la mormant, trupul cel primitor de Dumnezeu.
Si, sosind pe Muntele Sinului, in satul Ghetsimani si asezand in mormant trupul Maicii Domnului, Apostolii au zabovit, acolo, inca trei zile, asteptand pe Apostolul Toma, care din dumnezeiasca randuiala, lipsea.
Pe scurt, dupa credinta Sfintei Biserici, la Adormirea Maicii Domunului, trupul ei n-a cunoscut putrezirea, care vine dupa moarte, nici n-a ramas in mormant. Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu si proslavit, a fost mutata, cu trup cu tot la ceruri, ca o parga a intregii omeniri. Dar, spre deosebire de Mantuitorul, ea a fost dusa la ceruri de ingeri, nu prin puterea ei, ca Mantuitorul. Si acolo se roaga de-a pururi pentru noi. Sa avem mare incredere in rugaciunea ei, ca ea singura poate vorbi lui Dumnezeu, ca o mama unui fiu al ei. Dumnezeului nostru slava!
„Temelia Sionului pe munţii cei sfinţi. Domnul iubeşte porţile Sionului, mai mult decât toate locaşurile lui Iacob Lucruri pline de slavă au fost spuse despre tine, cetate a lui Dumnezeu!” Ps 86: 1-3 Întâlnit de peste 150 de ori în Biblie, cuvântul „Sion” în esenţă înseamnă „fortificaţie”. În Biblie, Sionul este deopotrivă cetatea lui David şi cetatea lui Dumnezeu.
Pe parcursul Bibliei, cuvântul „Sion” trece de la a se referi în primul rând la o cetate fizică la a avea un înţeles mai spiritual.
Sion (ebraică Tzion sau Țion) este amintit în Tanah biblia evreilor, mai întâi ca cetate a iebusiților, iar mai apoi ca așezare fortificată ebraică în vremea regelui David, fiind situat în zona colinei sau muntelui cu acelaș nume, în partea de sud-est a Ierusalimului de azi.
După cucerirea și întărirea cetății sub regii David, și Solomon, iar mai apoi în perioada exilului babilonean, Sion a devenit treptat un simbol al speranței mesianice a evreilor. Această tradiție și-a găsit oglindirea în profețiile prorocului Isaia.
Prima menţionare a cuvântului „Sion” în Biblie este: „Dar David a pus mâna pe cetăţuia Sionului: aceasta este cetatea lui David.”
Sionul, prin urmare, a fost iniţial numele vechii fortăreţe iebusite din cetatea Ierusalim. Apoi, Sionul a ajuns să denumească nu numai fortăreaţa, ci de asemenea cetatea în care se afla aceasta.
După ce David a capturat „cetăţuia Sionului”, Sionul a fost numit „cetatea lui David” (1 Regi 8.1, 1 si 2 Cronici).
Atunci când Solomon a zidit Templul în Ierusalim, Sionul şi-a lărgit înţelesul ca să includă Templul şi regiunea înconjurătoare (Ps 2.6, 48.2, 11-12, 131.13).
Sionul a fost în cele din urmă folosit ca nume pentru cetatea Ierusalim, ţara lui Iuda şi oamenii din Ierusalim ca întreg (Is. 40.9, Ier 31.12, Zah 9.13).
Cea mai importantă folosire a cuvântului „Sion” este într-un sens teologic. Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului (ps2:6) Sionul este folosit în mod figurat cu referire la Israel, ca popor al lui Dumnezeu (Isaia 60.14).
Înţelesul spiritual al Sionului este continuat în Noul Testament, unde i se dă înţelesul creştin de Împărăţia spirituală a lui Dumnezeu, Ierusalimul ceresc (Ev.12.22, Ap. 14.1). Petru face referire la Hristos ca la piatra de temelie a Sionului: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El nu va fi dat de ruşine” (1 Pt. 2.6).
În perioada Noului Testament, Muntele Sionului făcea parte din Cetatea Păcii - Ierusalimul, fiind înconjurat de zidul vechiului oraş.
În cel de-al XVI-lea veac, în vremea cuceririi arabe, Suleiman cel Mare pune doi arhitecţi să reconstruiască zidurile Ierusalimului, fapt împlinit; a lăsat însă Muntele Sionului în afara zidurilor cetăţii, fapt ce le-a adus celor doi arhitecţi pedeapsa cu moartea!
