Domnule, sunteți cumva Hristos?

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Trenul s-a oprit în stație. Un copil mic și invalid vindea fructe pasagerilor. Un călător în încercarea sa de a coborî repede din tren, a dat peste acel băiat, împrăștiindu-i fructele în jurul lui. Grăbit cum era și văzând că cel păgubit era un simplu copil, s-a îndepărtat… Peste puțin au coborât ceilalți călători. Printre ei era și un bărbat care a văzut toată scena: fructele împrăștiate, copilul invalid, privirea lui plină de descurajare…Deși și el se grăbea, totuși s-a oprit și, fără să spună ceva, a început să adune fructele și să le ferească de picioarele trecătorilor.

După ce a terminat, a scos din buzunar o bacnotă și a pus-o în coșul băiatului. Acela îl privea înlăcrimat…

– Domnule, sunteți cumva Hristos?

– Nu, i-a răspuns el zâmbind. Sunt un simplu ucenic al Său și mă străduiesc să fac ceea ce și El ar fi făcut dacă ar fi fost aici. Bine ar fi dacă oamenii L-ar vedea pe Iisus!… Să recunoască oamenii în purtarea noastră trăsăturile Lui… Oamenii din jurul nostru au nevoie să-L vadă pe Iisus Hristos. Dumnezeu ne-a dat ca povățuitor pe Cuvântul Său, ne-a dat Sfânta Scriptură. Ne dă și pe Duhul Sfânt în inimile noastre. Și astfel în fiecare clipă putem să-L întrebăm și să aflăm cum să ne purtăm, astfel încât să fim adevărați fii ai Lui.

VORBA MULTĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                 

https://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/

Eu inteleg ca-i greu sa rabzi, 

Sa ierti, sa suferi si sa faci, 

Un lucru nu pot sa-nteleg: 

E chiar atat de greu sa taci?

Atat de multe mai vorbesti, 

Ca uiti si ce vroiai sa spui;

 Te obosesti in convorbiri, 

Vorbesti orice, oricand, oricui.

Ca sa sporovaiesti de zor,

 Orice motiv iti pare bun,

 De multe ori si tu intrebi: 

"Ma ierti, dar, ce voiam sa spun?"

Incepi si uiti sa mai termini, 

Sau uiti de unde-ai inceput; 

Iei "vorbele din guri" la multi, 

Fiind atat de priceput...

De multe ori esti detectiv,

 Agent secret si procuror; 

Desi nu te pricepi la legi, 

Esti cel mai bun judecator!

Nu-ti cer sa nu vorbesti deloc,

 Ci cu atentie sa fii, 

Caci orice vorba ce-o "arunci"

, Va cantari candva, sa stii.

Nu eu, ci Insusi Dumnezeu,

 Ti-a poruncit sa fii prudent,

 Caci dupa vorbele ce-ai spus,

 Vei fi "ADMIS" sau "REPETENT!"

Nu vei putea sa mai repeti,

 Aceasta viata de acum, 

Deci cauta sa fii atent, 

La CE vorbesti si CAT si CUM..

Amin si Aliluia!
Preot Sorin Croitoru

MAMA

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

           

M-a sunat aseară mama și mi-a zis că totu-i bine,
Are bani, are de toate, doar că-i este dor de mine...
M-a-ntrebat dacă-n străini viața este mai frumoasă,
Dacă nu mi-e dor de țară, dacă nu mai vin pe-acasă...

Nu, zic, mamă, nu mi-e dor, poate-un pic mi-e dor de tine...
Dar în rest, la ce să vin? cine mă așteaptă, cine?
Așa e... a răspuns mama, pe la noi a nins prin sat,
Ce frumos astăzi zăpada peste case s-a-nșirat...

Și am plâns, căci de zăpadă și de iarnă-mi este dor,
Dar oricum, chiar și așa, amintirile mă dor.
- Nu vin, mamă, pe la voi, stă gunoiul după ușă,
Iar când vreți să faceți focul, vă mânjiți toți de cenușă.

Apă nu aveți prin case și fântânele-s secate,
Altfel lumea azi trăiește și așa nu se mai poate...
Mama, tristă, a șoptit: Fă cum știi și fă cum poți,
Dar oricum, mi-e dor de tine și mi-e dor, și de nepoți...

- Lasă, mamă, trece dorul, poate-n vară voi veni,
Când o fi iarbă pe luncă, când bujorul v-a-nflori...
Nu fi tristă și mai sună, dacă vrei și eu te sun,
Ți-am trimis bani și mâncare... e cadoul de Crăciun.

- Hai, la revedere, mamă...a zis mama și-a închis,
Parcă-o văd cum, în cămară, plânge-n hohot, știu precis.
Are lângă ea un câine și mai are și-un motan,
Îi iubește și toți trei fac Crăciunul an de an...

O fi poate-o săptămână de când mama nu-a sunat,
Mi-e în grijă, ce e oare? Și-am pornit la drum, spre sat.
Avioane, gări și trenuri, îmbulzeală, drumu-i greu,
După-atâta stres și lacrimi am ajuns... în satul meu.

Parcă nici nu-mi vine-a crede, ninge lin, drumu-i pustiu,
Totu-i alb, foșnește neaua, mică iar as vrea să fiu...
Am strigat de pe la poartă: Mamă, ce s-a întâmplat?
A ieșit mama în ușă: Telefonul s-a stricat...

Două săptămâni cu mama, am uitat de țări străine,
Sunt din nou copilă mică, râdem, plângem și ni-e bine.... "

Emilia Plugaru

CREȘTINII DE AZI

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Azi creștinii sunt puțini
Fiindcă cei ce-și zic “creștini”..
Buni de gură, fapte ioc,
Patimi multe, har deloc!

Numai scuze peste tot,
Azi “nu vreau” egal “nu pot”.
Dar în Rai cum vom intra
Dacă nu lucrăm ceva?!

Nu mai este ce a fost:
Postul “n-are nici un rost”,
(Cine-și pune pofta-n cui?!)
Timp de rugăciune nu-i..

Pe la Slujbă.. ce să spun?
Cam la Paști și la Crăciun,
Uneori la vreun necaz..
Toată vara.. stăm pe iaz!

Din ce-avea, ce-i mai rămân
Bietului creștin român?..
Slavă Domnului Hristos
Că românul e milos,

Mila de cel amărât,
Asta ne-a rămas, atât.
Ne mobilizăm mereu
Când aproapele-i la greu,

Când vecinul e-n război
Îi dăm pielea de pe noi,
Ajutăm din ce avem,
Facem bine cât putem.

Am motive, deci, să sper
Că mai sunt nădejdi de Cer
Pentru noi, ce prea puțin
Ducem viață de creștin.

Prin căință și regret
Să ne ridicăm încet
Din acest dezinteres..
Vă urez la toți SUCCES!

CONFESIUNILE UNUI PRUNC AVORTAT

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                                    

de Preot Sorin Croitoru

Să mă prezint: sunt un băiat
Ce nu a fost adus pe lume,
Adică nu a fost născut,
De-aceea nici nu am un nume.

Pe când mă dezvoltam normal
În pântecul măicuței mele,
Chiar ea m-a dus la un călău
Ce m-a ucis în chinuri grele.

De-atunci trăiesc nemângâiat
Într-o continuă mâhnire,
Căci am murit nebotezat
Și nu am drept la fericire.

Se-aude-atâta râs din Rai
Și-atât de multă bucurie,
Dar țara unde sunt eu, vai,
E-întunecoasă și pustie..

