Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

duminică, 5 ianuarie 2025

A fost un OM…

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




O bătrână își târa picioarele desculțe prin zăpadă.
Era singură și părăsită.
Toți cei care treceau pe trotuar își întorceau privirile, ca să nu-și amintească că durerile și necazurile nu se opresc nici atunci când sărbătorim Nașterea DOMNULUI.

Doi soți tineri vorbeau și râdeau, având mâinile pline de cumpărături și daruri, și nu au luat aminte la bătrână.
O mamă cu doi copii se grăbeau să meargă la casa bunicii lor și nici ei nu au băgat-o în seamă.
Și un preot a trecut, dar avându-și mintea la cele cerești, nu a observat-o.

Dacă ar fi observat-o toți aceștia, ar fi văzut că bătrâna nu avea încălțăminte în picioare. Mergea desculță pe gheață și prin zăpadă, iar cu amândouă mâinile își strângea la gât paltonul fără nasturi.
Pe cap avea un fular colorat.
S-a oprit în stație și aștepta autobuzul. Un domn care ținea în mână o geantă de om serios aștepta și el în stație, însă păstra distanța. În stație mai aștepta și o tânără, care uitându-se de mai multe ori la picioarele bătrânei, nu a spus nimic.

A venit autobuzul și bătrâna a urcat încet și cu greutate.
S-a așezat pe scaunul lateral, imediat în spatele șoferului.
Domnul și tânăra au mers în grabă spre scaunele din partea din spate a autobuzului. Bărbatul care stătea alături de bătrână, s-a răsucit pe scaun și se juca cu degetele. „Alzheimer”, s-a gândit el.
Șoferul a văzut picioarele goale ale bătrânei și a spus:

– Acest cartier se afundă din ce în ce mai mult în sărăcie.
Mai bine ar fi dacă m-ar schimba pe cealaltă linie a bulevardului.

Un băiețel a arătat-o pe bătrână:

– Uite, mamă, această bătrână este desculță.

Mama s-a tulburat și l-a lovit peste mână.

– Nu arăta cu degetul pe oameni, Andrei!
Nu este politicos să arăți cu degetul!

– Aceasta cred ca are copii mari, a spus o doamnă care era îmbrăcată cu o haină de blană.
Copiii ei trebuie să se rușineze că o lasă așa.

Și s-a simțit superioară pentru că o îngrijise pe mama ei. O învățătoare din mijlocul autobuzului și-a adunat mai bine lucrurile pe care le avea la picioarele ei.

– Nu plătim destule impozite ca să poată fi rezolvate atâtea situații ca acestea? i-a spus unei prietene ce stătea alături.

– Sunt de vină cei de-a dreapta, a răspuns prietena ei. Iau de la săraci și dau la cei bogați.

– Ba nu, ceilalți sunt de vină, a intrat în discuție un domn cu părul alb.
Cu programele Prevederilor Sociale îi fac pe cetățeni leneși și săraci.

– Oamenii trebuie să învețe să pună bani deoparte, a spus un altul care semăna a fi cult. Dacă această bătrână ar fi pus bani deoparte, atunci când era tânără, nu ar fi suferit astăzi.

Și toți aceștia erau satisfăcuți de agerimea minții lor, care a formulat o astfel de analiză profundă.
Numai un negustor s-a simțit jignit de bombănitul de la distanță al concetățenilor săi. De aceea a scos portofelul și a scos o bancnotă de douăzeci, pe care, după ce străbătut lungimea autobuzului, i-a pus în mâna tremurândă a bătrânei, spunându-i:

– Ia, bătrâno, și cumpără-ți încălțăminte!

Bătrâna i-a mulțumit, iar acela s-a întors la locul său mulțumit că a făcut acea milostenie.

