Latif

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Latif era cel mai sărac hoț din district, în fiecare noapte dormea în spatele unei case diferite. Cu toate acestea, Latif a fost considerat cel mai înțelept om din popor.
Într-o dimineață regele a apărut în piață, până când a dat peste Latif și supușii săi i-au spus despre el.
Regele, amuzant, s-a apropiat de cerșetor și i-a spus:
-Dacă îmi răspunzi la o întrebare îți dau această monedă de aur.

- Care este întrebarea ta?

Și regele s-a simțit provocat, apoi s-a confruntat cu o întrebare care l-a tulburat zile întregi și nu a putut rezolva.
Răspunsul lui Latif a fost corect și creativ.
Regele a rămas surprins și a lăsat moneda la picioarele cerșetorului.
A doua zi regele s-a întors și i-a pus o altă întrebare, iar Latif i-a răspuns rapid și înțelept.
- Latif, am nevoie de tine - a spus regele. - Te rog să vii la palat și să-mi fii consilier. Îți promit că nu vei dori nimic. - Regele a jurat.
Lafit a acceptat propunerea, iar în săptămânile următoare consultările regelui au devenit rutină.
Evident, asta a declanșat gelozia tuturor curtezanelor.
Într-o zi, toți ceilalți consilieri i-au cerut regelui o audiență și i-au spus:
Prietenul tău Latif, cum îi spui tu, complotează să te răstoarne.
- Nici gând, nu cred. - Spuse regele.
- O poți confirma cu ochii tăi.
Regele s-a simțit înșelat și rănit.

A trebuit să confirm acele versiuni. În acea după-amiază la ora cinci, așteptam ascuns în vârful unei scări.

De acolo, a văzut cum, într-adevăr, Latif a venit la ușă, s-a uitat în jur și cu cheia atârnată de gât, a deschis ușa de lemn și s-a strecurat în cameră.
- L-ai văzut? - au strigat curtezanele.
Urmat de garda personală monarhul a trântit ușa.
- Cine este ea? - a spus Latif din interior.
- Sunt eu, regele. - Spuse Suveranul... - Deschide-mă.

Latif a deschis uşa.

Nimeni nu a fost acolo, cu excepția lui Latif. Nicio ușă, sau fereastră, nicio ușă secretă, nicio piesă de mobilier care ar permite cuiva să fie ascuns.
Pe podea era doar o placă de lemn uzată, într-un colț un baston iar în centrul camerei o tunică ruptă atârnând de un cârlig pe tavan.

- Complotezi împotriva mea, Latif?

- Ce părere aveți, Maiestate? - Latif i-a răspuns. - Nici gând, de ce ar face asta?

- Deci vii aici în fiecare după-amiază în secret. Ce cauți dacă nu vezi pe nimeni?. De ce te furișezi la acest cuțit?
Latif a zâmbit și s-a apropiat de tunica ruptă care atârna de tavan. El a mângâiat-o și i-a spus regelui: „Acum șase luni când am ajuns la castelul tău, tot ce aveam era tunica asta, această farfurie și acest băț de lemn” – a spus Latif.
-Acum mă simt atât de confortabil în hainele pe care le port, atât de confortabil în patul în care dorm, atât de măgulitor respectul pe care mi-l oferi și atât de fascinant puterea care îmi dăruiește locul lângă tine... că vin în fiecare zi să fiu sigur de un lucru... Nu uita niciodată: "CINE SUNT ȘI DE UNDE AM VENIT".