Nu, nu sunt demoni pe aici,
Căci nu am săvârșit păcate,
De-aceea diavolul pe noi
Să-și pună labele nu poate,

Dar pentru faptul că pe noi
Mămicile “ne-au dat afară”,
Am fost privați din vina lor
De “nașterea a doua oară”

Și nu putem deci să intrăm
În locul cel de bucurie,
În casa Tatălui Ceresc
Numită-n cărți “Împărăție”..

O câte lacrimi mai vărsăm,
Și cât le blestemăm pe mame
Căci suntem, iată, nevoiți
Să suferim aceste drame,

Că-n pântecele lor cândva
Noi am avut de plânsuri parte,
Dar plânsul nu s-a încheiat
În viața asta după moarte,

Ci dimpotrivă, s-a-înmulțit,
Căci nu avem nădejdi de bine,
O, Doamne, ceartă-le cumplit
Pe toate mamele haine!

Aș vrea să vă decriu acum
Calvarul patimilor grele
Prin care trec de-atâta timp
Din clipa zămislirii mele:

Eu m-am trezit ca dintr-un somn
Cândva, la mama în burtică,
Și imediat în sinea mea
Am început să-i spun “mămică”.

Atât de mult o mai iubeam
Și-o mângâiam cu bucurie,
Și îmi ziceam în sinea mea:
“Ce mamă bună o să-mi fie..”

Ea a aflat că eu exist
Când împlinisem zece zile;
I-a fost cam rău și-a vomitat,
Și-a început să ia pastile,

Dar se simțea la fel de rău,
Și-a mers la doctor să-l întrebe,
Iar el, zâmbind, i-a spus voios:
“Felicitări, aveți un bebe!”

În clipa-aceea mama mea
A devenit emoționată,
Căci inima din ea bătea
Parcă prea tare dintr-odată,

Iar eu mi-am spus în mintea mea
De “om” mai mic decât o prună:
“Ce mulțumită o să fii
De mine, mama mea cea bună!..”

Apoi, când am ajuns acasă,
Îmi amintesc atât de bine
Cum tata se răstea la mama,
În timp ce arăta spre mine:

“Nu poți să-l lași, avem deja
Trei prunci, iar vremurile-s grele..
Tu nu muncești și toți trăiți
Din rodul ostenelii mele.

Ce, vrei să intru în pământ?..
Te duci urgent și-l dai afară!”
Iar mama repeta: “Te rog!”,
Dar el: “Să nu mai strig la tine iară!”

Am înțeles că în curând
Ceva urât o să se-întâmple,
Căci mama mea s-a prăbușit
Și-a plâns cu mâinile la tâmple

Și tot zicea: “Copilul meu!”,
Iar eu strigam: “Te-aud, mămica,
De ce te-ai întristat așa?..”,
Dar ea nu răspundea nimica..

Și într-o bună zi aud
O voce ce părea gentilă:
“Atunci rămâne stabilit?”
Iar mama a răspuns umilă:

“Da, domnul doctor, voi veni..”,
Iar el răspunse: “Nici o frică!”,
Iar eu atunci, îngrijorat:
“De cine să te temi, mămică?”

După o săptămână, vai,
Aud un fel de aparate
Și îl aud pe-acel bărbat:
“Au fost frumos sterilizate?”,

Iar o femeie a răspuns:
“Au fost”. “Atunci putem începe!”
Și ce s-a întâmplat atunci,
Vai, cine va putea pricepe?..

Deodată am văzut intrând
Un vârf de foarfecă spre mine,
Și-am început să strig plângând:
“Opriți-vă, nu vi-i rușine?!”,

Și imediat la picioruș
Eu am simțit durere mare
Mi l-au tăiat! Și am strigat,
Vai, am strigat fără-ncetare..

“Mămica mea, de ce îi lași,
Nu vezi că-mi taie trupușorul?!
Mămica mea, nu îi lăsa
Să îți ucidă pruncușorul!”

Dar ea dormea, dormea profund,
O adormiseră pe masă,
Iar ei tăiau, tăiau mereu,
Tăiau cărnița mea pufoasă..

Și dintr-odată n-am mai fost
În mama mea cea adormită,
Ci i-am văzut pe doctori cum
Smulgeau din carnea-mi hăcuită

Și am privit spre mama mea
Și-am plâns de mila ei, sărmana..
Atâtea foarfece prin ea,
Am plâns grozav, văzându-i rana..

Eram un suflețel acum,
Așa a fost, m-au “dat afară “..
O, mamă, dacă mă nășteai,
Și mă nășteai și-a doua oară,

Eu astăzi aș fi mângâiat
Obrajii tăi de bun părinte
Și aș fi sărutat cu drag
Acele mâini de mamă sfinte,

Aș fi privit în ochii tăi,
Iar tu ai fi văzut iubire,
Și ți-aș fi fost, ca frații mei,
Un alt motiv de fericire..

Ispitele de plăcere ne vin noaptea, cele de mânie – ziua

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Era un frate care viețuia într-o chinovie și se supăra adeseori. Socotind că pricina mâniei sale este locul și cei din jur, a ieșit din chinovie și s-a dus într-un loc deosebit, gândind că, neavând cu cine să se tulbure, va scăpa de patima mâniei.

Dar într-una din zile, umplând paharul cu apă și punându-l jos, paharul s-a răsturnat. Apoi, umplându-l a doua și a treia oară, iarăși s-a răsturnat. Atunci fratele, fiind batjocorit de diavol, s-a mâniat pe pahar și l-a sfărâmat.

Astfel, s-a arătat că nu locul trebuia schimbat, ci voința.

Ps: Când ne închipuim persoane cu care ne certăm, avem de a face cu ispite despărțitoare de la diavolul, din cauza mândriei sau a ambițiilor noastre, din pricină că ne amintim de niște jigniri ce ni s-au adus. Când ne închipuim persoane care stârnesc în noi pofta de desfrâu, care în beția ei uită de toate, avem de a face cu mișcări iscate în noi de îmbuibare, stăpânită și ea de egoismul lor. Ispitele de plăcere ne vin noaptea, cele de mânie – ziua. Sfântul Dumitru Stăniloae, Filocalia XI, p. 177 , Ed. Humanitas
Viețile sfinților pe luna ianuarie, retipărite și adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. - Ed. a 3-a. - Vânători-Neamț: Mănăstirea Sihăstria, 2006, ISBN 978-606-8217-19-2, pp. 434-435

Doar sufletul

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Motto:"Fă ce trebuie să faci până poți face ce vrei să faci." Oprah Winfrey


La început ai aflat
Că totul trebuie învățat.
Apoi ai trăit,
Cu experiențe de viață te-ai împlinit.
Ai încercat
Ca viața ce ți s-a dat
Să o faci să fie,
Așa cum îți place ție.
Printre cele ce trebuiau făcute,
Lucrări sau lucruri ce erau mute,
Ți-ai construit un univers,
Ce pentru tine părea divers,
Pentru că în el ai găsit clipele,
Ce-ți aduceau momentele
De neuitat,
Ale celor ce ți s-au întâmplat.


Dar când în oglindă în sfârșit
Te-ai privit,
Deabia atunci sufletul ți l-ai descoperit.


Pe el îl uitaseși printre lucrurile tale,
Pe el îl ascunseseși printre cele ce nu ți se păreau de valoare.


Doar pe el,
Bietul tău suflețel,
Nu l-ai găsit
Și folosit
În zbaterea și alergarea ta.


Într-un sfârșit ai aflat,
Că fără suflet, degeaba viața ți s-a dat.
Într-un final, din tot ce ai adunat,
Doar sufletul te-a salvat.