O femeie bine îmbrăcată a luat aminte la toate acestea și a început să se roage in sinea sa: „Doamne, nu am bani, însă mă adresez Ție, căci Tu ai rezolvare pentru toate.
Așa cum altădată ai făcut să plouă cu mană din cer, poți și acum să-i dai acestei bătrâne tot ce are nevoie pentru praznicul Nașterii Tale”.

La următoarea stație, în autobuz s-a urcat un tânăr.
Era îmbrăcat cu o canadiană groasă, avea un fular cafeniu și o căciulă de lână ce-i acoperea și urechile.
Un cablu lega urechea lui de aparat cu muzică. Tânărul își mișca tot trupul în timp ce asculta muzica.
A mers și s-a așezat vizavi de bătrână.
Când a văzut picioarele ei goale, a încetat să-și mai miște trupul.
A înghețat.
Ochii lui se plimbau de la picioarele bunicii la ale lui.
Purta niște ghete scumpe, nou-nouțe.
De multă vreme adunase bani pentru a le cumpăra și a face impresie anturajului său.
Atunci tânărul s-a plecat și a început să-și dezlege ghetele.
Și-a scos frumoasele încălțăminte, apoi și ciorapii, a îngenuncheat înaintea bătrânei și i-a spus:

– Bunică, văd că nu ai încălțăminte.
Eu am și altele.

Ușor și cu atenție a ridicat picioarele înghețate ale bătrânei, i-a pus ciorapii, apoi și ghetele. Bătrâna i-a mulțumit, fiind foarte emoționată.

În acel moment autobuzul s-a oprit iarăși în stație.
Tânărul a coborât și mergea desculț prin zăpadă.
Călătorii s-au adunat la ferestre și l-au văzut cum se îndrepta desculț spre casa sa.

– Cine este?, a întrebat unul.

– Trebuie să fie un Sfânt, a spus cineva.

– Cred că este un Înger, a spus altul.

– Uitați-vă, are aureolă în jurul capului! a strigat altul.

– Este HRISTOS, a spus doamna evlavioasă.

Dar copilașul, care arătase bătrânica cu degetul, a spus:

– Nu, mamă!
Eu l-am văzut foarte bine.
A fost un OM…"

Alex Andru
"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut...



