Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

joi, 30 ianuarie 2025

.RAIUL PE PĂMÂNT

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                         


de Preot Sorin Croitoru

Te simt, Stăpâne, ești în aer,
Te simt în jur și Te respir,
Tu îmi pătrunzi prin nări în suflet
Ca un parfum de trandafir.

Te simt, Stăpâne, ești în mine
În cel mai tainic colț al meu.
Prin raza blândă a iubirii
Eu Te-am primit ca Dumnezeu.

Te văd, Stăpâne, nu cu ochii,
Ci mintea Tu mi-ai luminat
În clipa când, cu pocăință,
De dorul Tău am suspinat.

Mă-nchin uimit icoanei Tale,
Din care Însuți mă privești
Și lăcrimez de bucurie
Văzând că încă mă iubești.

Nu cerți, nu judeci și nu mustri,
Chiar dacă sunt un păcătos,
Și totuși lacrimile calde
Îmi curg de pe obraji pe jos..

Mă șfichiuie mai mult ca biciul
Iubirea Ta de Dumnezeu;
Mă ustură mai mult ca rana
Mustrarea cugetului meu.

Dar ești aici, Stăpâne Sfinte,
În mine și în fața mea!
Mă rog adânc fără cuvinte,
Ador plângând iubirea Ta.

Un rai mi-ai prefăcut deodată
Adâncul inimii din piept.
Știai mâhnirea mea, Hristoase,
Știai de câte zile-aștept.

Și am pățit precum tâlharul,
Dar nu m-ai așteptat în rai,
Ci raiul l-ai adus în mine,
Venind din ceruri cu alai.

Nu știu cât va dura minunea,
Căci timpul parcă s-a oprit:
O veșnicie-mi pare clipa
De care m-ai învrednicit.

Din nou prin harul Tău, Iisuse,
Mi-ai dat să pot să Te respir.
Mă bucur și Îți sorb mireasma,
Mireasma Ta de trandafir..

(30 ianuarie 2025)

marți, 28 ianuarie 2025

Ciobanul

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Era odata, in pustie, un ascet foarte aspru si exigent. Dupa lungi asceze ajunsese sa tina postul de 40 de zile numai cu apa si putina paine uscata. Dar i se parea ca tot nu e suficient pentru mantuire. Si atunci se ruga Domnului sa-i descopere pe cineva cu un post mai bineplacut Lui, ca sa poata invata mai mult si astfel sa inainteze pe calea mantuirii. Si Domnul ii vorbi in vis sa mearga la muntele cutare, la o stana de oi de la poalele lui si acolo va gasi un cioban.

 Ciobanul acela e cel care tine un post mai bineplacut decat al lui. Imediat ascetul pleca in cautarea ciobanului si, intr-adevar, il gasi exact asa cum ii aratase Domnul. 

Ciobanul tocmai se pregatea sa manance si il invita cu bucurie pe strain la masa. Imparti mancarea cu el, spusera o rugaciune si se apucara sa manance. Atunci ascetul ii spuse pentru ce venise si il ruga sa-i spuna cum tine el postul. Ciobanul ii spuse ca el nu prea tine post asa cum scrie la carte si nu crede ca postul sau are ceva deosebit care sa merite a-l impartasi si celuilalt, mai ales ca ascetul ii povestise mai inainte cum a reusit el sa tina post numai cu apa si un dram de paine timp de 40 de zile. Totusi ascetul insista si ca sa aibe un reper ii spuse ca postul are trei elelmente: postul pantecelui, al gurii si al inimii. Ii spuse cu deamanuntul cum face el postul pantecelui, apoi la postul gurii ii spuse ca a reusit sa pastreze tacerea pe toata acea perioada de 40 de zile, iar la postul inimii la fel, a stat doar in chilie neprimind pe nimeni si deci nu a urat pe nimeni in cele 40 de zile. 

Atunci ciobanul zise: 

- Pai, la postul pantecelui fac asa. Mancarea pe care o pregatesc o impart intotdeauna cu musafirul care se nimereste sa fie la mine sau, daca nu vine niciun musafir, atunci chem un strain ce se nimereste sa treaca pe-aici. Niciodata nu am mancat singur. Postul gurii ar fi ca atunci cand imi vin sa spun ocari, mi le adresez numa' mie, iar vorbele bune, cate le am, le spun celorlalti. Iar cu postul inimii e cam la fel: cand imi vine sa urasc atunci imi urasc pacatele mele, ca stiu ca sunt mari si multe, iar dragostea inimii o rezerv pentru strainul ce-mi calca pragul.

 Mult se mai minuna ascetul de vorbele si cumpatarea ciobanului. La plecare ciobanul ii dete pe magarusul sau ca era destul de obosit de drum. Ia mai spus sa-i dea drumul cand crede de cuviinta, ca magarusul a mai dus si alti oaspeti si stie drumul inapoi. Aici se incheie povestea.
Har, smerenie si jertfa de sine va doresc tuturor !sursa...
Ion Lostun

POVESTE CU TÂLC

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


A fost odata un  cizmar sărac care era mereu vesel.
Părea așa de fericit, încât de dimineața până seara cântă de bucurie.
Mereu se adunau mulți copii la fereastra casei sale și-l ascultau cu atenție.
Uneori se adunau și păsărelele ca să-l asculte.
Lângă el locuia un om bogat.
Acesta nu dormea toată noaptea, căci mereu își numara galbenii.
Abia dimineața se ducea la culcare.
Ziua însă nu putea să doarma pentru că-l auzea pe cizmar cântând și invidia îl nimicea, deoarece nu-și putea închipui cum un sarantoc poate fi vesel.
Într-o zi îi veni o idee, un gând viclean îi sopti la ureche cum să-l facă pe cizmar să nu mai cânte. Il invita la el și, spre marea sa surprindere, îi dărui săracului o pungă cu galbeni.
Când  cizmarul ajunse acasă, deschise punga. Niciodata nu vazuse atâția galbeni.
Incepu să-i numere cu grija, iar copiii priveau cu atenție la el.
Erau așa de mulți, încât  cizmarului îi era frica acum să nu-i fure cineva.
De aceea, noaptea îi lua cu sine în pat.
Dar și acolo se gândea la ei și nu putea să adoarmă.
Atunci duse punga cu galbeni în pod, dar nu era sigur nici de acest loc.
Dis-de-dimineata se scula și lua galbenii si-i duse în cotetul cu găini.
Dar nici cu acest loc nu era prea mulțumit și, după un anumit timp, sapa o groapă și îngropa punga cu galbeni în pământ.
Stiindu-se bogat, nu mai dormea, nu mai muncea și nici nu mai cânta, ci era tot timpul cu gândul la comoara sa.
Din această cauza era neliniștit, palid și framantat de gânduri.
Nici pasarelele și nici copiii nu mai veneau să-l viziteze.
Așadar, cizmarul ajunsese tare nefericit. Ce să facă?
Într-una din zile, cizmarul lua punga cu galbeni si-o duse înapoi bogatului.
-Ia, te rog, galbenii înapoi, spuse el. Grijile pentru ei m-au îmbolnăvit și nici prietenii mei nu mai vor să știe nimic despre mine. Vreau sa fiu din nou un cizmar sărac, cum am fost odinioara.
De atunci fericirea intră din nou în casa cizmarului.

Morala?

Banii nu aduc fericirea. Fericit esti atunci când ai exact cat ai nevoie, nu mai mult...