Phy
Berlin, Germania, marți 09.09.2025, ora 7,15÷7,25

SUBLIM!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


          

Băiețelul s-a îmbrăcat pentru că afară era foarte frig și apoi i-a spus tatălui său...
,,Gata tată, eu sunt pregătit!"
Tatăl său, preotul, a spus...
,,Pregătit pentru ce fiule?"
Tată, e timpul să ieșim afară și să facem vizitele noastre la enoriașii nevoiași."

Tata a răspuns...

,,Fiule, afară e foarte frig și plouă."
Copilul s-a uitat surprins la tatăl său și a spus...
,,Dar tată, oamenii trebuie să știe că Dumnezeu are grijă de ei chiar și în zilele ploioase."

Părintele a răspuns...

,,Fiule, nu ies afară pe vremea asta."
Cu disperare, copilul a zis...
,,Tată, pot să mă duc singur?
Te rog, te rog!"
Tatăl său a așteptat o clipă și apoi a spus...
,,Fiule, poți să pleci. Iată și pachetele... însă, ai grijă."

,,Mulțumesc, tată!"

Și cu asta, fiul a ieșit în ploaie. Tânărul de 11 ani a mers pe toate străzile parohiei la credincioși, împărțind pachetele făcute din donațiile enoriașilor.
După 2 ore de mers pe ploaie și prin frig și cu ultimul pachet în mână, s-a oprit într-un colț să vadă dacă găsește pe cineva căruia să dea și acest ultim pachet. Însă, străzile erau total pustii. Apoi s-a întors spre prima casă pe care a văzut-o, a mers până la ușa din față, a atins soneria de mai multe ori și a așteptat, dar... pentru că nimeni nu răspundea, s-a întors să plece... ceva însă, l-a oprit. Băiatul s-a întors spre ușă și a început să atingă insistent soneria și să bată puternic ușa cu încheieturile. El a continuat să aștepte. În sfârșit ușa a fost deschisă ușor...
O doamnă a ieșit cu o privire foarte tristă și a întrebat...

,,Ce pot face pentru tine, copile?"

Cu ochi strălucitori și un zâmbet frumos copilul a spus...
,,Doamnă, îmi pare rău dacă v-am deranjat, dar vreau doar să vă spun că Dumnezeu vă iubește cu adevărat și am venit să vă dăruiesc ultimul meu pachet.
Băiatul i-a dat apoi, pachetul și a dat să plece...

Doamna i-a spus...

,,Mulțumesc, fiule, Dumnezeu să te binecuvânteze!"
Ei bine, a doua zi, duminică la biserică, preotul după predică înainte de miruire a spus...
,,Este cineva aici care are de făcut o mărturie pe vrea să ne-o împărtășească! "
După ultimul rând din spatele bisericii, o doamnă mai în vârstă s-a apropiat încet, încet și a început să vorbească. În ochii ei a apărut o privire limpede cu o ușoară urmă de mulțumire...

,,Nimeni din această biserică nu mă cunoaște.

 Nu am fost niciodată aici și spre regretul meu nu am fost o bună creștină. Soțul meu a murit cu ceva timp în urmă lăsându-mă complet singură pe lumea asta. Sâmbăta trecută a fost o zi deosebit de friguroasă și ploioasă afară și în inima mea... Și în acea zi am ajuns la capătul drumului, nu mai aveam nici o speranță și nu mai voiam să trăiesc. Am luat un scaun și o frânghie și m-am urcat în podul casei mele. Am legat un capăt al frânghiei de căpriorii acoperișului; apoi m-am urcat pe scaun și mi-am pus celălalt capăt al frânghiei în jurul gâtului.

 M-am așezat apoi pe scaun, atât eram de singură și cu inima frântă, încât eram pe cale să mă arunc de pe scaun, când deodată am auzit zgomotul puternic al unor bătăi în ușă. Așa că m-am gândit... Oricine ar fi, voi merge să văd ce e... Am ascultat, am mai așteptat puțin, dar în ușă cineva bătea din ce în ce mai tare. Au devenit atât de puternice bătăile încât nu le-am mai putut ignora. Așa că m-am întrebat, cine ar putea fi? Nimeni nu se apropie de ușa mea sau nu vine să mă viziteze!

Am eliberat frânghia de la gât și m-am dus la ușă, în timp ce încă suna soneria și în ușă încă se bătea. Când am deschis ușa, nu mi-a venit să cred ce au văzut ochii mei, în fața ușii mele era cel mai radiant și angelic copil pe care l-am văzut vreodată.

Zâmbetul lui, ohhh, nu-l pot descrie niciodată! Cuvintele care i-au ieșit din gură mi-au făcut inima moartă cu atâta timp în urmă, să revină la viață, când a spus cu glasul lui blajin..."
,,Doamnă, vreau doar să vă spun că Dumnezeu vă iubește cu adevărat!"

,,Când îngerașul a dispărut între frig și ploaie, mi-am închis ușa, am desfăcut pachetul și am citit rugăciunea... ,,Doamne fii cu noi și ne miluiește!" tipărită pe micuța iconița cu chipul lui Iisus Hristos. Sufletul mi s-a încălzit, mi-am făcut semnul Crucii și liniștită m-am dus în pod să scot scaunul și frânghia.

Nu mai aveam nevoie de ele... După cum vezi, acum sunt o fiică fericită a lui Dumnezeu.
Cum direcția băiatului, când a plecat, a fost către această biserică, am venit personal să mulțumesc acelui îngeraș al lui Dumnezeu care a venit la timp, să-mi salveze viața dintr-o eternitate în iad și să mi-o înlocuiască cu o veșnicie în prezența lui Dumnezeu.

Toată lumea a plâns în biserică.

Părintele a mers spre primul rând din față, unde stătea îngerașul... ș-a luat fiul în brațe și a plâns necontrolat.

Amintiți-vă, că binele făcut din iubire față de Dumnezeu poate aduce o mângâiere în viața cuiva. De aceea să nu vă sfiiți niciodată să fiți buni... Pur și simplu, nu știm, a cui viață o putem schimba prin faptele/cuvintele noastre.
E.P.

Timpul schimbării

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a-i cere sfat:

-Părinte, sunt un om destul de rău. Aș vrea să mă schimb, dar nu pot. Sper că după ce voi mai crește, voi putea să mă schimb, nu-i așa?

-Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!
L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, și i-a spus:
-Vezi acest vlăstar?
-Da, părinte!
-Smulge-l!
Tânărul a scos brăduțul imediat. Mergând mai departe, călugărul s-a oprit lângă un brăduț ceva mai înalt.

-Acum scoate-l pe acesta.

S-a muncit băiatul cu pomișorul acela, dar cu puțin efort a reușit până la urmă să-l scoată. Arătându-i un brad ceva mai mare, călugărul i-a spus:
-Smulge-l acum pe acela.
-Dar e destul de mare, nu pot singur.
- Du-te și mai cheamă pe cineva.

Întorcându-se cu încă 2 prieteni, au tras ce au tras de pom și, cu multă greutate, au reușit, în sfârșit, să-l scoată.

-Acum scoate-ți bradul cel falnic de acolo, le spuse călugărul.
-Părinte, dar acela e un copac mare și bătrân, cu rădăcini adânc înfipte în pământ. Nu am putea niciodată să-l smulgem, chiar de-am fi și 100 de oameni.

-Acum vezi, fiule? Și apucăturile rele din suflet sunt la fel! Orice păcat pare la început inofensiv și fără mare importanță, dar, cu timpul, prinde rădăcini în ființa omului, crește și pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mic, îl poți scoate și singur. Mai târziu vei avea nevoie de ajutor, dar ferește-te să lași răul să ți se cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ți-l scoată. Nu amâna niciodată să-ți faci curățenie în viață mai târziu va fi mult mai greu.