Astăzi, în vechea „Cetate a lui David” se află mormântul lui David - pentru noi, „Părintele Scripturii” de la care ne-a rămas Psaltirea. Regele David este însă al şaptelea fiu al lui Iesei (I Paralipomena 2, 15) şi este cel care a creat primul stat unitar şi independent al întregului Israel. Îi urmează pe tron Saul, al doilea rege al Israelului, primul fiind Samuel.
Regele David a rămas în conştiinţa majorităţii drept cel care l-a biruit pe uriaşul Goliat. De mai bine de trei milenii, în vechea Cetate a Sionului odihneşte Regele David. Despre înmormântarea lui David pe colina Sionului face menţiunea întâia dată călătorul Beniamin din Tudela (1172) care a vizitat oraşul.
Situat în apropierea Foişorului Cinei celei de Taină, Mormântul lui David este un punct de oprire şi pentru noi, creştinii. Este un loc unde iudeii îşi desfăşoară activitatea de cult şi unde sunt invocaţi Psalmii lui David. Piatra de mormânt este învelită într-o pânză de purpură, brodată cu aur şi împodobită cu capetele unor suluri din Tora, unul dintre ele salvate din Holocaust.
Pentru pelerinul crestin orthodox, care ajunge în Ţara Sfântă, e bine să ştie că în Muntele Sionului se află Biserica Adormirii Maicii Domului, Foişorul Cinei celei de Taină şi că aici Mântuitorul nostru Iisus Hristos a instituit Sfânta Euharistie.
Împlinind făgăduinţele făcute poporului iudeu, Dumnezeu Tatăl - după urcarea la Cer cu Trupul a Fiului lui Dumnezeu - la Cincizecime, trimite în lume Duhul Sfânt. Moment când ia fiinţă - în chip văzut - Biserica lui Hristos.
Mormantul Maicii Domnului din Ierusalim este unul dintre cele mai iubite locuri din Tara Sfanta. Pe langa multe alte minunate locuri, precum Sfantul Mormant, Biserica Nasterii Domnului, Biserica Inmultirii Painilor si a Pestilor, Biserica Sfantul Arhanghel Gavriil, crestinii vin cu mare bucurie si in acest loc binecuvantat de Dumnezeu, spre a se ruga Maicii Domnului. Biserica de pe Muntele Maslinilor se afla doar in grija ortodocsilor, spre deosebire de multe altele, impartite intre mai toate ramurile crestine.
Tot aici, în afara zidurilor Ierusalimului, pe ruinele fostei case a fariseului Anna, se afla o biserica care aminteste de lepadarea lui Petru de trei ori pâna la cântatul cocosilor, in noaspea arestarii lui Iisus și temnita în care a fost tinut Mântuitorul păna să fie dus la ginerele lui Anna, Caiafa, unde a avut loc monstruasa judecată a Shinedriului evresc.
Asezata in Valea lui Iosafat, la poalele Muntelui Maslinilor, biserica zidita pe locul unde a fost inmormantata, pentru scurt timp, Maica Domnului, este o biserica semi-ingropata, in forma de cruce, in care se ajunge coborand o serie de trepte din lespezi de piatra. Biserica este sapata in piatra. Peste drum de aceasta se afla Biserica Tuturor Natiunilor - Biserica Agoniei si Gradina Ghetsimani, iar imediat in partea dreapta a intrarii, din aceeasi curte, se afla Pestera Ghetsimani.
In adancul pamantului, in Mormant, rostim si noi cuvintele ramase de la Parintele Ioanichie Balan: "Iata-ne jos, in biserica de pe mormantul Maicii Domnului. Aici, in adancul pamantului, a fost asezat trupul Fecioarei Maria, care s-a invrednicit sa poarte in brate pe Hristos, Viata noastra! Aici, in satul Ghetsi¬mani, s-au adunat Apostolii de la marginile pamantului sa petreaca la mormant pe Maica Vietii!
Aici, Sfantul Apostol Toma, ajungand mai tarziu, n-a mai aflat trupul Maicii Domnului in mormant. Aici s-a smerit "roaba Domnului", cea mai sfanta dintre mame, cea mai curata dintre fecioare, Maica Vietii, mijlocitoarea lumii, mangaierea mamelor, sprijinul fecioarelor, intarirea sarma¬nilor si acoperitoarea calugarilor si a tuturor crestinilor!"