ÎN GENUNCHI TE ROG EU DOAMNE...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Doamne, te rog să mă ierți pentru traiul fără rost, dintre toată omenirea, eu sunt cel mai păcătos.
Eu sunt fiul rătăcit, ce mă-ntorc și plâng la Tine, nu mă izgoni, mă iartă și ai grijă și de mine. 
Să mă ierți iubite Doamne, că deși nu știu a da, cu lipsă de rușine cer iertare-n fața Ta.
 Te-am mâhnit și supărat cu-ncăpățânarea mea, iar în ruga mea săracă, tot mereu am vrut ceva! 

Cu rușine azi gândesc : oare cum am îndrăznit, și-am îngenunchiat mereu, precum viermele-ncâlcit ? 
N-am știut decât să-Ti cer, să Te rog a m-ajuta și nu aș fi meritat, nici numele-a-Ti pronunța! 
Însă Tu și Fiu-Ți Doamne, chiar dacă des v-am greșit nu mi-ați întors spatele, voi mereu m-ați sprijinit.
 Ați fost prezenți lângă mine, v-am simțit, în felul meu, m-ați îndreptat doar spre bine și m-ați ușurat de greu.

 Mi-ați lăsat pe Maica Sfântă, la nevoi și la necaz, cu iubire să îmi șteargă lacrima de pe obraz
 Si atunci când am nevoie să-mi aducă alinare, de-am plâns la icoana Ei, am primit mereu salvare!...
 Spun cu sufletul umil, Doamne nu mă urgisi, 
Tu ajută-mi neputința, să Te pot cu drag sluji. 
Tată, Tu ai spus mereu : "cere-mi, și Eu îți voi da...

 "VREAU DOAR A TA MÂNTUIRE, 
NUMELE-ȚI A LĂUDA
 ȘI SĂ-TI AMINTEȘTI DE MINE, 
ÎN ÎMPĂRĂŢIA TA AMIN

MÂNTUITORUL

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



de Preot Sorin Croitoru
Domnul a murit iertând,
A murit îmbrățișând,
A murit purtând la cer
Rana cuielor de fier..
A murit cu-n singur gând:
Să ne ia la El pe rând..
Frații Săi cei mici fiind,
Ne dorea cu mare jind!
A murit ascultător,
A murit pentru popor,
A murit, plinind precis
Toate câte s-au prezis.
Jertfa Sa ne-a ridicat,
Rana Lui ne-a vindecat,
Nimeni n-a mai fost ca El
Dumnezeu și Om și Miel!
El, bogat, a sărăcit,
Dar pe frați i-a-mbogățit:
Ne-a împodobit pe noi,
Ce eram de slavă goi.
Cum puteam pe-atunci să știm?..
Temple ne dorea să-I fim:
Jertfa Lui de pe pământ
Ni L-a dat pe Duhul Sfânt!
Ce să zic ce nu s-a zis,
Ce să scriu ce nu s-a scris?..
Multe secole-s de când
El ne e Lumină-n gând..
De când iadul l-a prădat,
Mulți la ceruri au urcat
Care au trăit cuminți..
Raiul s-a umplut de sfinți!
Doamne, nu uita de noi,
Căci suntem de fapte goi,
Înmulțește harul Tău
Că ne biruie cel rău,
Prisosește Duhul Sfânt
Pentru cei ce pe pământ
Îți jertfesc un duh smerit,
Ție, Domnului slăvit!
amin

duminică, 26 ianuarie 2025

AM VĂZUT ÎN CER UN ÎNGER!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                     


de Eliana Popa

Am trecut prin marea vieții, valuri grele m-au lovit
Dar m-a ridicat Iubirea Celui ce s-a răstignit.
M-a privit din înălțimea, Sfintei Sale suferințe
Și s-a coborat în iadul cruntei mele necredințe.

A intrat tiptil în casa sufletului meu pierdut
Ce pentru plăceri ascunse l-am pătat și l-am vândut,
Și-am simțit că acea Lumină răsărită-n noaptea mea
Nu-i doar simplă licărire, nu-i nici soare, nu-i nici stea!

Mă-ncălzea topind în mine gheața sufletului meu,
Mă ardea a Sa iubire mistuind tot ce e rău,
Mă priveau cu duioșie ochii Lui înlăcrimați
Și-am dorit din acea clipă ca sa fim pe veci legați!

Și-am vazut în cer un înger făcând harpă dintr-o stea
Atingând măiastre strune, toată ființa mea vibra,
Altul apucând o rază, aprindea făclii dansând
Ca să-mi lumineze, tainic, calea mea de om pierdut!

Și am ascultat uimită, glăsuirea îngerească,
Și-am pășit pe calea strâmtă în lumina Lui cerească.
Și îl rog, purtându-mi crucea, pe Cel făra de păcat,
Nici aici și nici acolo, de El sa nu mă despart!

joi, 23 ianuarie 2025

MAI IARTĂ-NE O DATĂ DOAMNE!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Mai iartă-ne o dată Doamne,
Te rog, mai iartă-ne o dată!
Că stăm cu ochii spre icoane
Şi strigăm către Tine: Tată!

Mai pleacă-ți fruntea peste noi,
Te rog, mai mângâie-ne o dată!
Că suntem căzuți în nevoi
Şi lumea toată-i disperată.

Mai ‘tinde mâna Ta cea mare,
Te rog ,ridică-ne de-ndată!
Din boala grea, molipsitoare,
Ce a cuprins suflarea toată.

Mai vindecă-ne Doamne iară,
Te rog, mai vindecă-ne o dată,
Ca şi pe orb odinioară...
Când i-ai redat vederea toată.

Mai fie-ți milă de noi Doamne,
Te rog, o dată ne mai scapă!
Trimite Sfinții din icoane,
Să ne mai de-a un strop de apă.

Mai iartă-ne o dată Doamne,
Pe toți care te-am răstignit
Căci datu-ne-ai destule semne,
Când turma Ta s-a rătăcit...

Noi ca şi oile pierdute,
Uitat-am de Stăpânul nost’
Şi-acum în vremuri gri, cernite
La Tine cerem adăpost...!

Şi ne rugăm precum săracul,
Că toți suntem neputincioşi...
Trimite-ne din Cer, Tu, leacul!
Ne vindecă, ca pe leproşi...

Te rog, mai iartă-ne o dată!
Căci ne-am întors la Tine iară
Şi lumea e îngenuncheată,
Cerând ca boala să dispară.

miercuri, 22 ianuarie 2025

DACĂ N-AI

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!





de Eliana Popa

Dacă n-ai nimic în pungă pentru bietul om sărman,
Lasă o lacrimă să curgă, s-o oferi în loc de ban.
Călător ce-ți bate-n poartă nu-l lăsa degrab' să plece
Dacă nu vrei să-i fii gazdă, dă-i un strop de apă rece!

Iar de-ai dat un ban în silă, aruncându-l cu dispret,
Fapta ta, fără iubire, n-are-n ceruri nici un preț
Și Hristos urcând Golgota, drumul către răstignire,
A purtat păcatul lumii cu cereasca Sa iubire

A privit la toți cu milă și cu dragoste de frate,
Nu a vindecat leproșii judecandu-i după fapte,
Nici lui Iuda, vânzătorul, nu i-a socotit trădarea,
Nici nu a cerut la Tatăl, pentru fapta-i, răzbunarea!

Astăzi nu lipsește pâinea, peste tot se-aruncă banul
Dar lipsește omenia de a mângâia sărmanul,
Avem inimi împietrite, ochii noștri cum să plângă,
Când avem belșug la masă și mulți gologani în pungă?

Dar suntem săraci de fapte, candele fără ulei
Mici la suflet, goi de lacrimi și-n biserici farisei,
Avem glas spre cleveteală, nu avem spre mângâiere
Osândim și dăm cu piatra, ne-nvoim la cele rele.