"Degeaba tăiem crengile păcatului în afara noastră dacă în noi rămân rădăcinile. Acestea vor crește din nou."

(Sfântul Grigorie Dialogul)

AM UITAT DE PĂRINȚI...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                

de Eliana Popa

Într-o lume nebună ce-i reneagă pe sfinți
Mai avem sentimente pentru bieții părinți?
Mai putem a iubi când ni-i gândul la bani
Și pe bieții bătrâni ninși de doruri și ani?

Ei așteaptă cuminți privind triști către zări,
Cu speranța-nflorind când mai vin sărbători..
Fiii lor vor veni?,,Dă-le, Doamne, un gând!"
Zic adesea bătrânii, poza lor sărutând!

Plâng bătrânii tăcuți, noi mai rău ne-mpietrim,
Plâng cu neamul întreg într-un vechi țintirim..
Printre ierburi înalte ce-au crescut pe cărări
Mai aprinde-o bătrână, pe la cruci, lumânări!

Într-o lume sclipind printre falsuri grotești
Vatra lor sfântă e tărâm de povești!
Am uitat de părinți și de curtea cu nuci,
Ce-și revarsă frunzișul peste gard de uluci!

Încă merge bunica cu prescura-n ștergar
Să mai ducă pomelnic pân' la Sfântul Altar!
Acolo-i e ruga ce-o înalță spre sfinți
Sunt viii ei dragi și cei adormiti!

Acolo pe-o foaie....în rândul cu viii
Își scrie, plângând, bătrâna copiii,
Nepoții născuți într-o țară departe
Nu-i știe, bătrâna! Și dorul o arde!

Noi fost-am făcuți din dor și din lacrimi
Și fost-am sădiți in aceste meleaguri
Cu doina în suflet și Crucea in spate
Să-nvingem durerea călcând peste moarte!

Katharine Hepburn, cu propriile ei cuvinte:

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

           

„Odată, când eram adolescentă, eu și tatăl meu stăteam la coadă pentru a cumpăra bilete la circ. Între noi și ghișeul de bilete era o singură familie. Această familie îmi făcuse o impresie grozavă.


Erau opt copii, toți sub 12 ani. Din felul în care erau îmbrăcați se vedea că nu prea aveau bani, însă hainele lor erau curate, foarte curate. Copiii se comportau foarte bine, toți stând la coadă, doi câte doi în spatele părinților, ținându-se de mână.


Erau încântați de clovni, de animale și de toate actele pe care aveau să le vadă în noaptea aceea.
Din entuziasmul lor, se putea vedea că nu mai fuseseră niciodată la un circ. Ar fi fost un punct culminant în viața lor.


Tatăl și mama stăteau înaintea copiilor simțindu-se foarte mândri. Mama îl ținea de mână pe soțul ei, privindu-l de parcă ar fi spus: „Tu ești cavalerul meu în armură strălucitoare”.
Zâmbea și se bucura să-și vadă familia fericită.


Doamna de la casa de bilete l-a întrebat câte bilete vrea, iar el a răspuns mândru „Vreau opt bilete pentru copii și două pentru adulți”. Apoi doamna i-a spus prețul.


La auzul prețului, soția bărbatului i-a dat drumul la mână, a lăsat capul în jos, iar bărbia bărbatului a început să tremure.
Apoi s-a apropiat puțin stingherit și a întrebat: „Cât ați spus?”


Doamna de la casa de bilete i-a spus din nou prețul biletelor.
Bărbatul nu avea destui bani.
Cum ar fi trebuit să se întoarcă și să le spună celor opt copii ai săi că nu are destui bani să-i ducă la circ?


Văzând ce se întâmplă, tatăl meu a băgat mâna în buzunar și a scos o bancnotă de 20 de dolari și a scăpat-o pe podea. Nu eram bogați în niciun sens al cuvântului.


Tatăl meu s-a aplecat, a luat bacnota de 20 de dolari, l-a bătut pe bărbat pe umăr și i-a spus: „Scuză-mă, domnule, v-a căzut acești bani din buzunar”.


Bărbatul a înțeles ce se întâmplă. Nu cerea , dar cu siguranță a apreciat ajutorul într-o situație disperată, sfâșietoare și rușinoasă. S-a uitat direct în ochii tatălui meu, a luat mâna tatălui meu în mâini, a strâns bacnota de 20 de dolari, și cu buzele tremurând și o lacrimă căzându-i pe obraz, a răspuns: „Mulțumesc domnule, asta înseamnă foarte mult pentru mine și pentru familia mea".


Eu și tatăl meu ne-am întors în mașină și am condus spre acasă. Cei 20 de dolari pe care i-a dat tatăl meu urmau să folosim pentru a ne cumpăra propriile bilete.


Chiar dacă nu am putut vedea circul în acea noapte, am simțit amândoi o bucurie în noi, care era mult mai mare decât să vedem circul.


În acea zi am învățat adevărata valoare a dăruirii.


Cel care dăruiește este mai mare decât cel care primește.
Dacă vrei să fii grozav, mai mare decât viața, învață să dăruiești.


Dragostea nu are nimic de-a face cu ceea ce speri să obții, doar cu ceea ce speri să oferi, este mai important.


Importanța de a dărui, de a binecuvânta pe alții, nu poate fi niciodată subliniată prea mult deoarece există întotdeauna bucurie în a dărui.


Învață să faci pe cineva fericit cu acte de dăruire.”


Katharine Hepburn

Tăranul si credinciosul...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

,, Un țăran lucra într-o zi de Duminică la câmp, în timp ce consăteanul lui credincios se ducea la sfânta biserică.

Primul începu a-și bate joc de vecinul lui, considerându-l habotnic.
Însă credinciosul îi spuse:

– Prietene, ce ai spune dacă eu aș avea 7 galbeni și aș da 6 galbeni unui cerșetor, pe care l-aș întâlni în drumul meu?

– Aș spune că ești foarte darnic, răspunse țăranul necredincios, puțin ironic.
– Dar ce-ai spune dacă acest cerșetor, în loc să-mi mulțumească, mi-ar cere și pe al șaptelea?
– Aș spune că e un om de nimic, un netrebnic, și că își merită spânzurătoarea.

Acum, cel ce mergea spre biserică, îi zise zâmbind:

– Ei bine, ți-ai rostit propria ta osândă, căci din șapte zile câte sunt într-o săptămână, Dumnezeu ți-a dat șase pentru lucru și a șaptea o vrea să o sfințești pentru El. Dar tu o vrei și pe a șaptea pentru tine. Faci întocmai ca acel cerșetor."

Sfantul Paisie Aghioritul

Când eram băiet micuț

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." 

Când eram băiet mnicuț
Eu îmblam mai mult desculț.
Primele mele opcinci
Le-am primit de la bunici.

Când am crescut olecuță
Am primit șî o trăistuță
Faină, țăsută șî nouă
Să îmblu de Paști a ouă.

Ș-o cușmă bunu mni-o luat
Ca să mărg la colindat.
Cu prima mea cămeșuță
M-o dus buna de mânuță

La biserică în strană
Șî stam drepț ca o cătană.
Zâceam tare, Tatăl nost
Că îl știam pe de rost.

Pe mama, tata șî buna
Eu nu i-am prins cu minciuna.
Mne-o zâs să nu mint nici eu
Că mă bate Dumnezeu.

Nu i-am auzât cumva
Să se plângă de ceva,
Că n-au bani, ori că n-au pită
Haine, ori altă ispită.

