de Eliana Popa
Într-o lume nebună ce-i reneagă pe sfinți
Mai avem sentimente pentru bieții părinți?
Mai putem a iubi când ni-i gândul la bani
Și pe bieții bătrâni ninși de doruri și ani?
Ei așteaptă cuminți privind triști către zări,
Cu speranța-nflorind când mai vin sărbători..
Fiii lor vor veni?,,Dă-le, Doamne, un gând!"
Zic adesea bătrânii, poza lor sărutând!
Plâng bătrânii tăcuți, noi mai rău ne-mpietrim,
Plâng cu neamul întreg într-un vechi țintirim..
Printre ierburi înalte ce-au crescut pe cărări
Mai aprinde-o bătrână, pe la cruci, lumânări!
Într-o lume sclipind printre falsuri grotești
Vatra lor sfântă e tărâm de povești!
Am uitat de părinți și de curtea cu nuci,
Ce-și revarsă frunzișul peste gard de uluci!
Încă merge bunica cu prescura-n ștergar
Să mai ducă pomelnic pân' la Sfântul Altar!
Acolo-i e ruga ce-o înalță spre sfinți
Sunt viii ei dragi și cei adormiti!
Acolo pe-o foaie....în rândul cu viii
Își scrie, plângând, bătrâna copiii,
Nepoții născuți într-o țară departe
Nu-i știe, bătrâna! Și dorul o arde!
Noi fost-am făcuți din dor și din lacrimi
Și fost-am sădiți in aceste meleaguri
Cu doina în suflet și Crucea in spate
Să-nvingem durerea călcând peste moarte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.