De ce se crede ca Mormantul Maicii Domnului este cel din Ierusalim?
Potrivit traditiei crestine, la scurt timp dupa ingropare, Maica Domnului a fost inaltata cu trupul la cer, nu prin puterea ei, ci prin puterea Domnului nostru Iisus Hristos. Daca acest lucru este mai presus de indoiala, in legatura cu locul in care a sezut, pentru putina vreme, trupul ei, se vehiculeaza doua mari teorii.
Unii cred cu tarie faptul ca Ierusalimul este locul in care a fost inmormantata Maica Domnului, pe cand altii sustin ca acest loc ar fi Efesul, adica locul unde a vietuit Sfantul Ioan Evanghelistul, pana la adormirea lui in Domnul.
Legat de aceasta a doua parere,că mărmântul se afla la Efes, se stie cu adevarat ca Sfantul Evenghelist Ioan a luat-o in grija pe Maica Domnului, la indemnul Mantuitorului, pe cand era pe Sfanta Cruce. Ea l-a insotit pe Sfantul Ioan peste tot, insa nu exista nici o marturie care sa indice cat a stat ea in Ierusalim si cat a stat in Efes.
De asemenea, în biblie nu se marturiseste nimic despre locul in care se afla in momentul in care Arhanghelul Gavriil i-a vestit adormirea.
Noul Testament nu ne spune nimic despre moartea sfintei Fecioare.
Mormantul Maicii Domnului este descris in destul de multe carti apocrife. Desi acestea nu sunt intru totul demne de crezare, se observa totusi anumite generalitati:
"Adormirea Mariei" dateaza de la inceputul secolului al II-lea, dupa ultimele cercetari, iar autorul a folosit ca sursa traditiile Bisericii primare. Cartea contine multe informatii specifice comunitatii iudeo-crestine, dar a fost considerata neautentica. Cu toate acestea ea poate fi considerata o marturie a cinstirii locului in care a fost inmormantata Maica Domnului si a transformarii lui in sanctuar. Conform acestei carti, Insusi Iisus i-ar fi indicat lui Petru locul de inmormantare: "Gradina Ghetsimani, in afara zidurilor Ierusalimului, in Valea Iosafat, vale strabatuta de paraul Cedron."
Conform "Faptelor Sfantului Apostol Ioan", scrisa de Prohor, compusa de Lencius in 160-170, Sfantul Evanghelist a mers la Efes, insotit doar de Prohor si la o varsta inaintata, adica dupa moartea Fecioarei Maria.
Cele doua scrisori adresate de Sfantul Ignatie Sfantului Ioan, scrise in jurul anului 370, mentioneaza ca Sfanta Fecioara si-a petrecut ultimele zile in Ierusalim.
Scrisoarea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul catre Episcopul Titus (363); Relatarea lui Ioan despre Adormirea Mariei (secolul al V-lea); si "Cartea Prea Sfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu" a lui Pseudo-Meliton de Sardes (secolele V-VI) plaseaza mormantul in Gradina Ghetsimani.
Sfintii Parinti marturisesc si ei faptul ca "mormantul se afla in Ierusalim".
Martirologiul Ierusalimitean (circa 431) mentioneaza in Valea Iosafat o Biserica a Sfintei Fecioare", in care se afla mormantul ei, la fel ca si marturia unui pelerin armean.
O relatare istorica, "Euthymiaca historia", descrie momentul cand imparatul bizantin Marcian (450-457) si sotia sa Pulheria i-au cerut patriarhului Iuvenal al Ierusalimului, la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), Moastele Nascatoarei de Dumnezeu. Iuvenal le-a raspuns ca, "la trei zile dupa adormire, trupul Sfintei Fecioare a fost ridicat la cer, in Mormantul din Gradina Ghetsimani gasindu-se doar acoperamantul ei", care va fi dus apoi in Biserica Vlaherne din Constantinopol.
Sfantul Epifanie de Salamina (403) este primul care vorbeste despre momentul Adormirii Maicii Domnului, aratand ca Sfantul Ioan a mers singur la Efes. In secolele urmatoare, Grigorie de Tours, Isidor de Sevilla, Sfantul Modest, Sfantul Sofronie al Ierusalimului, Sfantul Gherman al Constantinopolului, Sfantul Andrei Criteanul, Sfantul Ioan Damaschin si altii au amintit de existenta Mormantului Maicii Domnului la Ierusalim.