Au trecut atâtea veacuri peste Jertfa de pe Cruce,
Nici a noastră neputință nu putem a o mai duce,
Am uitat sau nu ne pasă că avem în cer un Domn,
Și-a primit să fie Jertfă, pentru toti, un singur OM

Iubirea Ta imi e averea..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




În casa sufletului meu..
Aș vrea să intri Tată..
Chiar dacă Doamne...știu că eu..
Sunt cea mai păcătoasă.

Din tot ce am aș vrea să împart..
Si să imi cer iertare...
Căci poate am nedreptățit...
Pe a vieții cale...

Nimic nu e al meu...Iisuse..
Căci toate -s ale Tale...
Al meu e Doamne doar păcatul..
Și multă nepăsare...

Imi e de-ajuns a Ta iubire...
Cât voi trăi pe-acest pământ...
Iubirea Ta e avuție...
Și aici și acolo în cerul sfânt.

Maria Pintican...

marți, 21 ianuarie 2025

ȚARA MEA CU RĂNI ȘI SÂNGE!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




Eliana Popa

Mă întreb ce-ar face unii și-n ce fel ar da răspuns
Dacă azi, cum spune Cartea, ar veni Iisus?
Ce răspuns ar da mișeii care ne-au vândut pământul
Dacă azi, cum spune Cartea, ar veni Cuvântul?
Și i-ar strânge sus, la Putna, pe pământ sfânt moldovean,
Lângă cripta unde doarme Sfântul Domn Ștefan!

Și-ar chema toți voievozii ce-au luptat cu 'nalta Poartă
Împreună să le facă, dreaptă judecată!
Și ar da poruncă Domnul îngerului cel mai 'nalt,
Să aducă Brâncovenii, sângele vărsat.
Și potirele le-or pune jertfă sfântă și prinos
Pe-un pristol ce stă-naintea Domnului Hristos!

Și-or privi către mișeii ce-au îngenuncheat poporul,
Ce-au dat roadelor otravă, codrului toporul!
Ce-au strâmbat învățătura, Sfânta Lege din străbuni,
După cum le-a dat poruncă lifta de păgăni...
,, - Neamul meu născut-a iude...zice Sfântul Brâncovean!"
,, - Robi în lanțul altor neamuri!...murmură Ștefan!"

Basarabii, Mușatini, Mihai, Mircea cel Bătrân,
Vin să judece cu Domnul, neamul cel român!
Să-i întrebe pe mișeii și pe cei ce ne lasară
Toată țara în ruină și ne-au scos afară!
Ne-au înfometat ființa să plecăm în pribegie
Ca să vina toți șacalii, țara s-o sfâșie!

,, - Slugi viclene, trădătoare, vai de-a voastră crudă soartă,
Noi, strămoșii, azi vom face dreaptă judecată!
Și vom cere de la voi, plată multă și răspuns,
Toată zestrea ce-am lăsat-o, sângele ce-a curs.
Și sudoarea de pe fruntea bietului român, sărman!"
Așa tună cu mânie Sfântul Domn, Ștefan.

Sună buciumele-n munte, în ecou răsună-ntruna
Glas de corn! Și bat răzeșii, clopotul la Putna!
Și la Cozia pe lespezi mii de trupuri se-nfiripă,
Mircea grabnic oastea-și strânge! Paloșul ridică!
Către Putna se grăbește și-a mai strâns mergând călare
Toți valahii și arcașii, armia-i nemuritoare.

De prin gropile comune, de prin sfinte osuare,
Vin martirii prinși cu lanțuri sure la picioare!
Vin în șir purtându-și rana ca-ntr-un tainic ritual,
Duc în mâini vărgata zeghe, sângele-n
pocal!

Și-al lor glas răsună groaznic privind șleahta de mișei:
,, - Pentru ce murit-am, Doamne? Să ne vândă țara ei?
Am murit pe cruci ca Tine, chinuiți...pe frunți cu spini,
Și-au sădit pe jertfa noastră, mărăcini!"

Va veni și vremea asta, aștepta-vom cu răbdare,
Să răspundă pentru toate, mama lor de fiare!
Pentru ce-au făcut din țară, pentru lacrima cu sânge,
Vine vremea când blestemul ăstui neam, i-ajunge!

vineri, 17 ianuarie 2025

Argatul...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                        

Cândva, un om, un biet argat,
Creștin, cu inima curată,
Lucra la un stăpân bogat,
Aproape pe nimica toată!

N-avea nimic, sărac lipit,
Trăia așa de azi pe mâine,
Muncind la omul înstărit,
Pentru un pat și-un colț de pâine!

Dar, într-o zi, și-au luat bucate
Și au pornit la drum, călare,
Bogatul vrând să îi arate,
Argatului său, tot ce are!

Șezând în șa, mândru, pe cal,
Fiind timp frumos, ziua senină,
Îl duse pe argat pe-un deal
Și-i spuse, întinzând o mână:

-Privește-n zare...tot ce vezi,
Păduri, câmpii...tot ce-i mai bun...
Nu poți nici să-ți imaginezi
Ce am...cât am putut s-adun...
..........
De-acolo, de pe deal, săracul,
Privind în jos, în depărtare,
Printre copaci, văzu conacul,
În toată marea lui splendoare!

Uitându-se în jur, apoi,
La umbră, pe lângă copaci,
Pășteau turme întregi de oi,
Sute de cai...și mii de vaci...

-Pământu-l vezi cât se întinde?
Nici nu mai știu să mai socot...
Tot ce cu ochii poți cuprinde,
Chiar și mai mult...al meu e tot...
..........
Era o zi caldă de vară,
Fără un nor, s-aducă ploi,
Și se făcuse deja seară,
Cât au vorbit pe deal cei doi...
..........
La-ntoarcere, pe-același drum,
Argatul, plin de Dumnezeu,
Șopti: -Aș vrea să-ți spun acum,
Ce bogăție am și eu...

stăpâne...uită-te în sus,
Vezi tu, cât sunt de multe stele?!
Eu până astăzi nu ți-am spus...
Să știi că...toate-s ale mele!

Tu nu poți să-nțelegi misterul,
Ce multe bogății am eu...
Privește și mai sus...e Cerul
Și cât Îl vezi, e tot al meu!

Chiar dacă, astăzi, pe pământ,
N-am decât țoala de pe mine,
Am încheiat un Legământ,
Care, de Cer, legat mă ține!

E greu ca să poți înțelege,
Dar va veni o zi în care,
Acolo sus, în Cer, voi merge,
Unde e veșnic sărbătoare!

Azi, toate ale tale sunt,
Dar vei pleca de-aici, stăpâne,
Că viața este frunză-n vânt,
Și nu vei lua nimic cu tine!
............
De-a înțeles ce-a spus argatul,
Nu aș putea ca să vă zic,
Dar la întoarcere, bogatul,
Tot drumul, n-a mai zis nimic!
.............
Bogat, nu e acela care,
Adună saci cu bani, mereu...
Bogat, e omul, care-L are,
În inimă, pe DUMNEZEU!
------------------------------------------------
Dorel Mărgan✍️

Nu mai mâncase de câteva zile și stătea în frig, într-un colț de bloc.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


           

Nu mai mâncase de câteva zile și stătea în frig, într-un colț de bloc.
O femeie l-a văzut și l-a luat într-un restaurant să îi cumpere ceva de mâncare.
Patronul restaurantului nu a vrut sa-l servească batranel și i-a obligat să părăsescă localul…

 Ce a urmat, ne-a lăsat pe toți fără cuvinte!

Intr-o zi, o femeie mergea pe strada cand, cu coada ochilor a vazut un batranel cu ochii plecati, asezat intr-un colt al blocului. Omul era in varsta, nebarbierit si cu haine murdare.