Motto:"De ziua lui,
A marelui
Vasile,
Îmi amintesc de vremuri trecute,
De vremuri acum mute,
De vremuri despre care acum, pot să vă povestesc,
Cum e și firesc,
Despre bunica mea,
Draga de ea."
Dumnezeu s-o odihnească
Pe bunica mea,
Acolo unde a plecat
În alt tărâm minunat.
Ea îmi spunea și cânta așa:
"Du-te Glută pe Vale-afundă,
Că vine Pila cu Pilau,
Să ducă supărările,
Să sece bolile!"
Bunica mea,
Mă iubea,
Și mereu îmi cânta
Cât era de lungă ziua.
Bunica mea,
Mă dansa,
În soba mare în care ardea
Focul în șpoiertul unde cocea
Colacul, ce era plăcerea mea.
Pâine și cârnați afumați
Ne dădea bunica mea,
De câte ori iarna, o colinda
Toată nepoțimea,
Ce-i umplea avlia,
Ce-i lumina, fața de bucurie
Și-i creștea inima de fericire si mândrie.
Bunica mea,
Draga de ea,
Dintre toate bunicile mele
Pe ea am iubit-o și dincolo de rele,
În toate zilele mele.
Era o femeie simplă și needucată,
Dar era atât de minunată!
Era veselă și muncitoare,
Mereu se trezea cu soarele-răsare.
Când pe Roza o mulgea,
Cu mine se juca,
Când îmi dădea
Laptele a bea,
Și mă stropea pe față,
Să-mi dea o noua și frumoasă zi din viață.
Bunica mea,
Draga de ea,
A dus o viață grea,
Dar nu se lăsa
Copleșită de ea!
Era veselă mereu,
Oricât îi era de greu.
Mă punea să-i cânt,
La capăt de rând,
Atunci când
Săpa sau plivea,
Grăgina ce o avea.
Bunica mea,
Draga de ea!
Bunica mea,
Simplă cum era,
Mă învăța.
Și doar acum am aflat,
Câte lucruri minunate m-a învățat.
Ea îmi spunea
Despre sarea
Cea bună sau rea,
Ce fără de preț era.
Sarea fără de care
Nici o mâncare
Nu e bună sub soare.
Sarea care, de blesteme ne păzea
Și lua tot răul cu ea.
Bunica mea,
Draga de ea!
În ograda sa,
Bunica mea,
Avea,
O mulțime de hoare,
Care mai de care,
Și pe toate le numea
Bunica mea.
Hoarele și le iubea
Bunica mea.
Iar hoarele o ascultau,
Și așa cum vroia ea făceau.
Ograda ei era o lume și o împărăție minunată,
De Preaînalt dată și lăsată,
De mulți neștiută și neaflată.
Era o împărăție
Plină de iubire,
Și nu știu unde a plecat fără să știe,
Spre veșnicie,
Cu bunica mea cu tot.
Era atunci când bunica a zburat
Spre locul unde de demult a plecat.
Bunica mea,
Draga de ea,
Ce dor mi-e acum de ea!
Pe bunica mea Mama Gia,
O chema.
Era mama-pământ,
Loc minunat de legământ,
Atât de sfânt!,
În Cerneteazul, sat minunat,
În care într-un timp m-am aflat.
Ca în orice alt sat de neuitat,
De unde timpul nu a plecat,
Ci a încremenit și pe loc a stat.
Era împărăția ei și a mea, vrajită,
Și mă simțeam acolo atât de ocrotită și împlinită,
Încât cât era ziua de mare,
Mereu zburam și cântam sub soare!
Bunica mea,
Draga de ea,
Ce minunată era!
Bunica mea,
Ce tânără era,
Și ce forță zăcea
Și avea în ea!
Era slabă toacă,
Dar ziua și viața-i a dansat-o parcă în joacă.
Bunica mea,
Ce minunată era!
Bunica mea,
Draga de ea,
Acum, scriind, am plâns după ea.
Ce dor îmi e acum după ea!
Ce dor îmi e de Draga de Bunica mea!
Bunica mea.
Ce mult aș vrea
Să semăn cu ea!
Acum plâng după bunica mea,
Plâng după copilaria mea!Nesselwang, 02.01.2023, ora 4,40÷5,03căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