Mormantul Maicii Domnului din Ierusalim, un scurt istoric.
Marturia arheologica vine si ea sa intareasca cele mai sus amintite. Existenta unei vechi bazilici crestine inchinate Adormirii Maicii Domnului, pe valea paraului Cedron, numita de evrei Valea Iosafat, este foarte importanta.
Mormantul Maicii Domnului se afla in partea de nord a Gradinii Ghetsimani, intr-o galerie subterana adanc sapata in piatra.
Deasupra, Sfanta Elena a zidit o biserica intre anii 325-337.
O capela a fost construita de patriarhul Iuvenal, la inceputul secolului al V-lea, devenind in scurt timp un centru de pelerinaj.
In timpul imparatului Mauriciu s-a construit o bazilica superioara, vechiul sanctuar cu Mormantul Maicii Domnului devenind astfel cripta subterana.
In anul 614, biserica a fost distrusa de catre persi, impreuna cu celelalte biserici crestine din Palestina. Basilica a fost distrusa, dar a fost refacuta in scurt timp, caci in 670 ea este vizitata de pelerinul Arculf.
In secolul al XI-lea, cruciatii au inaltat aici o alta biserica, semi-ingropata, care se pastreaza partial pana astazi.
De-a lungul timpului, biserica superioara va fi distrusa de mai multe ori, cripta inferioara fiind crutata chiar si de musulmani, care au o veneratie deosebita pentru "mama profetului Iisus".
Restaurata de cruciati, a devenit abatie benedictina, apoi, dupa distrugerea de catre Saladin, abatie franciscana - Abatia Sfintei Maria din Valea lui Iosafat.
In anul 1187, biserica cruciata va fi distrusa de catre Saladin, tot ceea ce va ramane din aceasta fiind doar intrarea sudica si casa scarilor ce coborau pana la Mormant.
Distrugerile repetate au facut ca bazilica initiala sa se scufunde, incetul cu incetul, ducand la acoperirea ferestrelor criptei, care a ramas fara lumina naturala, pana astazi. Aspectul ei este destul de jalnic datorita fumului de lumanari si umezelii provocate de inundatiile periodice.
Incepand cu anul 1757, locul Mormantului Maicii Domnului a revenit Bisericii Ortodoxe Grecesti. Sapaturile arheologice efectuate in 1972 au confirmat faptul ca mormantul se afla in spatiul unui cimitir crestin datand din secolul I si ca structurarea sa initiala, in trei camere, corespunde tehnicii folosite in acea perioada.
Mormântul Maicii Domnului din Ierusalim, despre arhitectura locului:
Din biserica superioara se coboara cateva trepte, pana in curtea interioara.
Curtea este simpla, cu peretii din placi de piatra.
In coltul din dreapta este un culoar porneste pana in Pestera Ghetsimani.
Fatada actuala a Mormantului dateaza din perioada cruciata (1130).
Intrand prin aceasta, 48 de trepte de piatra ne conduc pasii in linistea pamantului, ajungand astfel in bazilica sapata in piatra ce dateaza din secolul al V-lea.
La mijlocul galeriei de coborare spre Mormant se afla doua mici paraclise, de o parte si de alta a treptelor. In partea dreapta este paraclisul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, cu un mic altar de inchinare, si in partea stanga, paraclisul Deptului Iosif, logodnicul Fecioarei. Acestea sunt mentionate inca din sec. al XIV-lea.
Ne inchinam in ambele paraclise, dam lauda lui Dumnezeu, cerem ajutorul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana si al dreptului Iosif si coboram in continuare.
Biserica de pe Mormantul Maicii Domnului, din piatra, boltita, are forma unei nave lungi de circa 20 de metri si lata de 7 metri. Atat deasupra galeriei de coborare, cat si in biserica propriu-zisa, atarna de bolta peste o suta de candele care se aprind la sarbatori.
Biserica Maicii Domnului are forma unei cruci cu brate inegale, pe laturile culoarului principal aflandu-se mormintele soțiilor regilor cruciati.
Pana in secolul al XIV-lea, monumentul era impodobit cu placi de marmura sculptata, peretii fiind acoperiti cu fresce.