Când aveau mălai șî fân
Să mulțămneau cu puțân.
Aveau napci în pcicniță
Brânză, urdă în bărbânță

Mălaiu era uscat
Șî sus în pod agățat
Aveau văcuță cu lapte
Gâște șî găini vo șapte.

Nici mai rar, da nici mai des
Nu i-am auzât de stres.
Beau laptele din ulcică
Dar nu mergeau la potică.

Alea vremuri... s-o cam dus.
Șî nici a mnei amu nu-s
Ca să vadă ce-am ajuns
Avem bani, avem mașini
Și copii printre străini.

Ba ne plângem tot mai des
De depresie, de stres
Fiindcă am uitat, zâc eu
De Isus, de Dumnezeu
Șî indiferent de ani
Alergăm doar după bani.

Eu, zâc să ne mai oprim
Că az- mâine bătrânim
Ș-om pleca la țânțârim
Ș-acolo-i unu ca altu
Șî săracu șî bogatu
Te duci cu mâinile goale
Doar cu păcatele tale.

DOAMNE AJUTĂ!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                           


de Preot Sorin Croitoru

 
Unii se silesc din umbră
Ca pe câini să ne asmută.
Să rămânem tari de înger
Și să spunem „Doamne-ajută”,

Căci o scurtă rugăciune
Ca aceasta sus citată
Poate face diferența
Între oameni câteodată.

Lumea azi e rătăcită
Și în patimi rău căzută;
Să nu pierdem însă calmul,
Ci să zicem „Doamne-ajută”,

Căci o rugăciune scurtă
Ca acesta de mai sus
A făcut cândva tâlharul
Și.. l-a mântuit Iisus!

Ai simțit și tu cum fuge
Fericirea de la tine?
Când se-apropie timidă,
Un necaz pe cap îți vine.

Nu te întrista prea tare :
Câtă vreme porți o cruce
E normal să ai necazuri,
Căci cu lacrimi ea se duce,

Ci în locul supărării
Tu de fiecare dată,
Mângâind cu ochii cerul
Să-Ți slăvești Cerescul Tată

 
Și știind că Domnul nostru
Și-a dus crucea pentru lume,
Să-I privești prelung icoana
Și să chemi Preasfântu-I Nume

Nu cu voce, ci în suflet,
(Gura să-ți rămână mută),
Nu cu sute de cuvinte,
Ci zicând doar „Doamne-ajută”,

Și va suspina Stăpânul
Și Măicuța Lui, slăvita,
Și îți vor trimite harul
Și vei birui ispita

Și ca soarele ce iese
După norii de furtună,
Îți vei căpăta iar pacea
Zâmbetul și voia bună.

Deci când viața dumneavoastră
Nu va fi deloc plăcută,
Repetați în toată vremea
Rugăciunea „Doamne-ajută”,

Iar când, izbăviți de Domnul,
Veți fi plini de bucurie,
Cu recunoștință mare
Ziceți: „Doamne, slavă Ție!”

(28 ianuarie 2026)

Barca

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un bărbat a fost angajat să picteze o barcă. Cu vopseaua, pensulele și o mână sigură, a început să acopere barca într-un roșu vibrant, așa cum a cerut proprietarul. În timp ce lucra, a observat o mică gaură în carenă, abia observată ochiului neantrenat. Fără să spună un cuvânt, a reparat-o, considerând că face parte din meseria lui.

După ce a terminat de pictat, proprietarul l-a plătit, iar omul a plecat, mulțumit de munca de o zi. Dimineața următoare, însă, proprietarul a revenit, ținând un cec mult mai generos decât se datora pentru tablou.

Surprins, pictorul a întrebat: „Domnule, deja m-ați plătit pentru vopsea. Pentru ce e asta? "
Proprietarul a zâmbit și a spus: „Asta nu este pentru tablou. Este pentru reparat gaura din barca. "
Pictorul, nedumerit, i-a răspuns: „Dar acesta a fost un lucru atât de mic, cu siguranță nu merită această sumă. "

"Prietene, nu înțelegi", a început proprietarul. "Când te-am rugat să vopsești barca, nici eu nu știam de gaură." După ce ați terminat și s-a uscat vopseaua, copii mei au ieșit cu barca la pescuit fără să-mi spună. Am fost plecat, iar când am ajuns acasă, am fost îngrozit să realizez că au plecat într-o barcă cu o gaură în carenă. "

Pictorul a ascultat cu atenție cum omul continua, vocea lui acum groasă de emoție.
Am fost îngrozit, gândindu-mă că s-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată. Dar când s-au întors în siguranță, m-am grăbit să verific barca și am constatat că ai reparat gaura. Nu ai reparat doar o barcă - ai salvat viețile copiilor mei. Asta e ceva ce nu voi putea niciodată răsplăti pe deplin."
Pictorul a tăcut, absorbind greutatea cuvintelor omului.

Proprietarul a adăugat cu blândețe: „Uneori, cele mai mici gesturi pot avea cel mai mare impact. Ceea ce ți s-a părut nesemnificativ înseamnă totul pentru mine. "

În viață, putem repara fără să știm multe „găuri” pentru alții - oferind ajutor, reparând inimi sau pur și simplu fiind acolo când este nevoie. De multe ori nu realizăm cât de mult pot însemna acele acțiuni mici pentru altcineva.

Nu știi niciodată când bunătatea ta tăcută poate salva o viață. Continuă să ajuți, continuă să-ți pese, căci lumea are nevoie de mai mulți zugravi.

SA NU LUAM NUMELE DOMNULUI IN DESERT

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

 SA NU LUAM NUMELE DOMNULUI IN DESERT (adica, sa nu-L chemam decat cand simtim ca numai putem izbandi fara ajutorul Lui)

.

"Un bijutier statea in pravalia lui si in timp ce lucra, lua mereu numele Domnului in desert, fie injurand, fie invocandu-L la orice pas. Iar un hagiu ce trecea pe strada s-a tulburat auzindu-l, asa ca l-a strigat sa vina afara. Cand bijutierul a iesit in fata usii, hagiul s-a ascuns. Bijutierul s-a intors in pravalie si si-a reluat lucrul. Hagiul iar l-a strigat si cand bijutierul a raspuns chemarii, hagiul iar s-a ascuns, repetand figura. Atunci bijutierul s-a intors furios la treaba. Si inca o data, la fel. Bijutierul, nebun de furie, s-a rastit la el: - Ce ma tot strigi, hagiule, si ce tot faci glume cu mine, cand eu nu-mi vad capul de treaba? La care hagiul i-a raspuns linistit: - Pai nici Dumnezeu nu-Si vede capul de treaba, dar tu il tot strigi mereu degeaba la toate nimicurile. Cine ar trebui sa se supere mai tare, Dumnezeu sau tu? Iar bijutierul, intelegand, s-a rusinat si s-a retras in pravalia lui, fara sa mai ia numele Domnului in desert". (Sfantul Nicolae Velimirovici).

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Amin si Aliluia!

Preot Ioan.

BĂTRÂNUL CERSETOR

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                     


Asezat, tăcut priveste, trist si compătimitor,
Către cei ce trec in grabă, un bătrân biet cerşetor !
Părui alb precum fuiorul, ochi de-un verde luminos,
O lumină-i joacă-n gene si pe chipul lui frumos !


Cersetorul parcă este coborât dintr-o icoană,
Nu asteaptă nici o milă, nici nu cere de pomană,
Doar o vorbă, tot repetă către orice trecător :
,, - Taică, nu uita ca-n viată, esti un simplu călător !"