In timp ce statea acolo, pietonii ocupati treceau pe langa el fara nicio problema… pentru ei era ca oricare alt om al strazii. Dar, cand s-a uitat cu mai multa atentie, femeie a ramas fara cuvinte.

Era foarte frig in acea zi si omul avea haina zdrentuita – pe langa geaca el mai avea o patura cu gauri in ea infasurata in jurul lui. Ea s-a oprit din drumul lui si s-a indreptat catre batranel: “Domnule, sunteti in regula?” – a intrebat ea.

“Nu!” – a raspuns el sarcastic. “Tocmai am venit de la masa cu presedintele… acum, lasa-ma in pace si mergi mai departe!”

Zambetul femeii a devenit si mai mare. Dintr-o data, omul a simtit o mana blanda sub brat.
“Ce faci, doamna?” – a intrebat el furios. “Ti-am zis sa ma lasi in pace!”
Chiar in acel moment, un ofiter de politie a trecut prin zona: “Exista vreo problema, doamna?” – a intrebat politistul.

“Nu, nicio problema. Incerc doar sa il ridic pe acest batranel in picioare. Ma ajutati, va rog?” – a raspuns femeia.

Politistul: “Acesta este batranul Ion. Este prin zona de cativa ani buni. Ce vreti de la el?”
Femeia: “Vedeti cafeneaua de acolo? Vreau sa ii iau ceva de mancare si sa se incalzeasca putin.”
Batranelul: “Esti nebuna? Nu vreau sa merg acolo!”

Apoi el a simtit cum alte doua maini puternice l-au apucat de celalalt brat… era politistul.
In cele din urma si cu unele dificultati, femeia si ofiterul de politie au reusit sa il duca pe batranel in cafenea.

L-au asezat la o masa intr-un colt indepartat. Era mijlocul diminetii, iar cafeneaua era aproape goala. Patronul restaurantului a traversat zona si a venit fix la masa lor.

“Ce se intampla aici, domnule ofiter? Ce este asta? De ce l-ati adus pe acest om in restaurantul meu?”
“Aceasta doamna a vrut sa ii cumpere ceva de mancare.” – a raspuns direct politistul.

Managerul, extrem de furios: “Nu aici… avand o asemenea persoana in restaurantul meu nu este bine. Imi trage in jos afacerea!”

Batranelul a zambit… “Vedeti, doamna? Am spus eu ca asa va fi. Acum, o sa va rog sa ma lasati sa plec. Nu am vrut sa vin aici!”

Femeia si-a intors privirea catre manager si a spus zambind: “Domnule, vedeti firma de peste strada?”
Patronul: “Bineinteles ca o vad. O si stiu. Ei organizeaza reuniuni saptamanale intr-una dintre camerele restaurantului.”

Femeia: “Si faci un profit bun din furnizarea alimentelor la intalnirile saptamanale?”
Patronul: “De ce va intereseaza?”

Femeia: “Ei bine, domnule, eu sunt presedintele companiei.”
Patronul nu a mai spus nimic… Femeia, din nou cu zambetul pe buze: “M-am gandit eu ca asta va schimba lucrurile.”

Apoi, intorcandu-si privirea catre politist: “Domnule ofiter, vreti sa luati micul dejun cu noi?”
Politistul: “Nu, multumesc, doamna. Sunt la datorie.”

Femeia: “Atunci, probabil, o cafea la pachet?”
Politistul: “Da, multumesc. Ar fi frumos.”
Patronul a raspuns: “Imediat pregatesc cafeaua.”… si a plecat.

Ofiterul l-a privit si a spus: “L-ati pus la locul lui.”Femeia: “Nu asta a fost intentia mea. Credeti sau nu, am un motiv pentru care fac toate astea.” S-a asezat in fata batranelului si l-a intrebat: “Va amintiti de mine?”

Batranelul: “Cred ca da. Vreau sa spun ca imi esti cunoscuta…”
Femeia: “Sunt un pic mai in varsta… Dar mai stii ziua in care tu lucrai aici si eu am intrat pe acea usa, inghetata de frig si moarta de foame?”

Politistul: “Doamna, cum asa?”… nu ii venea sa creada ca o femeie de succes ar fi avut vreodata o astfel de problema.

Femeia a inceput sa povesteasca: “Eram tanara, aveam 20 de ani. Am venit la oras pentru a imi gasi un loc de munca, insa nimeni nu a vrut sa ma angajeze.

Nu aveam cu ce sa imi platesc chiria, asa ca proprietarul m-a dat afara din apartament. M-am plimbat pe strazi zile intregi. Era februarie, eram inghetata si aproape moarta de foame. Am vazut acest loc si am intrat in speranta ca voi primi macar o supa calda.”

Batranelul a zambit si a spus: “Acum imi amintesc… eram in spatele tejghelei de servire. Ai venit si m-ai intrebat daca poti lucra cateva ore la noi pentru ceva de mancare. Ti-am spus ca este impotriva regulilor restaurantului.”

Femeia a continuat: “Stiu… atunci mi-ai facut cel mai mare sandwich cu friptura de vita pe care l-am vazut in viata mea, mi-ai oferit un ceai cald si mi-ai spus sa ma asez la masa pentru a ma bucura de ele. Mi-era teama ca vei avea probleme.”
Batranelul: “Si, cum ai reusit sa ajungi asa sus?”

Femeia: “In acea zi am fost angajata. Am muncit foarte mult pentru a ajunge sus. In cele din urma, mi-am deschis propria afacere care, cu ajutorul lui Dumnezeu, a prosperat.”

Cand a terminat, ea a scos o carte de vizita din poseta: “Dupa ce terminati de mancare, veniti la birou si il cautati pe omul asta. El este directorul de personal al companiei mele.

Ma duc sa vorbesc cu el acum, sunt sigura ca iti va gasi un loc de munca. Cred ca iti poate da si un avans pentru a iti cumpara cateva haine si sa iti inchiriezi o camaruta pe undeva. Si, daca ai nevoie vreodata de ceva, usa casei mele este intotdeauna deschisa pentru tine.”

In ochii batranului au aparut imediat lacrimile: “Cum voi putea sa iti multumesc vreodata pentru toate astea?”

Femeia: “Nu imi multumi mie. Multumeste-i lui Dumnezeu, el m-a adus astazi in fata ta.”


DOUĂ MÂINI CU RĂNI DE CUI !

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Prea Curată Născătoare, Maica celor in durere
În căusul palmei tale, strânge lacrimile mele !
Strânge multa mea durere si cu ea la Cer sa urci,
De la Fiul Tău Prea Dulce, veste bună să-mi aduci !

Ieri pierdut eram pe Cale, rătaceam pe-un drum gresit
Nu stiam unde mă aflu, nici de unde am venit
Nu stiam unde mi-e casa, nici nu cunosteam Iubirea
Ce s-a Răstignit pe Cruce, să-mi aducă Mântuirea,

Nu stiam că locul ăsta, nu e locul meu pe veci
Rătăceam prin intuneric...inotam in valuri reci,
Si când sufletu-mi, sărmanul,obosit, incet murea
Am intins Măicuta mâna la Milostivirea Ta !

Si-am simtit că lângă mine s-a oprit un Calator
Ce purta o Cruce-n spate si-avea lanturi la picior
Si o frunte-nsângerată,de la rana unor spini
Împletiti intr-o cunună ce umbrea un chip senin

Si-a intins cu duiosie, două mâini cu răni de cui
Si m-a tras din valul mortii si m-a strâns la pieptul Lui
Si-un suvoi de apă vie, am simtit că se revarsă
Dintr-o rană mai adânca, dintr-a Lui străpunsă coastă.

Mă inundă si pe mine si mă spală si mă-nvie
Si-mi sădeste-n suflet pace si o sfânta bucurie,
Si m-asează si pe mine, să păsesc in urma Lui
Si Golgota vietii mele cu nădejde să o sui..

