de Preot Sorin Croitoru
Atât de mult, Iisuse, doreai să vii la noi,
Că n-ai fugit, Stăpâne, de nașterea-între boi,
Ci ai primit, Hristoase, la fel de bucuros
O naștere-între vite ca-într-un palat frumos.
De slavă și-închinare n-ai fost de tot lipsit.
Păstorii de la turmă în grabă s-au pornit,
Trimiși fiind de îngeri să vină-n fața Ta,
Să-Ți cadă înainte și slavă să Îți dea.
În cer cântau arhangheli, slavoslovind duios,
În staul Maica Sfântă și Iosif cel pios,
Afară-n fața ușii păstorii se-închinau,
Iar magii urmând steaua, spre Tine se-îndreptau.
Gândindu-ne la modul în care Te-ai născut
Se vede ce răbdare aveai de la-început
Și că, fiind Cuvântul în toate infinit,
Ești minunat de pașnic, de blând și de smerit.
Tu, Cel culcat în iesle în cârpe înfășat,
Într-un mormânt de piatră vei fi înmormântat.
Un Iosif Te adoră ca pe un Prunc Divin,
Un altul Te-înfășoară în giulgiu alb de in
Un înger Te vestește din ceruri la păstori,
Un altu-n Ghetsimani Te șterge de sudori.
O peșteră-L primește cu drag pe Pruncul Sfânt,
O alta Îți devine întunecat mormânt.
Un înger Te vestește, un altul Te alină,
Un Iosif Te îngroapă, un Iosif Ți se-închină,
Un măgăruș Te poartă, un altul Te-încălzește,
O peșteră Îți cântă, o alta Te jelește.
Cu-atâta bucurie ai vrut să Te-întrupezi
Și-atâta nerăbdare aveai să ne salvezi,
Că le-ai primit pe toate, și iesle și mormânt,
Deplină ascultare făcând de Tatăl Sfânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.