sâmbătă, 4 ianuarie 2025

Păcatul indiferenţei - Pilda numărul 34

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


S-au întâlnit într-o după-amiază, pe uliţa unui sat, preotul din partea locului şi un ţăran din parohia sa. Cum l-a văzut, părintele l-a întrebat:
- Ieri dimineaţă am întâlnit doi săteni ce se certau dintr-o pricină oarecare şi am reuşit în cele din urmă să îi împac. Am văzut că tu ai trecut pe lângă ei fără să-ţi pese şi ţi-ai continuat liniştit drumul. Cum este posibil aşa ceva ? Crezi că ai făcut bine ?
- Părinte, i-a răspuns omul, eu nu prea cred că este important ceea ce fac. Dumnezeu este puternic şi dacă vrea să mă mântuiască mă va mântui, iar dacă nu vrea să mă mântuiască, atunci aşa va fi, indiferent de ce-aş face eu.
- Vai, fiule, cum poţi să vorbeşti aşa ?! - i-a răspuns cu blândeţe preotul. Ia spune-mi, de unde vii tu acuma cu sapa în spinare ?
- Păi, cum de unde, părinte ? De la câmp. Muncesc acolo de azi de dimineaţă. La cât m-am străduit, sper din tot sufletul ca Dumnezeu să-mi dea o recoltă bună.
- Nu crezi că este la fel, fiule, şi cu viaţa şi cu păcatele tale ? De ce te duci să munceşti la câmp ? Dacă Dumnezeu vrea să ai o recoltă bună, o să le găseşti de-a gata pe toate, dacă nu vrea, de ce te mai osteneşti ? Ţi se pare firesc ?
- Nu, părinte! Dacă nu muncesc, cum aş putea să am de-ale gurii ?
- Aşa este, fiule, dacă munceşti cu drag, Dumnezeu îţi ajută şi obţii o recoltă bună. E, tot aşa, dacă trăieşti fără păcat, purtându-ţi şi ţie de grijă, dar şi celor din jurul tău, atunci Dumnezeu se îndură şi, chiar dacă ai mai greşit în viaţă, îţi iartă păcatul, iar la Judecată vei fi mântuit.
Aşa cum buruienile năpădesc o grădină neîngrijită, tot astfel păcatele pun stăpânire pe sufletul omului rău. După cum vei căuta tu ca aceia din jurul tău să aibă linişte şi bucurie, să aibă credinţă şi speranţă în mântuire, tot astfel va căuta şi Dumnezeu ca şi tu să ai parte de toate acestea.
Să nu mai faci niciodată ca ieri! Dacă poţi să ajuţi pe cineva, chiar şi cu un sfat sau cu o vorbă bună, fă-o numaidecât, fiindcă trebuie să fim atenţi la tot ce întâlnim în viaţă, căci lumea toată este grădina de care noi toţi trebuie să avem grijă.
“Numai cine îşi iubeşte aproapele, Îl iubeşte pe Dumnezeu” - Sfânta Scriptură

Ce aş putea să-Ţi dau Iisuse,...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Ce aş putea să-Ţi dau Iisuse, când toată lumea e a Ta?
Cum pot să răsplătesc lucrarea ce ai făcut în viaţa mea?
Mi-ai pus picioarele pe stâncă când bâjbâiam în noaptea grea,
M-ai dus la ape de odihnă, precum păstorul oaia sa,


Din dragoste, mi-ai dat povaţă şi-ai pus în mine-nviorare,
Mi-ai dat puterea de-a învinge orice ispită pe cărare,
Atunci când încercarea vine şi trupul meu îngenunchează,
În duh sunt tare, căci Iisuse, prin Tine mintea mea e trează.


Cum să-mi arăt recunoştinţa, iubitul meu din veşnicie,
Şi ce-aş putea să fac mai bine, să-Ţi dăruiesc Iisuse Ţie?
Orice-aş gândi, în limitarea ce-o am ca om pe-această glie,
Nu aş putea sfârşi căci Doamne, numai prin Tine am tărie.


M-ai uns cu mirul sfânt pe creştet, mi-ai dat prin har a Ta iertare,
Ai revărsat Izvorul Vieţii şi-atâta binecuvântare,
Ce aş putea să-Ţi dau Iisuse, când toată lumea e a Ta?
Al Tău e cerul şi pământul, a Ta e însăşi viaţa mea.


De-aceea Doamne vreau ca astăzi şi mâine şi întotdeauna,
Să Îţi slujesc cu bucurie, să Te slăvesc căci numai una,
Este iubirea jertfitoare, ce ne-a lăsat-o Dumnezeu,
O dragoste ce n-are margini, căci ni l-a dat pe Fiul Său,


Înalţ spre cer o rugăciune: ”O, Doamne Sfânt, Îţi mulţumesc,
C-ai pus un strop de cer în mine, Îţi cânt Părinte, Te slăvesc,
Deşi-s nimic, un pumn de tină, prin Tine ştiu că am valoare,
Mă dăruiesc Iisuse Ţie, Tu-mi eşti deplina desfătare!"


23/02/13, Barcelona-Lucica Boltasu.

vineri, 3 ianuarie 2025

FOST-A OM TRIMIS DE TATĂL

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


de Preot Sorin Croitoru

Fost-a om trimis de Tatăl
Ca să zică tuturor:
“A venit Stăpânul, iată-L,
El ne este Salvator!