Unii il privesc cu milă, altii-l scuipă cu dispret
Căci in fața celor mândrii, mosul n-are niciun preț,
Râd sărmanii, nu-l ascultă..o, de-ar sta lângă el jos,
Ar vedea ca au in față, un nebun pentru Hristos !


Ar vedea ca tine-n mână, pitit, şirul de mătanii,
Iar in buzunarul hainei, Cartea Sfintelor Predanii
Evanghelia cea Sfântă, pâinea lui de zi cu zi,
Care-i Hrana cea mai bună si puterea lui de-a fi.


Si bobiță cu bobită, curge rugăciunea sa,
Pentru fiecare suflet, pentru toată lumea rea,
Pentru cei care il scuipă, pentru cei ce-l miluiesc,
Curge lacrima si ruga, ingerii se veselesc :


,, - Doamne Iisuse Hristoase, după cum sti Tu.. si-ai vrea,
Cu iubirea Ta de oameni, miluieste lumea Ta,
Osândeste-mă pe mine, dintre oameni cel mai mic !"
Asa se ruga bătrânul coborât din Pateric .


Ce frumos ii stă de-a dreapta, ingerul lui păzitor,
Si ii strânge tainic ruga, sa o ducă sfânt odor,
La Jertfelnicul din ceruri, in Cetatea cea de Sus,
Unde-n Slava si Lumină, sade Domnul Sfânt, Iisus!


Trecătorule, ce poate, intâlnesti in calea ta
Un bătrân cu pletel albe si cu barba ca de nea,
Stai o clipă si-l asculta si-i sărută mâna, care
Nu sta-ntinsa sa primeasca...iti dă binecuvântare!


Nu iti cere de pomană, dar iti dă din pâinea lui,
Asa cum primeau odată, ucenicii Domnului
Hrană sfântă pentru suflet si merinde-mpărătesti,
Ca să poti trece cu bine peste vămile cereşti!


Eliana Popa

CÂND OAMENII AVEAU PUȚIN..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Când oamenii aveau puțin,
Trăind și ei de azi pe mâine,
Se mai găsea câte-un creștin
Să rupă-n două câte-o pâine,

Să dea un pic la copilași

Pe masa lui sărăcăcioasă
Și-un pic la oameni nevoiași
Pe care îi primea în casă,

Și-n pacea-n care toți trăiau
Cu-a lui Hristos bunăvoință
Mâncând puțin se săturau,
Hrănindu-se și din credință,

Iar forța lor de mari eroi
Ce câștigau războaie grele,
De ne mirăm atâta noi,
Aflând la școală despre ele,

Venea din sufletele lor,
Nu din bucatele mâncate,
Din Harul cel întăritor
Al lui Hristos, nu din bucate.

Când oamenii aveau puțin
Și grijile erau puține;
Pe chipul lor mereu senin
Vedeai doar zâmbete blajine,

Puține certuri sau deloc
Se întâmplau pe-atunci prin sate,
Căci nu ardea al urii foc
Ce arde azi în societate,

Feciorii se luptau pe rând
Pentru un zâmbet de fecioară,
Bătrânii îi priveau râzând
La șezători în nopți de vară,

Era o lume ca-n povești
Și alte vremuri, altă eră,
De îți venea să tot trăiești
În minunata atmosferă..

Azi oamenii au din belșug,
Căci i-a îmbogățit progresul,
Nu mai înhamă boi la jug,
Li s-a urcat la cap succesul,

Dar în blândețe sunt săraci
Și-i secetă de bunătate,
Bogat de vrei, ușor te faci,
Dar bun, cu mare greutate..

Se mai trăiește și acum,
Dar viața parcă nu e viață,
La fiecare om pe drum
Lipsește zâmbetul pe față

Și mă întreb la ce-au servit
Atât amar de revoluții,
De vreme ce ne-am prăbușit
Din înălțimile virtuții

În adâncimi de necuprins
Din sfera imoralității,
“Evoluând” cu pas întins
Pe calea largă-a răutății..

Îi cer Preabunului Iisus
Să lumineze tot creștinul,
Ca luminat fiind de Sus,
Să prețuiască și puținul,

Căci viața cu puțin e rai,
Când o îmbogățește Harul,
Iar viața fără Har e vai,
Chiar de-am avea averi cu carul..

DOAMNE, DOAMNE..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Doamne, Doamne, plâng nemângâiat,
M-am trezit din somnul rațiunii
Fiindcă Tu în ochi mi-ai picurat
Harul Tău în timpul rugăciunii.

În acele clipe m-ai stropit
Din belșug cu isopul căinței.
Înălțat am fost, dar m-am smerit
Și-am sorbit din mierea pocăinței.

Doamne, Doamne, tare mai regret
Că în vremea nepăsării mele
Cei vicleni m-au înrobit încet
Și m-au aruncat în patimi grele..

Viața păcătoasă o iubeam,
Fiindcă ea îmi devenise fire;
Eram mort, deși cumva trăiam,
Condamnat la veșnica pieire..

Am greșit nespus în viața mea,
Însă Tu de fiecare dată
M-ai întors de pe o cale rea
Pe o cale binecuvântată.

Cum să-ți mulțumesc cu-adevărat
Pentru darul lacrimii curate?..
Am căzut și iar m-ai ridicat
Pentru-a câta oară din păcate..

Dă-le, Doamne, lacrimi tuturor
Și cu Duhul Sfânt îi înnoiește,
Pune har în sufletele lor
Și din patimi rele-i izbăvește.

Ca tâlharul de pe cruce oarecând,
Să ajungem toți în cer la Tine,
În Împărăția Tatălui Cel Blând,
Unde nu sunt lacrimi, nici suspine.
amin

DE CE EXIST?

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                 

 
de Preot Sorin Croitoru

 
De ce exist? Exist căci în vecie,
Pe când ce este astăzi nu era,
Căci nu-l rostiseși încă pe “să fie”
Prin care ai zidit făptura Ta,

Ai hotărât ca eu să fiu și iată,
Exist, sunt plin de viață și gândesc,
Mă bucur de iubirea Ta de Tată,
Îți mulțumesc cum pot și Te slăvesc.

Tu m-ai gândit, apoi mi-ai dat ființă,
Manifestându-Ți harul creator;
Părinții mei, prin buna Ta voință
M-au dobândit rod al iubirii lor.

De ani fac parte din această lume,
Nu sunt în plus și nici nu-s de prisos;
La unii sunt un număr și un nume,
La Tine însă-s foarte prețios.

Prezența mea discretă și firavă
Nu-Ți este necesară nicidecum;
Tu veșnic și îndestulat de slavă,
Eu efemer ca praful de pe drum..

Dar ai voit să port ca pe-o comoară
Suflarea Ta de har dumnezeiesc:
O mână de pământ pe dinafară,
Pe dinăuntru înger netrupesc.

Îți sunt atât de drag, că pentru mine
Pe Fiul Tău din ceruri L-ai trimis,
Ca eu, crezând că El e de la Tine,
Să pot ajunge-n lumea Ta de vis.

Mi-am înțeles destul de greu menirea,
Căci începutul mi-l știam deja:
Exist ca să Îți savurez iubirea
Și să mă veselesc de slava Ta!