Si-am văzut că unde calcă si ramâne urma Sa
Odrăsleste si se-naltă,floarea de ,,nu mă uita"
Si in locul unde cad, picături din sfântul sânge
Crini răsar si Îl imbracă cu parfumul cel mai dulce !

Iar in urma Sa, Măicuta ii adună si-i asează
În cununi preaminunate, pentru cei ce Îl urmează,
Pentru fiecare suflet ce păseste-n urma Lui
Pentru tine cel ce astăzi, drumul Crucii vrei sa-l sui !

Eliana Popa

Cu noi este...Dumnezeu..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




Veniti creștini să ne-adunăm ..
În jurul lui Hristos..
E vremea cernerii...acum..
Și pentru orice...credincios...

Se va lupta..Iisus Hristos..
Cu cei ce vor să stăpânească..
A sufletelor noastre...casă..
Si să le ducă acolo... jos..

În iadul cel întunecos.
Unde o întreagă veșnicie.
Va arde orice păcătos..
Ce este astăzi prea departe..

Condus de nemiloasa..moarte..
De cei ce se închină azi...
La cei ce slujesc lui satan..
Si care vor puteri... depline...

Trezește-te...astăzi creștine...
Si vino in turma Lui Hristos..
Nu iti lăsa sufletul ....frate..
Să-l prindă nemiloasa..moarte..

Nu te-închina acelor.. care..
Vor astăzi lumea la picioare.
Avem un Domn..un Dumnezeu.
Ce ne ajută când e greu...
Cu noi este și va fi...
În vecii vecilor...amin..

Maria Pintecan

joi, 16 ianuarie 2025

ÎN ORICE RĂSĂRIT DE SOARE

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




de Preot Sorin Croitoru
 
În orice răsărit de soare,
În orice-nsângerat apus
Eu văd cu bucurie mare
Un dar al Domnului Iisus!

În orice clar de lună plină,
În pâlpâirile de stea,
În întuneric și-n lumină
Văd mâna Lui în viața mea!

În briza de pe malul mării
Ce fața-mi mângâie ușor,
În valuri și-n mirosul sării
Îl văd pe El și Îl ador!

În blândul foșnet al câmpiei,
În izul fânului cosit,
Ba chiar și-n cântul ciocârliei
De multe ori El mi-a vorbit..

E ca și cum mi-ar zice: "Dragă,
Tu înțelegi iubirea Mea?..
Ți-am dat creația întreagă
Ca să te veselești de ea,
 
Dar ea e numai o oglindă
Spre care tu, privind mereu,
Să-nceapă-ncet să ți se-aprindă
Tânjirea după Dumnezeu!"

E ca și cum și eu I-aș spune,
De Domnul meu îndrăgostit:
"Am priceput, Iisuse bune,
Că ești în orice răsărit!

Prin tot ce e frumos în lume
Mi-ai arătat că mă iubești;
Slăvit să-Ți fie Sfântul Nume,
Izvor al milelor cerești"!

amin


marți, 14 ianuarie 2025

.TU, OM FRUMOS.....

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!...



Tu, om frumos cazut din Rai in lumea cea straina,
 Opreste-te o clipa stai, priveste spre Lumina, 
Un Soare bland a rasarit si care nu apune, 
Opreste-te o clipa stai... si rupe-te de lume!

Cladesti, inalti, zidesti palate ce fi-vor o ruina, 
Iubesti doar trupul care maine va fi pamant si tina, 
Priveste inlauntrul tau, nu vezi ca iti lipseste, 
Ceva ce nu poti sti acum, dar sufletu-l doreste!

Crezi, ca de esti bogat si ai averi nenumarate, 
N-ai sa platesti si tu candva, tributul catre moarte, 
Crezi c-ai sa poti sa o opresti cu bani si giuvaere, 
Sau crezi ca azi, de esti bogat, faptura ta nu piere.

E viata noastra efemera si efemera-i lumea, 
Aici in suflet ai comori... aici este minunea, 
Aici ar trebui s-aduni comori nenumarate, 
Ca sa platesti acele vami ce azi iti par departe!

Sunt unii care iti soptesc: ,,Traieste-ti aici viata,
 Si nu gusta amarul ei, culege-i doar dulceata" 
Dar gustul care, poate-acum, iti pare a fi dulce, 
E doar otrava care maine,usor spre iad te duce!

Tu om frumos esti plamadit de Mana cea divina, 
Tu esti facut din lutul Sfant, in cerul de lumina! 
Trimis ai fost sa te sfintesti in lacrimi si durere, 
Ca Insusi Fiul Prea Inalt, n-a fost crutat de ele.

Eliana Popa...

... EGOISM și ALTRUISM ...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


   🙏🏽 Bucuria mea, pentru că Sfinții Părinți spun că: "EGOISMUL ESTE RĂDĂCINA TUTUROR PATIMILOR", iată o istorioară minunată despre ceea ce înseamnă egoismul. Se spune că un om credincios, stătea de vorbă cu Dumnezeu și i-a spus: “DOAMNE, AȘ VREA SĂ ȘTIU, CUM ESTE RAIUL și CUM ESTE IADUL”. 

Și Dumnezeu, l-a condus pe om, către două uși. A deschis una dintre ele, omul a privit înăuntru, iar în mijlocul încăperii se afla o masă mare, rotundă. Pe masă, se afla un vas mare, cu tocană care mirosea foarte bine și care l-a făcut pe om să-i lase gura apă. Oamenii care stăteau la masă, erau slabi și bolnavicioși și păreau a fi înfometați. 

Țineau linguri cu cozi foarte lungi, care erau legate de brațe și astfel puteau ajunge la vas pentru a le umple cu tocană, dar, din cauza cozilor mai lungi decât propriile mâini, nu puteau duce la gură, lingurile pline. 

Omul s-a înfiorat, la vederea suferinței lor. Dumnezeu i-a spus: “AI VĂZUT IADUL!”. Au mers apoi, către cealaltă cameră și au deschis ușa. Arăta la fel ca și prima. Se găsea acolo o masă mare și rotundă, un vas mare de tocană, care îți lăsa gura apă. Oamenii de la masă erau echipați cu același gen de linguri, dar, aceștia păreau bine hrăniți și durdulii, râdeau și vorbeau între ei. Omul a spus: “DOAMNE, NU ÎNȚELEG!”

 Iar Dumnezeu i-a spus:  “ESTE FOARTE SIMPLU. E NEVOIE DE BUNĂTATE! Acești oameni sănătoși, au învățat să se hrănească unul pe celălalt (erau altruiști), în timp ce ceilalţi, se gândeau doar la ei însiși (erau egoiști).

   🙏🏽 Bucuria mea, Jertfa de Sine, a lui Iisus Hristos trebuie să ne slujească nouă ca pildă, pentru a nu fi egoiști: “ȘI A MURIT PENTRU TOȚI...” (2 Corinteni 5:15), ci, SĂ FIM ALTRUIȘTI (să facem bine, fără să așteptăm plata, adică, dezinteresați). 

                                                                                                          Amin și Aliluia!
                                                                                                          Preot Ioan 🛎

vineri, 10 ianuarie 2025

FRATE, NU MANCA

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


 In vara anului 1974 armatele turcești au intrat în Cipru, raspandind groaza si moartea. In orașul Morfos, turcii au luat ostatici 15 ciprioti greci, printre care si un învățător. I-au dus să-i execute la casa învățătorului, care avea o curte cu vita de vie, pe care de-abia o stropise cu un ierbicid, otrava curata. 

