Un preot cu viata sfanta si inzestrat cu multe daruri de la Dumnezeu, aflandu-se la rugaciune in biserica, cu mai multi oameni,
pe cand tamaia biserica
si credinciosii, ajungand in dreptul unei femei,
nu a tamaiat, dar mai incolo, unde era un scaun gol a tamaiat de trei ori acel scaun si apoi a continuat cu restul bisericii.
Dupa ce s-a incheiat slujba,bineinteles ca femeia a mers la parinte si l-a intrebat.
- Parinte, am observat ca atunci cand ati tamaiat in biserica, ajungand in dreptul meu,
pe mine nu m-ati tamaiat dar mai incolo,
ati tamaiat un scaun gol, de ce parinte?
- V-am gresit cu ceva?
-Fiica mea, i-a spus parintele,
eu am vrut sa te tamaiez si pe tine,
dar tu nu erai in biserica ,
erai aici numai cu trupul,
caci inima si mintea ta nu erau acolo,
ci departe, dar mai incolo
in acel scaun gol, știi cine sta de obicei acolo?
- Da, i-a spus femeia, sta sora Maria, care e bolnava si nu a putut veni.
- Asa este, e bolnava pe pat, dar cu inima si mintea a fost aici cu noi...
Femeia cu lacrimi in ochi si-a cerut iertare, iar preotul a imbratisat-o si a binecuvantat-o spunandu-i sa fie mereu cu luare aminte si cu bagare de seama.
Mintea, gândul și inima tot timpul la Domnul să fie!
Doamne ajuta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.