In centrul bratului dinspre rasarit se afla Mormantul Maicii Domnului, intr-o mica sala, avand in centru un bloc taiat in stanca. Mormantul este sapat intr-o piatra aproape alba, scobita deasupra, in care fusese asezat trupul Maicii Domnului. Se cunoaste foarte bine forma sfantului ei trup, ramasa in piatra.
Peste aceasta piatra si in fata ei se afla doua bucati de cristal care formeaza un mic jertfelnic, pe care se savarseste zilnic Sfanta Liturghie.
Mormantul Maicii Domnului este inchis de jur-imprejur si pe deasupra de o mica incapere de 2x1,50 metri, formata din aceeasi stanca de piatra.
Intrarea se face prin fata, pe o usa foarte joasa, care in timpul slujbei tine locul Sfintelor Usi; iar iesirea se face pe o alta usa mica, scobita in piatra, pe partea de nord.
In spatele mormantului Maicii Domnului se afla altarul propriu-zis, unde preotii fac Proscomidia. Aici sunt altare de slujba pentru cele patru Biserici istorice prezente aici: Biserica Ortodoxa, Biserica Romano-Catolica, Biserica Armeana si cea Copta.
Altarele centrale, ca si intaietatea la slujbele reli¬gioase in aceste trei lacasuri, apartin Bisericii Ortodoxe, cea mai veche din Tara Sfanta. Celelalte confesiuni au altare de slujba secundare si slujesc in ordinea aparitiei lor in Palestina: ortodocsi, armeni, copti si catolici.
La altarul de pe Mormantul Maicii Domnului slujesc numai ortodocsii.
Icoana Maicii Domnului Ierusalimiteanca este asezata, tainic, in spatele Mormantului.
Icoana Maicii Domnului de la Ierusalim este cinstita pe 12 octombrie. În spatele Mormântului este aşezată şi Icoana Maicii Domnului Ierusalimiteanca făcătoare de minuni. Lângă icoană pelerinii îl pot întâlni pe părintele Anatolie Dumitraşcu, un român care slujeşte în acest lăcaş de aproape 20 de ani. storia icoanei Maicii Domnului din Ierusalim
Icoana Maicii Domnului Ierusalimiteanca făcătoare de minuni este aparătoarea Ierusalimului. Preoţii spun că icoana s-a zugrăvit singură, iar minunea a avut loc acum 250 de ani la Manăstirea rusească Maria Magdalena. Aici, unei maici pictorite pe nume Tatiana, i s-a arătat in vis Maica Domnului cerându-i să o zugrăvească pe lemn. Când s-a trezit, maica a povestit superiorilor, însă, nimeni nu a crezut această întâmplare.
Totuşi când s-au întors în chilie, maicile au găsit icoana de astăzi zugrăvită. Icoana a vorbit şi le-a spus maicilor :Vreau să mă întorc în casa mea în Grădina Ghetimani lângă mormântul meu. De atunci Icoana Maicii Domnului se află în locul în care şi-a dorit.
Minunile Icoanei Maicii Domnului de la Ierusalim
Părintele Anatolie Dumitraşcu spune că unele din minunele vizibile ale acestei icoane s-au petrecut în timpul marilor inundaţii din Ierusalim.
„În 1947 au fost inundaţii mari şi a intrat apa pe geamul de deasupra icoanei. Atunci, icoana singură s-a ridicat a închis geamul şi a coborât după ce apa fost scoasă din biserică. O altă minune, pe care personal am văzut-o acum 13 ani, când apa a intrat pe uşa de la intrare şi a ajuns în biserică atingând o înălţime de 15 metri. Singura icoană de care apa nu s-a atins a fost Icoana Maicii Domnului Ierusalimiteanca, care, s-a ridicat, asta în condiţiile în care icoana cântăreşte 200 de kilograme, fiind îmbrăcată în aur şi argint masiv”, mai spune părintele Anatolie.
Insa aceasta nu este singura icoana facatoare de minuni de aici. La 15 august este hramul acestei sfinte biserici. Ortodocsii au o icoana facatoare de minuni cu Adormirea Maicii Domnului, pe care o pastreaza la "Metocul Ghetsimani", de langa Sfantul Mormant. La 10 august o aduc cu mare procesiune, cale de 1,5 km, din Ierusalim la Mormantul Maicii Domnului. Aici sade pana la 16 august, dupa praznic, cand este dusa din nou la Ierusa¬lim, cu procesiune si mult fast.