I-au așezat la perete, sub bolta de vie, asteptand comandantul turc să vină și să dea ordinul, insa acesta intrand în curte, a poftit să mănânce un strugure, dar invatatorul i-a strigat cu glas tare:

 - Frate, nu mânca!

 Ieri i-am stropit si riști să te otravesti! 

Comandantul a rămas mut de uimire.

 -"Nu vezi că în câteva clipe voi da ordin sa va împuște? 

Si tu, în loc să te răzbuni, imi salvezi viata? 

De ce m-ai rugat să nu mânanc?" 

Invățătorul i-a explicat: "Iisus Hristos, in Care credem, ne-a poruncit să-i iubim pe vrăjmașii noștri și să le facem bine. Daca n-as fi făcut aceasta, as fi disprețuit porunca Lui. Nu vreau sa plec din lumea aceasa purtand în suflet meu un păcat asa mare!" 

Comandantul le-a spus soldaților: "Daca aș fi aflat un asemenea turc, mi-as fi dat și viața pentru el!" 

Strângeți-va armele și lăsați-i liberi pe toți

! Si toți au scăpat de la moarte sigură. 

Ganditi-va: oare, ce-ar fi câștigat învățătorul dacă, stapanit de mânie, l-ar fi lăsat pe turc să mănânce din struguri?

joi, 9 ianuarie 2025

BOTEZUL LUI HRISTOS

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




de Preot Sorin Croitoru
 
Când Ioan Botezătorul
Se atinge de Cuvântul
Se învolbură Iordanul
Și se tulbură pământul,
 
Soarele pe cer se miră,
Norii i se-ascund din cale,
Apele încep să urce
Spre amonte din avale,
 
Păsări mii se strâng în stoluri
Făcând cercuri largi în zare,
Cerurile și pământul
Sunt cuprinse de mirare,
 
Dar mai mult decât acestea
E Ioan Botezătorul:
Tânărul Iisus îi cere
Să-și boteze Creatorul!
 
În zadar se opusese
Cu o voce tremurândă,
Domnul îi răspunse-n șoaptă
Cu mustrarea Lui cea blândă,
 
Arătând că-i știe frica
Și sfiala foarte bine
Însă nu e altă cale,
Prin sintagma “se cuvine “.
 
La auzul ăstor vorbe,
Sfântul teama și-o învinge;
Mâna slugii prea umile
Pe Stăpânul Îl atinge,
 
Din adâncuri de ființă
Un suspin profund îi scapă..
Sub atingerea-i domoală
Domnul Se cufundă-n apă.
 
Clipa asta minunată
Parcă nu se mai termină,
Azi Iordanul se sfințește
De Lumina din Lumină,
 
Apa lui se limpezește,
Devenind Agheasmă Mare.
Ce intenții are Domnul
Cu această lume, oare?..
 
Nu-i Botezul pentru Domnul
Ritual de curățire,
Ci e-o tainică lucrare
Cu un sens de pregătire,
 
O sfințire a naturii,
Care-n stricăciune zace:
Iisus Hristos – Mesia
Iată, toate noi le face!
 
Când din apă Se ridică,
Se aude glas de tunet
(Doar Ioan aude glasul,
Alții nu aud un sunet):
 
“Tatăl nostru Cel din ceruri”
Dă frumoasă mărturie,
Arătând că Domnul este
Fiul Său din veșnicie.
 
El pe Tatăl Îl ascultă
Și în lume Îl slăvește,
Din acest motiv și Tatăl
Mult pe Fiul Îl iubește.
 
Când Hristos înalță fruntea
Și din ape Se ridică,
Duhul Sfânt Cel blând și tainic
Se arată turturică,
 
Bătând aripile albe 
Peste buclele-I bogate,
Luminând cu raza-I dulce
Sfânta Lui omenitate.
 
Evanghelia ne spune
Că din clipa cu pricina
Pe Hristos în nici o clipă
Nu L-a părăsit Lumina,
 
Dimpotrivă, tot mai tare
I-a fost dat să strălucească,
Aprinzându-se ca rugul
Sfânta-I fire omenească.
 
Ceea ce numim “Botezul”
E o îndumnezeire,
Ungere cu har a Celui
Ce ne-aduce mântuire,
 
Pregătire a naturii
Pentru cele ce-or să fie
Când Hristos Biruitorul
Va trimite Apa Vie
 
Care va spăla tot omul
De păcate moștenite
Și de toate celelalte,
De el însuși făptuite.
 
Când Hristos Mântuitorul
Ridicatu-S-a din ape,
Mai era puțin și omul
De păcat avea să scape,
 
Mai era puțin și lumea
Va fi fost curând salvată
De otrava răutății
Ce o otrăvea odată.
 
S-a temut Botezătorul,
Dar apoi o bucurie
I-a cuprins ființa-întreagă
Ca pe Moise și Ilie,
 
Cei doi văzători cu duhul,
Sfinții cărora în viață
Le-a vorbit chiar Creatorul
Însuși, față către față!
 
Câte minunate daruri
I-a adus Epifania
Celui care din pruncie
A îmbrățișat pustia..
 
A primit descoperirea
Cu trei simțuri, nu cu două,
Iar minunea ne-au descris-o
Ucenicii săi și nouă:
 
Auzitu-L-a pe Tatăl,
Ce vorbea vibrând văzduhul,
L-a atins pe Cel Ce Este,
L-a văzut apoi pe Duhul.
 
Se compară cu aceasta,
Vreo minune din Scriptură,
Dumnezeu să Se arate
La o simplă creatură?..
 
Cunoscut-ai dintr-o dată
Toate Cele Trei Persoane.
Meditând la lucrul ăsta,
Mă-înspăimânt, Sfinte Ioane!
 
În afară de Fecioara,
N-a mai fost și n-o să fie
Om să dobândească slava
Care ți-a fost dată ție..
 
Mare praznic e Botezul,
Plin de har și bucurie,
Căci Hristos preface apa
Într-un fel de apă vie,
 
Pregătind botezul nostru,
“Nașterea a doua oară “,
Pentru cei ce cred într-Însul,
Ca murind să nu mai moară.
 
Mare praznic e Botezul,
Întreita “Arătare”,
Când Ioan se luminează
Și prin Dânsul fiecare
 
Înțelegem că Treimea
Este Una după fire,
Dar sunt Trei Persoane Sfinte
Contopite în iubire.
 
Mare praznic e Botezul,
Când Stăpânul Se smerește
Și de la umila-I slugă
Cufundarea o primește,
 
Îndemnându-Și ucenicii
Să învețe pocăința,
Ca smerindu-se în inimi
Să primească-n ea credința.
 
amin

duminică, 5 ianuarie 2025

A fost un OM…

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




O bătrână își târa picioarele desculțe prin zăpadă.
Era singură și părăsită.
Toți cei care treceau pe trotuar își întorceau privirile, ca să nu-și amintească că durerile și necazurile nu se opresc nici atunci când sărbătorim Nașterea DOMNULUI.

Doi soți tineri vorbeau și râdeau, având mâinile pline de cumpărături și daruri, și nu au luat aminte la bătrână.
O mamă cu doi copii se grăbeau să meargă la casa bunicii lor și nici ei nu au băgat-o în seamă.
Și un preot a trecut, dar avându-și mintea la cele cerești, nu a observat-o.

Dacă ar fi observat-o toți aceștia, ar fi văzut că bătrâna nu avea încălțăminte în picioare. Mergea desculță pe gheață și prin zăpadă, iar cu amândouă mâinile își strângea la gât paltonul fără nasturi.
Pe cap avea un fular colorat.
S-a oprit în stație și aștepta autobuzul. Un domn care ținea în mână o geantă de om serios aștepta și el în stație, însă păstra distanța. În stație mai aștepta și o tânără, care uitându-se de mai multe ori la picioarele bătrânei, nu a spus nimic.