(23 ianuarie 2025)

CIOARA

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

O cioară trăia în pădure și era absolut mulțumită de viața sa. Însă, într-o zi, a văzut o lebădă…
,,Această lebădă este atât de albă”, s-a gândit cioara.
,,Și eu sunt atât de neagră. Această lebădă trebuie să fie cea mai fericită pasăre din lume.”
Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gândea.
,,De fapt”, i-a răspuns lebăda ,,simțeam că sunt cea mai fericită pasăre din împrejurimi până când am văzut un papagal care avea două culori. Acum cred că papagalul este cea mai fericită pasare care a fost creată.”
Apoi cioara l-a abordat pe papagal.
Papagalul i-a explicat:
,,Am trăit o viață foarte fericită până când am văzut un păun. Eu am doar două culori, însă păunul are o multitudine de culori.”
Mai târziu, cioara a vizitat un păun de la grădina zoologică și a văzut că sute de oameni s-au adunat ca să îl vadă.
După ce oamenii au plecat, cioara s-a apropiat de păun.
,,Dragul meu păun”, a spus cioara ,,ești atât de frumos, în fiecare zi mii de oameni vin să te vadă. Când oamenii mă văd pe mine, imediat mă gonesc. Cred că ești cea mai fericită pasăre de pe planetă.”
Păunul a răspuns:
,,Am crezut dintotdeauna că sunt cea mai frumoasă și fericită pasăre de pe planetă. Însă, din cauza frumuseții mele, sunt închis în această grădina zoologică. Am cercetat cu atenție grădina zoologică și am realizat că cioara este singura pasăre care nu este închisă într-o cușca. Așa că zilele trecute m-am gândit că dacă aș fi o cioară, aș putea să hoinăresc fericit pretutindeni.”
_________________
Morala:
Aceasta este și problema noastră. Ne comparam în mod zadarnic cu alții și ne întristăm. Nu prețuim ceea ce Dumnezeu ne-a dat ceea ce duce la ciclul vicios al nefericirii! Învață să fii fericit cu ceea ce ai în loc să te agăți de ceea ce nu ai! Întotdeauna va exista cineva care va avea mai mult sau mai puțin decât ai tu!
Persoana care este mulțumită cu ceea ce are este cea mai fericită persoană din lume!
,,Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.” – Proverbele 15:15


Teodor Ciurariu

Trandafirul

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                               



Un om a plantat un trandafir, plin de speranță a început să-l ude, şi înainte ca acesta să înflorească l-a examinat. A observat mugurul care avea să prindă viață curând, dar a observat şi spinii de pe tulpină şi s-a gândit:"Cum poate o floare atât de frumoasă să aibă o tulpină plină cu spini?" Întristat de acest gând, a uitat să mai ude trandafirul, şi chiar înainte să înflorească, el s-a ofilit.

Aşa se întâmplă şi cu mulți oameni. În fiecare există un trandafir. Calitățile pozitive plantate în noi la naştere se dezvoltă pe pământul cu spinii greşelilor noastre. Mulți dintre noi, când ne uităm la noi înşine, vedem doar spinii, defectele. Devenim disperați de gândul că nimic nu e bun în noi. Neglijăm să udăm binele din noi, şi este posibil ca acesta să moară. Nu suntem conştienți de potențialul cu care ne-a înzestrat Dumnezeu...

Unii oameni nu văd trandafirul din interior şi au nevoie de alții ca să-l vadă. Una dintre cele mai frumoase calități de care dispune o persoană, este aceea de a trece peste spinii celuilalt şi de a găsi trandafirul. Aceasta este una din caracteristicile iubirii...să priveşti o persoană, să-i cunoşti defectele și s-o accepți în viața ta...în tot acest timp cunoscând noblețea sufletului său. Dacă le arătăm "trandafirul" din ei, îşi vor învinge spinii. Numai atunci vor reuşi să înflorească!

Cel mai bun prieten este acela care îți aratã defectele!!!

DOUĂ MÂINI CU RĂNI DE CUI !

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Prea Curată Născătoare, Maica celor in durere
În căusul palmei tale, strânge lacrimile mele !
Strânge multa mea durere si cu ea la Cer sa urci,
De la Fiul Tău Prea Dulce, veste bună să-mi aduci !

Ieri pierdut eram pe Cale, rătaceam pe-un drum gresit
Nu stiam unde mă aflu, nici de unde am venit
Nu stiam unde mi-e casa, nici nu cunosteam Iubirea
Ce s-a Răstignit pe Cruce, să-mi aducă Mântuirea,

Nu stiam că locul ăsta, nu e locul meu pe veci
Rătăceam prin intuneric...inotam in valuri reci,
Si când sufletu-mi, sărmanul,obosit, incet murea
Am intins Măicuta mâna la Milostivirea Ta !

Si-am simtit că lângă mine s-a oprit un Calator
Ce purta o Cruce-n spate si-avea lanturi la picior
Si o frunte-nsângerată,de la rana unor spini
Împletiti intr-o cunună ce umbrea un chip senin

Si-a intins cu duiosie, două mâini cu răni de cui
Si m-a tras din valul mortii si m-a strâns la pieptul Lui
Si-un suvoi de apă vie, am simtit că se revarsă
Dintr-o rană mai adânca, dintr-a Lui străpunsă coastă.

Mă inundă si pe mine si mă spală si mă-nvie
Si-mi sădeste-n suflet pace si o sfânta bucurie,
Si m-asează si pe mine, să păsesc in urma Lui
Si Golgota vietii mele cu nădejde să o sui..

Si-am văzut că unde calcă si ramâne urma Sa
Odrăsleste si se-naltă,floarea de ,,nu mă uita"
Si in locul unde cad, picături din sfântul sânge
Crini răsar si Îl imbracă cu parfumul cel mai dulce !

Iar in urma Sa, Măicuta ii adună si-i asează
În cununi preaminunate, pentru cei ce Îl urmează,
Pentru fiecare suflet ce păseste-n urma Lui
Pentru tine cel ce astăzi, drumul Crucii vrei sa-l sui !

Eliana Popa 

Mamă, uite ce durere!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Mamă, uite ce durere!
Domnul, pentru noi, azi piere,
El le rabda, mamă, toate
Şi ne scapă de păcate.


Pe cerul însorit se-adună
Nori care prevestesc furtună,
Şi pământul, mamă, iată!
Se cutremură deodată...


Ce-a făcut El mamă, oare?!
Printr-o moarte-ngrozitoare,
Suferind, cu răni pe spate
Şi-a dus crucea pân la moarte.


Iată! Maica Sfântă plânge!
Oh! Iisus al ei se stinge!
Doamne, cât ai mai răbdat!
Alinare n-ai aflat...


Plin de răni şi însetat,
Către Tatăl te-ai rugat.
"Iartă-i, Tată! Nu ştiu ei
Că Tu binele le vrei!"


Oh, Iisuse, eşti cu noi!
Sprijin marilor nevoi,
Ne-ai şters lacrima amară!
Noi nu te-am băgat în semă...


Fapte bune-ai săvârşit,
Oamenii te-au chinuit...
Coroană de spini ţi-au pus,
Bunule, Prea Scump Iisus!


Vai, ce repede-au uitat
Cum pe toţi i-ai ajutat!
Morţii cum i-ai înviat
Şi poporu-ai ajutat.


O, Miel Blând şi Răbdător,
Mântuirea tuturor!
Mamă, ce povară-a dus
Scumpul nostru, blând Iisus.


poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
sursa text http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=214085
sursa foto https://ro.pinterest.com/pin/572449802629750552/

Musafirul...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Mi-a batut iarna-n fereastra
Ca un calator grabit,
S-a scuturat de zapada
Si apoi mi-a multumit.

A stat departe de soba
Si n-a vrut sa se dezbrace,
A intrat cu mine-n vorba
Cerandu-mi doua cojoace.

M-am uitat la ea mirat
Ca avea deja vreo noua,
Si razand am intrebat
La ce-i mai trebuiesc doua ?

