IISUSE, IISUSE!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                      

de Preot Sorin Croitoru

Mult îmi place Acatistul
Domnului Iisus Hristos
Fiindcă-n el se tot repetă
Numele cel preafrumos:

“Iisuse”, “Iisuse”,
Îl rostesc de zeci de ori,
Inima în mine saltă
Și se umple de fiori!

Dulci sunt zahărul și mierea,
Dar mai dulce decât ele
Este Numele pe care
Eu îl chem în vremuri grele.

Bune-s vinul și horinca,
Însă Numele cel sfânt
Îmi aduce-o bucurie
Cum nu-i alta pe pământ.

De-l rostești cu nepăsare,
Doi de “i”, doi “s” și-un “u”,
În adâncul firii tale
Mare lucru nu simți tu,

Dacă însă cu credință
Și evlavie-l rostești,
O să simți în suflet, frate,
Bucurii duhovnicești.

Mie, sincer, mi se-întâmplă
Chiar așa precum vă spun,
Pentru mine nu există
Altceva la fel de bun.

“Iisuse”, “Iisuse”,
Te strig suspinând de dor,
Vino și rămâi la mine,
Bunule Mântuitor!
amin

CÂND PESTE OM COBOARĂ HARUL

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                     

de Preot Sorin Croitoru

 
Când peste om coboară harul,
Atunci când viața l-a smerit,
El plânge-n sine ca tâlharul,
Fiind în inimă rănit:

"O, nu mă lepăda, Iisuse,
Când slava Ți-o vei arăta,
În rândul gloatei nesupuse,
Ci pune-mă de-a dreapta Ta!

De mi-ai bătut cândva la poartă
Și Te-am lăsat flămând în drum,
Te rog, Stăpânul meu, mă iartă
Și vino iar să bați acum!

Cămara, iată, este plină
Și vreau cu Tine s-o golesc,
I-aștept pe frații Tăi să vină,
Căci vreau acum să Te hrănesc!

De ai zăcut, răpus de boală,
Și nici nu mi-a păsat că zaci
Căci inima mi-era prea goală
Și nu-mi păsa pe-atunci ce faci,

Să-mi zici, Iisuse-n ce spitale
Te chinuiești și-acum, zăcând
Însingurat și plin de jale,
Că vreau să vin cât mai curând!

Iar de ai așteaptat vreodată,
Fiind un biet copil orfan,
Să mă comport precum un tată,
Și tot ai așteptat în van,

Eu Îți promit, Iisuse Sfinte,
Că de-o să vii în viața mea,
Te voi primi ca un părinte
Și loc o să-Ți găsesc în ea!"

Când harul peste om coboară,
Căci viața aspră l-a smerit,
Începe sufletul să-l doară
Și înțelege ce-a greșit

Și-atunci promite să își spele,
La fel cum a făcut Zaheu,
Din ale vieții multe rele,
Trăind cum cere Dumnezeu..