A venit autobuzul și bătrâna a urcat încet și cu greutate.
S-a așezat pe scaunul lateral, imediat în spatele șoferului.
Domnul și tânăra au mers în grabă spre scaunele din partea din spate a autobuzului. Bărbatul care stătea alături de bătrână, s-a răsucit pe scaun și se juca cu degetele. „Alzheimer”, s-a gândit el.
Șoferul a văzut picioarele goale ale bătrânei și a spus:

– Acest cartier se afundă din ce în ce mai mult în sărăcie.
Mai bine ar fi dacă m-ar schimba pe cealaltă linie a bulevardului.

Un băiețel a arătat-o pe bătrână:

– Uite, mamă, această bătrână este desculță.

Mama s-a tulburat și l-a lovit peste mână.

– Nu arăta cu degetul pe oameni, Andrei!
Nu este politicos să arăți cu degetul!

– Aceasta cred ca are copii mari, a spus o doamnă care era îmbrăcată cu o haină de blană.
Copiii ei trebuie să se rușineze că o lasă așa.

Și s-a simțit superioară pentru că o îngrijise pe mama ei. O învățătoare din mijlocul autobuzului și-a adunat mai bine lucrurile pe care le avea la picioarele ei.

– Nu plătim destule impozite ca să poată fi rezolvate atâtea situații ca acestea? i-a spus unei prietene ce stătea alături.

– Sunt de vină cei de-a dreapta, a răspuns prietena ei. Iau de la săraci și dau la cei bogați.

– Ba nu, ceilalți sunt de vină, a intrat în discuție un domn cu părul alb.
Cu programele Prevederilor Sociale îi fac pe cetățeni leneși și săraci.

– Oamenii trebuie să învețe să pună bani deoparte, a spus un altul care semăna a fi cult. Dacă această bătrână ar fi pus bani deoparte, atunci când era tânără, nu ar fi suferit astăzi.

Și toți aceștia erau satisfăcuți de agerimea minții lor, care a formulat o astfel de analiză profundă.
Numai un negustor s-a simțit jignit de bombănitul de la distanță al concetățenilor săi. De aceea a scos portofelul și a scos o bancnotă de douăzeci, pe care, după ce străbătut lungimea autobuzului, i-a pus în mâna tremurândă a bătrânei, spunându-i:

– Ia, bătrâno, și cumpără-ți încălțăminte!

Bătrâna i-a mulțumit, iar acela s-a întors la locul său mulțumit că a făcut acea milostenie.

O femeie bine îmbrăcată a luat aminte la toate acestea și a început să se roage in sinea sa: „Doamne, nu am bani, însă mă adresez Ție, căci Tu ai rezolvare pentru toate.
Așa cum altădată ai făcut să plouă cu mană din cer, poți și acum să-i dai acestei bătrâne tot ce are nevoie pentru praznicul Nașterii Tale”.

La următoarea stație, în autobuz s-a urcat un tânăr.
Era îmbrăcat cu o canadiană groasă, avea un fular cafeniu și o căciulă de lână ce-i acoperea și urechile.
Un cablu lega urechea lui de aparat cu muzică. Tânărul își mișca tot trupul în timp ce asculta muzica.
A mers și s-a așezat vizavi de bătrână.
Când a văzut picioarele ei goale, a încetat să-și mai miște trupul.
A înghețat.
Ochii lui se plimbau de la picioarele bunicii la ale lui.
Purta niște ghete scumpe, nou-nouțe.
De multă vreme adunase bani pentru a le cumpăra și a face impresie anturajului său.
Atunci tânărul s-a plecat și a început să-și dezlege ghetele.
Și-a scos frumoasele încălțăminte, apoi și ciorapii, a îngenuncheat înaintea bătrânei și i-a spus:

– Bunică, văd că nu ai încălțăminte.
Eu am și altele.

Ușor și cu atenție a ridicat picioarele înghețate ale bătrânei, i-a pus ciorapii, apoi și ghetele. Bătrâna i-a mulțumit, fiind foarte emoționată.

În acel moment autobuzul s-a oprit iarăși în stație.
Tânărul a coborât și mergea desculț prin zăpadă.
Călătorii s-au adunat la ferestre și l-au văzut cum se îndrepta desculț spre casa sa.

– Cine este?, a întrebat unul.

– Trebuie să fie un Sfânt, a spus cineva.

– Cred că este un Înger, a spus altul.

– Uitați-vă, are aureolă în jurul capului! a strigat altul.

– Este HRISTOS, a spus doamna evlavioasă.

Dar copilașul, care arătase bătrânica cu degetul, a spus:

– Nu, mamă!
Eu l-am văzut foarte bine.
A fost un OM…"

Alex Andru
"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut...



Motto:"De ziua lui,
A marelui
Vasile,
Îmi amintesc de vremuri trecute,
De vremuri acum mute,
De vremuri despre care acum, pot să vă povestesc,
Cum e și firesc,
Despre bunica mea,
Draga de ea."
Dumnezeu s-o odihnească
Pe bunica mea,
Acolo unde a plecat
În alt tărâm minunat.
Ea îmi spunea și cânta așa:
"Du-te Glută pe Vale-afundă,
Că vine Pila cu Pilau,
Să ducă supărările,
Să sece bolile!"
Bunica mea,
Mă iubea,
Și mereu îmi cânta
Cât era de lungă ziua.
Bunica mea,
Mă dansa,
În soba mare în care ardea
Focul în șpoiertul unde cocea
Colacul, ce era plăcerea mea.
Pâine și cârnați afumați
Ne dădea bunica mea,
De câte ori iarna, o colinda
Toată nepoțimea,
Ce-i umplea avlia,
Ce-i lumina, fața de bucurie
Și-i creștea inima de fericire si mândrie.
Bunica mea,
Draga de ea,
Dintre toate bunicile mele
Pe ea am iubit-o și dincolo de rele,
În toate zilele mele.
Era o femeie simplă și needucată,
Dar era atât de minunată!
Era veselă și muncitoare,
Mereu se trezea cu soarele-răsare.
Când pe Roza o mulgea,
Cu mine se juca,
Când îmi dădea
Laptele a bea,
Și mă stropea pe față,
Să-mi dea o noua și frumoasă zi din viață.
Bunica mea,
Draga de ea,
A dus o viață grea,
Dar nu se lăsa
Copleșită de ea!
Era veselă mereu,
Oricât îi era de greu.
Mă punea să-i cânt,
La capăt de rând,
Atunci când
Săpa sau plivea,
Grăgina ce o avea.
Bunica mea,
Draga de ea!
Bunica mea,
Simplă cum era,
Mă învăța.
Și doar acum am aflat,
Câte lucruri minunate m-a învățat.
Ea îmi spunea
Despre sarea
Cea bună sau rea,
Ce fără de preț era.
Sarea fără de care
Nici o mâncare
Nu e bună sub soare.
Sarea care, de blesteme ne păzea
Și lua tot răul cu ea.
Bunica mea,
Draga de ea!
În ograda sa,
Bunica mea,
Avea,
O mulțime de hoare,
Care mai de care,
Și pe toate le numea
Bunica mea.
Hoarele și le iubea
Bunica mea.
Iar hoarele o ascultau,
Și așa cum vroia ea făceau.
Ograda ei era o lume și o împărăție minunată,
De Preaînalt dată și lăsată,
De mulți neștiută și neaflată.
Era o împărăție
Plină de iubire,
Și nu știu unde a plecat fără să știe,
Spre veșnicie,
Cu bunica mea cu tot.
Era atunci când bunica a zburat
Spre locul unde de demult a plecat.
Bunica mea,
Draga de ea,
Ce dor mi-e acum de ea!
Pe bunica mea Mama Gia,
O chema.
Era mama-pământ,
Loc minunat de legământ,
Atât de sfânt!,
În Cerneteazul, sat minunat,
În care într-un timp m-am aflat.
Ca în orice alt sat de neuitat,
De unde timpul nu a plecat,
Ci a încremenit și pe loc a stat.
Era împărăția ei și a mea, vrajită,
Și mă simțeam acolo atât de ocrotită și împlinită,
Încât cât era ziua de mare,
Mereu zburam și cântam sub soare!
Bunica mea,
Draga de ea,
Ce minunată era!
Bunica mea,
Ce tânără era,
Și ce forță zăcea
Și avea în ea!
Era slabă toacă,
Dar ziua și viața-i a dansat-o parcă în joacă.
Bunica mea,
Ce minunată era!
Bunica mea,
Draga de ea,
Acum, scriind, am plâns după ea.
Ce dor îmi e acum după ea!
Ce dor îmi e de Draga de Bunica mea!
Bunica mea.
Ce mult aș vrea
Să semăn cu ea!
Acum plâng după bunica mea,
Plâng după copilaria mea!Nesselwang, 02.01.2023, ora 4,40÷5,03căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

