Un om milostiv trecea pe drum și a văzut un sărac care zăcea mort și gol. De milă, a scos o haină de pe el și l-a acoperit cu ea pe mort.
După o vreme, cu el s-a întâmplat o nenorocite: a căzut de pe cal și și-a rupt foarte urât piciorul. Doctorii au declarat într-un glas că trebuie neapărat să i-l taie, altfel va muri fără îndoială – și promițându-i că vor reveni în ziua următoare ca să îl vindece în acest chip înfricoșător, l-au părăsit.
Omul s-a mâhnit; nu mai putea să doarmă, și plângea întruna. În miez de noapte i se arată un necunoscut și-l întreabă:
– De ce plângi?
– Cum să nu plâng domnule? Doctorii vor să-mi taie piciorul.
– Arată-mi-l! – a cerut cel ce se arătase. După ce l-a privit, a zis:
– Acum scoală-te și umblă.
– Nu pot că este rupt!
– Încearcă! – a stăruit necunoscutul. Sprijină-te pe mine.
Bolnavul a ascultat și, cu greu, a pornit.
– Încă mai șchiopătezi – a băgat de seamă necunoscutul și frecând, parcă, cu ceva piciorul bolnav, i-a zis. Acum culcă-te și dormi.
– Mă părăsești deja? – a strigat omul.
– Ce-ți mai trebuie? – a răspuns acela. De acum ești sănătos.
– Pentru Dumnezeu, Care te-a trimis la mine, spune-mi: cine ești? – l-a întrebat cel vindecat în chip minunat.
– Uită-te la mine și spune: nu e aceasta haina ta?
– Adevărat: a mea este, domnule! – a întărit omul.
– Eu sunt cel pe care l-ai văzut gol, zăcând mort, pe care l-ai acoperit cu haina ta. Iată că pentru fapta ta cea bună Dumnezeu m-a trimis să te vindec. Dă mulțumită Domnului! – a zis acela și s-a făcut nevăzut.
Omul s-a simțit atunci pe deplin sănătos și a dat slavă lui Dumnezeu, iar doctorii s-au mirat nespus de minunea cea mai presus de cugetul și de priceperea omeneasca.
O faptă bună nu rămâne niciodată nerăsplătită. Cei care sunt meniți să fie oameni știu întotdeauna să aprecieze binele pe care îl primesc și, odată cu binefacerea, ei percep emoția și învață cum să devină și ei mai buni. Am cunoscut indivizi duri și reci care au fost schimbați de blândețea și bunăvoința revărsate asupra lor. Ei au fost transformați prin puterea exemplului pozitiv.
Se spune că nimic nu este întâmplător și că lucrurile ni se întâmplă cu un motiv. Că trebuie să lași loc de bună ziua și că trebuie să fii atent unde calci când urci pe o scară pentru că nu se știe ce și pe cine vei întâlni când o cobori. Nu știi niciodată de la cine ai de învățat o lecție, poți primi lecția perseverenței de la cine nu te aștepți, lecția politeței de la un om pe care nu îl salutai sau lecția iubirii de la cel pe care îl urai. Sau invers, te poți baza pe un prieten, iar el te poate dezamăgi, poți auzi vorbe urâte de la cel pe care îl tratai cu respect și amabilitate. Alteori, te dezamăgește chiar persoana pe care o iubești cel mai mult.
Dacă faci ceea ce simți și nu ești bun doar din obligație, dacă ai har și pui suflet în tot, vei fi plăcut surprins să vezi cum atragi bunătatea în lumea ta, iar Dumnezeu te va binecuvânta cu tot ceea ce meriți. Cu omul potrivit la locul și timpul potrivit sau necesar, cu o viață împlinită, miracole și binecuvântare. Gândește-te la asta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.