Când teama încearcă să străpungă..
Sufletul ce plânge neîncetat..
Ai vrea să fiu măcar o clipă..
. ..Copilul de altădat'...
Să fiu in casa părintească...
Copil fără vreo grijă...
Să adorm știind că dimineață ..
O sa alerg iar prin grădină...
Ce mult aș da să întorc anii..
Ce nu i-am prețuit cândva..
Să fiu din nou copilul mamii..
Ce toată ziua ...alerga...
Aș vrea ca teama de acuma..
Să se transforme in fericire...
S-aud din nou strigând pe mama...
,,Nu mai alerga...copile !"..
Intoarce Doamne... roata vieții...
Si dă-i măicuței sănătate...
S-o vad zâmbind în fața porții...
Ani mulți de-acuma înainte...
Și ia din anii mei...Iisuse..
Măcar vreo zece-cinsprezece..
Și dă-i măicuței ... sănătate...
Să fiu copil ani mulți ...dacă se poate..
Maria Pintican..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.