sâmbătă, 4 ianuarie 2025

Păcatul indiferenţei - Pilda numărul 34

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


S-au întâlnit într-o după-amiază, pe uliţa unui sat, preotul din partea locului şi un ţăran din parohia sa. Cum l-a văzut, părintele l-a întrebat:
- Ieri dimineaţă am întâlnit doi săteni ce se certau dintr-o pricină oarecare şi am reuşit în cele din urmă să îi împac. Am văzut că tu ai trecut pe lângă ei fără să-ţi pese şi ţi-ai continuat liniştit drumul. Cum este posibil aşa ceva ? Crezi că ai făcut bine ?
- Părinte, i-a răspuns omul, eu nu prea cred că este important ceea ce fac. Dumnezeu este puternic şi dacă vrea să mă mântuiască mă va mântui, iar dacă nu vrea să mă mântuiască, atunci aşa va fi, indiferent de ce-aş face eu.
- Vai, fiule, cum poţi să vorbeşti aşa ?! - i-a răspuns cu blândeţe preotul. Ia spune-mi, de unde vii tu acuma cu sapa în spinare ?
- Păi, cum de unde, părinte ? De la câmp. Muncesc acolo de azi de dimineaţă. La cât m-am străduit, sper din tot sufletul ca Dumnezeu să-mi dea o recoltă bună.
- Nu crezi că este la fel, fiule, şi cu viaţa şi cu păcatele tale ? De ce te duci să munceşti la câmp ? Dacă Dumnezeu vrea să ai o recoltă bună, o să le găseşti de-a gata pe toate, dacă nu vrea, de ce te mai osteneşti ? Ţi se pare firesc ?
- Nu, părinte! Dacă nu muncesc, cum aş putea să am de-ale gurii ?
- Aşa este, fiule, dacă munceşti cu drag, Dumnezeu îţi ajută şi obţii o recoltă bună. E, tot aşa, dacă trăieşti fără păcat, purtându-ţi şi ţie de grijă, dar şi celor din jurul tău, atunci Dumnezeu se îndură şi, chiar dacă ai mai greşit în viaţă, îţi iartă păcatul, iar la Judecată vei fi mântuit.
Aşa cum buruienile năpădesc o grădină neîngrijită, tot astfel păcatele pun stăpânire pe sufletul omului rău. După cum vei căuta tu ca aceia din jurul tău să aibă linişte şi bucurie, să aibă credinţă şi speranţă în mântuire, tot astfel va căuta şi Dumnezeu ca şi tu să ai parte de toate acestea.
Să nu mai faci niciodată ca ieri! Dacă poţi să ajuţi pe cineva, chiar şi cu un sfat sau cu o vorbă bună, fă-o numaidecât, fiindcă trebuie să fim atenţi la tot ce întâlnim în viaţă, căci lumea toată este grădina de care noi toţi trebuie să avem grijă.
“Numai cine îşi iubeşte aproapele, Îl iubeşte pe Dumnezeu” - Sfânta Scriptură

Ce aş putea să-Ţi dau Iisuse,...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Ce aş putea să-Ţi dau Iisuse, când toată lumea e a Ta?
Cum pot să răsplătesc lucrarea ce ai făcut în viaţa mea?
Mi-ai pus picioarele pe stâncă când bâjbâiam în noaptea grea,
M-ai dus la ape de odihnă, precum păstorul oaia sa,


Din dragoste, mi-ai dat povaţă şi-ai pus în mine-nviorare,
Mi-ai dat puterea de-a învinge orice ispită pe cărare,
Atunci când încercarea vine şi trupul meu îngenunchează,
În duh sunt tare, căci Iisuse, prin Tine mintea mea e trează.


Cum să-mi arăt recunoştinţa, iubitul meu din veşnicie,
Şi ce-aş putea să fac mai bine, să-Ţi dăruiesc Iisuse Ţie?
Orice-aş gândi, în limitarea ce-o am ca om pe-această glie,
Nu aş putea sfârşi căci Doamne, numai prin Tine am tărie.


M-ai uns cu mirul sfânt pe creştet, mi-ai dat prin har a Ta iertare,
Ai revărsat Izvorul Vieţii şi-atâta binecuvântare,
Ce aş putea să-Ţi dau Iisuse, când toată lumea e a Ta?
Al Tău e cerul şi pământul, a Ta e însăşi viaţa mea.


De-aceea Doamne vreau ca astăzi şi mâine şi întotdeauna,
Să Îţi slujesc cu bucurie, să Te slăvesc căci numai una,
Este iubirea jertfitoare, ce ne-a lăsat-o Dumnezeu,
O dragoste ce n-are margini, căci ni l-a dat pe Fiul Său,


Înalţ spre cer o rugăciune: ”O, Doamne Sfânt, Îţi mulţumesc,
C-ai pus un strop de cer în mine, Îţi cânt Părinte, Te slăvesc,
Deşi-s nimic, un pumn de tină, prin Tine ştiu că am valoare,
Mă dăruiesc Iisuse Ţie, Tu-mi eşti deplina desfătare!"


23/02/13, Barcelona-Lucica Boltasu.

vineri, 3 ianuarie 2025

FOST-A OM TRIMIS DE TATĂL

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


de Preot Sorin Croitoru

Fost-a om trimis de Tatăl
Ca să zică tuturor:
“A venit Stăpânul, iată-L,
El ne este Salvator!

El e Domnul ce Își face
Fire Lui din firea mea,
El e Mielul Care tace
Împlinindu-Și Jertfa Sa.

El e Chipul ce unește
Întru Sine două firi,
El e Cel ce-Și însușește
Vina-întregii omeniri.

El e Cel promis de veacuri
Lui Adam și Evei lui,
El e Doctorul cu leacuri
Pentru bolile oricui.

El Se face vin pe rană,
Doctoria tuturor,
Pâinea vieții, Sfântă Mannă,
Apă Vie și Izvor.

El devine totodată
Miel jertfit și Jertfitor,
El e Cel ce Se arată
Miel de jertfă și Păstor.

“ Iată Mielul!” strigă tare
Sluga Tatălui, Ioan,
“Iată Fiul!” tună Tatăl
La Botezul din Iordan.

“Iată Omul”, Îl arată
Pe Iisus Hristos Pilat,
“Iată Domnul!” zice Toma
Lui Hristos Cel înviat.

Mă închin cu bucurie
Celui ce cuprinde-în El
Numele acestea sfinte,
Dar și altele la fel.
amin 

Sfintii Zilei

Arhivă blog