 |
Se povestește că, într-o zi, câțiva frați au venit la Avva Agaton, un bătrân cunoscut pentru înțelepciunea și smerenia sa. Voind să-l încerce și să vadă dacă se mânie, i-au spus:
- Tu ești Agaton? Am auzit că ești un om păcătos și mândru!
Bătrânul le-a răspuns liniștit:
- Da, așa este.
Atunci ei au continuat:
- Tu ești Agaton, cel care bârfește și vorbește de rău pe alții?
- Eu sunt, a răspuns bătrânul.
Apoi l-au întrebat:
- Dar tu ești Agaton ereticul?
De data aceasta, bătrânul a răspuns hotărât:
- Nu, nu sunt eretic!
Frații, mirați, l-au întrebat:
- Părinte, de ce ai primit toate ocările noastre, dar pe aceasta din urmă n-ai primit-o?
Iar bătrânul le-a explicat:
- Cele dintâi le primesc spre smerirea sufletului meu. Dar a fi eretic înseamnă a te despărți de Dumnezeu, iar eu nu voiesc să mă despart de El.
Auzind acestea, frații s-au minunat de înțelepciunea lui și au plecat cu mult folos sufletesc.
Învățătura pildei
Omul smerit nu simte nevoia să-și apere mereu imaginea în fața oamenilor, dar își păzește legătura cu Dumnezeu.
Avva Agaton ne arată că smerenia nu înseamnă slăbiciune, ci libertatea de a nu fi stăpânit de mândrie.
Când cineva ne jignește, primul nostru impuls este să ne apărăm și să demonstrăm că suntem mai buni decât crede el.
Dar omul smerit se întreabă mai întâi: „Oare nu am și eu ceva de îndreptat în sufletul meu?”
Nu orice om care tace când este jignit este slab. Uneori, cel care tace a biruit deja cea mai grea luptă: lupta cu propria mândrie.