Ridicand incet privirea
Am simtit pe frunte bruma,
Precum si dezagirea
Ca nu prea gustase gluma.

Se facuse-n casa frig,
Iarna se simtea mai bine,
Dar n-a intrebat nimic
Despre ce-o sa fie maine .

Si mi-am luat inima-n dinti
Si i-am pus o intrebare,
Baba iarna sa nu minti,
Cand esti gata de plecare ?

Enervandu-se atunci
A scrasnit printre masele ,
N-ai sa poti sa ma alungi
Esti poet si n-ai putere.

Dar nu vreau sa te alung
Uneori esti chiar frumoasa,
Vino-n brate sa te strang
Nu mai sta langa fereastra.

S-a apropiat de mine
Si-a simtit incet cum ard,
Si i-am spus strangad-o bine
Vei pleca , nu te mai rabd !

Si-a iesit atunci pe usa
Intristata si mofluza ,
A plecat ca o papusa
Ce misca doar dintr-o buza ...

Iarna, daca as fi vrut
C-un cuvant sa te topesc,
La usa cand ai batut
Ti-as fi spus doar...TE IUBESC...!

autor...Dorin Dumitriu.
Sursa foto internet

– Părinte, un vrăjitor poate vindeca vreun bolnav?

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

*Diavolul niciodată nu poate face binele*

– Părinte, un vrăjitor poate vindeca vreun bolnav?

– Vrăjitor şi să vindece un om bolnav? Pe unul care este scuturat de diavol, acesta îl poate face bine trimiţând diavolul la altul. Pentru că vrăjitorul şi diavolul sunt asociaţi şi de aceea îi spune diavolului: „Ieşi din acesta şi du-te în cutare!”. Şi astfel îl scoate pe diavol din acela şi, de obicei, îl trimite la vreo rudă de-ai lui sau cunoscut care a dat drepturi diavolului. După aceea cel ce a avut diavol spune: „Eu am suferit, dar cutare m-a făcut bine”, şi astfel se face reclamă. Şi în cele din urmă diavolul se învârte pe la rude sau cunoscuţi. Dacă cineva, să presupunem, este ghebos din lucrare diavolească, vrăjitorul poate izgoni diavolul din acela, îl poate trimite în altă parte şi ghebosul se ridică drept. Dacă însă are gheba din betegeală, vrăjitorul nu-l poate face bine.

Unii mi-au spus despre o femeie că vindeca bolnavi folosind diferite lucruri sfinte. Când am auzit ce face, am rămas uimit de meşteşugul diavolului. Ţinea o cruce în mână şi cânta diferite tropare. Cânta, de pildă, „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară”, iar când ajungea la „binecuvântat este rodul pântecelui tău”, scuipa pe lângă cruce, adică hulea pe Hristos şi de aceea o ajuta aghiuţă. Astfel, pe unii care sunt bolnavi, suferă de melancolie etc., din înrâurire diavolească şi medicii nu-i pot face bine, ea îi vindecă, pentru că pe diavolul care pricinuieşte boala îl trimite în altul, iar aceia se slobozesc de mâhnire. Şi mulţi o au de sfântă! Îi cer sfaturi şi, puţin câte puţin, le vatămă sufletul, îi distruge.

Este trebuinţă de multă luare-aminte. Să fugi departe de vrăjitori şi de vrăji, precum fugi departe de foc şi de şerpi. Să nu încurcăm lucrurile. Diavolul niciodată nu poate face binele. Numai bolile pe care le pricinuieşte el însuşi, le poate vindeca.

Odată am auzit următoarea întâmplare: un tânăr se încurcase cu un oarecare vrăjitor şi se îndeletnicea cu vrăjile. După o vreme s-a îmbolnăvit şi a ajuns la spital. Luni întregi a cheltuit tatăl său, pentru că nu aveau atunci asigurare, ca să afle ce are. Medicii nu-i aflau nimic. Devenise într-un hal fără de hal. Ce face atunci diavolul! Îi apare tânărului în chipul Sfântului Ioan Botezătorul, pe care îl aveau de patron în acea parte, şi îi spune: „Te voi face bine dacă tatăl tău îmi va zidi o Biserică”. Copilul a spus tatălui său, iar acela, sărmanul, a spus: „Este copilul meu, voi da tot ce am, numai să se facă bine”, şi a făgăduit Sfântului Ioan Botezătorul să-i zidească Biserică. Diavolul a fugit şi copilul s-a făcut bine. Şi-a făcut… „minunea”! Atunci tatăl spune: „Eu am făgăduit să zidesc Biserica. Trebuie să-mi împlinesc făgăduinţa”. Nu aveau posibilităţi materiale şi, ca să zidească Biserica, a vândut tot pământul ce-l avea. Şi-a dat toată averea sa. Copiii i-au rămas pe drumuri. S-au revoltat şi au spus: „Nu ne trebuie Ortodoxia”, şi s-au făcut martori ai lui Iehova. Îl vezi pe diavolul ce face? Se vede treaba că acolo nu existau martori ai lui Iehova şi a aflat vrăjmaşul un mod ca să se facă şi acolo.

Extras din Nevoință duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.


sursa

Micul Grigorie

Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat.

lubesc Ortodoxia, pentru că o traiesc din pantecele mamei mele, iar bunica
mea m-a invặtat "Ingerasul". Dar si pentru că:
lisus Hristos mă intăreste zilnic, să-mi duc crucea cu demnitate, fiindcă, mai
intâi este rāstignirea (ispăsirea păcatelor) si apoi invierea.
Prin Sfanta Liturghie, Agnetul de pe Sfant disc se preface in Sfant Trupul Lui, iar vinul din Sfantul Potir se preface in Sfant Sangele Lui, pentru ca eu
să mã pot indumnezei.
Hristos, este lubire. El este Prietenul meu cel mai Bun si Mantuitorul meu.
Doar in Ortodoxie sunt nealterate, invătăturile Sfintilor Apostoli si ale Sfintilor Părinti.
Mã simt imbrătisat de către Dumnezeu, lisus Hristos, atunci cand păsesc
in Sfanta Bisericã Ortodoxã...
In Sfanta Biserică Ortodoxă fiind: "In Cer ni se pare a sta!"
Sfanta Biserica Ortodoxă este plină de Sfintenie, de Harul Duhului Sfânt.
Mã pot aseza in genunchi si pot trãi rugãciunile mele.
Pot aprinde o lumânare pentru cei vii si cei morti din neamul meu.
Pot sã cant impreună cu ingerii: "Slavặ intru cei de sus, lui Dumnezeu si pe
pamant pace, intre oameni bunăvoire"
Mã pot ruga pentru toti cei dragi, dar si pentru vrăjmasii mei.
Maica Domnului imi este cea mai puternică rugătoare si mijlocitoare inaintea Domnului.
Ortodoxia s-a clădit pe sângele Sfintilor Mucenici.
Avem Sfintiti cuviosi põrinti in mânăstirile noastre care privegheazã noptile si se roagã pentru toată lumea.
IBunica a la cut pre sa pade fa Bisterica aa copip si nepolti ei de manã.
Cimitirele in noaptea Sfintei Invieri sunt pline de candele si lumânãri aprinse.
Mã pot pocãi, pot plange păcatele, imi pot ispãsi aici pe pămant păcatele mele.
Ortodoxia, este simplitate si bucurie, ADEVÃR si MÂNTUIRE.
Pot canta "Hristos a Inviat!"
paompiefezi, pentouive iuriodoxia copie sestetotdrag ar olulORTODOX, sã
Indrägostit vesnic de Ortodoxie! Amin!
Preot loan