ULTIMA SCRISOARE

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

               

de Eliana Popa

Mă iartă, copile, că-ți sunt azi povară!
Și ce-am fost cândva nu pot sa mai fiu,
Mă iartă, că boala ce azi mă doboară,
Mă-ndeamnă, copile, acestea să-ți scriu!

 
Cu mâna aceasta, ce gându-mi așterne,
La piept te-am ținut și hrană ți-am dat,
Cu mâna aceasta pătată de vreme
Te-am strâns lângă mine și te-am legănat!

Ești domn prin străini, departe de mine,
Mă iartă, că astăzi cutez să te chem!
Dar nu pot sa bat la case străine,
Când eu îți sunt mamă și-un sânge avem!

Pustie mi-e curtea, cămara e rece,
Și boala mă ține de-o vreme la pat,
În prispă și floarea muscatei se trece
Și bradul din curte foşnește, uscat!

Mă iartă, că poate te tulbură mama!
Dar vreau să te văd, mă macin de dor...
De lacrimi amare mi-e udă năframa,
Căci vreau să te vad, 'naite să mor!

Picioarele astea nu vor să m-ajute,
Că parcă aș vrea la tine să zbor!
Măcar să te mângâi pe păr și pe frunte,
Să știu că e bine... al mamei fecior!

Vorbesc doar cu sfinții pictați in icoane,
Și-L rog pe Hristos un gând bun să-ți dea,
Să vii pan' aici...mi-e frig și mi-e foame...
Și moartea pândește...și boala e grea!

Mai am doar un muc de făclie, că poate,
O trece vecina să-l țină aprins,
Când sufletul meu va vrea să mă poarte,
Spre viața de veci, așa cum ni-i scris!

În lada din colț am pus pentru tine,
Cămașă cusută cu fir de argint,
Nu știu...ai crescut și poate nu-ți vine
Dar ia-o cu tine, copile, iubit!
Am pus și-o gutuie-nvelită-n hârtie,
Mai mult n-am să-ți las, dar tare aș vrea
Să nu-L uiți pe Domnul, ca bine să-ți fie
Când fi-vei bătrân și n-ai mai putea!
Mă iartă, copile, acum văd în tindă
Doi îngeri frumoși ce pragul îmi trec,
Veni și vecina făclia s-aprindă,
Mă iartă, copile...mă iartă..eu plec !
( din volumul de poezii ,, Cu Hristos pe drumul Crucii" Editura Grafix )
Vezi mai puţin