El e Domnul ce Își face
Fire Lui din firea mea,
El e Mielul Care tace
Împlinindu-Și Jertfa Sa.

El e Chipul ce unește
Întru Sine două firi,
El e Cel ce-Și însușește
Vina-întregii omeniri.

El e Cel promis de veacuri
Lui Adam și Evei lui,
El e Doctorul cu leacuri
Pentru bolile oricui.

El Se face vin pe rană,
Doctoria tuturor,
Pâinea vieții, Sfântă Mannă,
Apă Vie și Izvor.

El devine totodată
Miel jertfit și Jertfitor,
El e Cel ce Se arată
Miel de jertfă și Păstor.

“ Iată Mielul!” strigă tare
Sluga Tatălui, Ioan,
“Iată Fiul!” tună Tatăl
La Botezul din Iordan.

“Iată Omul”, Îl arată
Pe Iisus Hristos Pilat,
“Iată Domnul!” zice Toma
Lui Hristos Cel înviat.

Mă închin cu bucurie
Celui ce cuprinde-în El
Numele acestea sfinte,
Dar și altele la fel.
amin 

Copilul de altădat'...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Când teama încearcă să străpungă..
Sufletul ce plânge neîncetat..
Ai vrea să fiu măcar o clipă..
. ..Copilul de altădat'...

Să fiu in casa părintească...
Copil fără vreo grijă...
Să adorm știind că dimineață ..
O sa alerg iar prin grădină...

Ce mult aș da să întorc anii..
Ce nu i-am prețuit cândva..
Să fiu din nou copilul mamii..
Ce toată ziua ...alerga...

Aș vrea ca teama de acuma..
Să se transforme in fericire...
S-aud din nou strigând pe mama...
,,Nu mai alerga...copile !"..

Intoarce Doamne... roata vieții...
Si dă-i măicuței sănătate...
S-o vad zâmbind în fața porții...
Ani mulți de-acuma înainte...

Și ia din anii mei...Iisuse..
Măcar vreo zece-cinsprezece..
Și dă-i măicuței ... sănătate...
Să fiu copil ani mulți ...dacă se poate..

Maria Pintican..

joi, 2 ianuarie 2025

Pilda Serii!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                                      


Într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân înțelept. Într-o zi, doi tineri au venit la el, cerând sfat pentru noul an. Bătrânul le-a oferit fiecăruia câte o sămânță.
– Luați aceste semințe, le-a spus el. Una simbolizează speranța, iar cealaltă simbolizează frica. Plantați-le pe amândouă în grădinile voastre și îngrijiți-le timp de un an. La final, veniți la mine să-mi povestiți ce ați învățat.
Tinerii au plecat și au făcut întocmai.
Primul tânăr a îngrijit sămânța speranței cu mare grijă, udând-o zilnic și oferindu-i lumină. Sămânța a crescut într-un copac viguros care i-a umplut grădina cu flori și roade. În schimb, sămânța fricii a fost neglijată și nu a reușit să încolțească.
Al doilea tânăr, însă, a fost atât de preocupat de sămânța fricii, încât a uitat să mai aibă grijă de sămânța speranței. Frica a crescut într-un tufiș spinos, sufocând toată grădina.
După un an, cei doi s-au întors la bătrân.
– Ce ați învățat? i-a întrebat el.
Primul tânăr a spus:
– Am învățat că atunci când îngrijim speranța, ea înflorește și aduce lumină în viața noastră.
Al doilea tânăr a răspuns trist:
– Am învățat că frica poate acapara totul dacă îi permitem.
Bătrânul zâmbi și le spuse:
– Fiecare an este o grădină. Alegerea voastră va fi întotdeauna ce semințe vreți să cultivați.
La început de an, să alegem să semănăm speranță, bunătate și iubire!


Sfintii Zilei

Arhivă blog