Interesant este ca intre Apostoli, Toma este mereu un intarziat. Nu este prezent la prima aratare a Domnului ucenicilor si nici la Adormirea Maicii Domnului. A fost randuiala lui Dumnezeu ca Toma sa intarzie, ca prin pipairea urmelor cuielor din trupul lui Hristos si a coastei Lui, sa se dea o dovada si mai hotarata despre invierea Sa. Tot prin pronie divina, Apostolul Toma nu a fost prezent la inmormantarea Maicii Domnului. Sosind trei zile mai tarziu, a cerut sa se deschida mormantul Maicii Domnului pentru a-i saruta mainile acesteia, dar intrand in mormant, l-a aflat gol.
Traditia și minunile de la Adormirea Maicii Domnului.Praznicul Adormirii Maicii Domnului care este unul din cele mai importante praznice din Biserica Ortodoxă, și este sărbătoare împărătească deoarece în această zi Împărăteasa ”se mută la Viață Maica Vieții”, căci i-a zis Fiul: „Vino, binecuvântată Maica Mea, întru odihna Mea! Ridică-te, vino, aproape de Mine, preafrumoasă, căci prihană nu este întru tine, să se înalțe întru slavă”. Din înaltul Cerului, nu contenește a-și revărsa asupra noastră, fiii ei duhovnicești, noian de milă și îndurări.
Având totuși o moarte omenească minunile nu s-au lăsat pe măsura adormirii Sale. Din momentul vestirii îngerului Gavriil: “Sfinții mei ucenici și ai Fiului meu Apostoli și ucenici, iată pentru care pricină v-au adus norii aici, la Ghețsimani. Eu trebuie să mă mut; am primit vestea de la Arhanghelul Gavriil să vă las, dar nu de tot, ci să trec la ceruri și de acolo să vă ajut“ și până la ajungerea apostolului Toma la mormânt, totul s-a săvârșit prin minuni. Așa cum iudeii încearcă să oprească ceremonia înmormântării și sunt opriți prin orbire sau căderea mâinilor tot prin milostivirea Maicii Domnului se vindecă strigând cu glas: “„Mare este Dumnezeu Iisus Hristos si mare este Prea Curata Lui Maică, Prea Sfanta Fecioara Maria!“.
Tot așa despre minunea săvârșită de Mântuitorul prin aducerea Apostolilor pe norii cerului dar lipsește apostolul Toma. Este el, însă este prezent la Adormirea Maicii Domnului. S-a întâmplat un lucru minunat: Apostolul Toma, care nu fusese nici la Învierea Domnului și de aceea nu crezuse că S-a arătat Mantuitorul Cel Înviat celor zece ucenici, a Întârziat și acum, prin iconomie dumnezeiască. Și nu a fost adus pe norii cerului o dată cu toți ceilalți, ci pe dânsul l-a adus un nor după Înmormantarea Maicii Domnului. De aceea era trist și mâhnit foarte, zicand: „Oare pentru care păcate ale mele nu m-am învrednicit să mai vad o data în trup pe Maica lui Dumnezeu? Pentru care păcat am fost zăbavnic cu credința și la înviere si am întârziat și acum, la adormirea Maicii lui Dumnezeu?“. Și atunci a sfătuit Dumnezeu pe apostoli că, prin sfat de obște, să deschidă mormântul Maicii Domnului, ca să sărute și Toma picioarele Prea Sfintei Maici a lui Dumnezeu, în sicriu, și să ia mângâiere și nădejde tare că este primită și propovaduirea Evangheliei lui Iisus Hristos de catre el.
Și deschizând mormântul și sicriul Maicii Domnului – o, minunile tale, Maica a lui Dumnezeu! – nu au mai aflat acolo trupul Prea Sfintei Fecioare Maria, ci numai giulgiul singur, cum rămăsese și la Mântuitorul Hristos în mormânt, după Înviere, căci Prea Sfântul Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a luat cu trup cu tot pe Maica Sa cea Prea Sfantă la ceruri și a așezat-o la locul unde El știe.
Să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate și să avem pe Maica Domnului mijlocitoare către Mântuitorul și să ne rugăm pentru a ne ierta păcatele ca la Parusia Domnului să ne ocrotească și să strigăm și noi:
„Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născatoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre.”Amin (postat pe fb de ioan monahul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.