FLORIILE INIMII

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

De vei deschide ușa ta
Când Domnul bate-ncet în ea,
El va intra ca la Florii,
Umplându-te de bucurii!

Așterne foi de palmier,
Căci Domnul vine-acum din cer
Pe măgărușul Său cel mic,
Să Îl întâmpini cu finic!

Să-I pui mătăsuri moi pe tron,
Căci Domnul vine din Sion:
Cu sânge El te-a cumpărat,
Și vrea să-ți fie Împărat!

El vine să-ți aducă har
Și pace să îți dea în dar,
Să-ți fie-n inimă izvor
Al Duhului Mângâietor.

Tristeți tu nu o să mai ai,
Căci inima-ți va fi un Rai.
Cânta-vor îngerii în cor,
Slăvind pe Împăratul lor.

Tu vei simți miros de mir
Și de parfum de trandafir:
Parfumul Raiului de sus,
Mireasma Domnului Iisus!

Tu vei vedea lumini de vis,
Și în culori de Paradis
Cu mintea vei pleca spre zări,
Pe ale inimii cărări..

Prietene, eu știu ce spun,
Căci L-am primit pe Domnul bun
Și m-a umplut de bucurii
În ale inimii Florii!
amin

VEDEȚI, COPII, EU MOR PE CRUCE..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Vedeți, copii, Eu mor pe Cruce
Și rabd atâtea pentru voi,
Căci vreau să-mpărățiți cu Mine
În cer în viața de apoi..

Ce, credeți voi că-n chinul Crucii
Îmi este-atât de drag să mor?..
Dar numai jertfa Mea ucide
Păcatul cel ucigător!

Din rănile-Mi însângerate
Se scurge isopul curat
Ce spală-ntinăciunea voastră
Și orice urmă de păcat..

Din coasta Mea țâșnește apă,
Adică har dumnezeiesc,
Prin care cei murdari la suflet
Precum zăpada se albesc.

Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi,
Sunt Jertfă și Arhiereu,
Murind cu brațele-Mi deschise
Ca să vă ierte Tatăl Meu!

Satanei Eu i-am pus căpăstru
Și l-am zdrobit ca pe-un mișel;
Lipsitu-l-am de-a sa tărie,
Murind pe Cruce ca un Miel!

Am vindecat a voastră fire,
Cândva stricată de Adam.
Prin ascultarea Mea deplină,
Am mântuit întregul neam!

Răpitu-i-am puterea morții,
Prin moartea Mea de Dumnezeu,
Căci n-a putut ca să Mă țină,
Fiind chiar Domnul vieții Eu!

Sunt gata iarăși pentru Cruce,
Puține zile-Mi mai rămân
Și-aș vrea să-ți văd recunoștința,
Iubitul meu popor român..

Voi coborî în întuneric
Ca din cenușă să te scol;
Nu vreau ca sufletul să-ți fie
Din nou posomorât și gol..

Să-Mi umpli sfintele biserici,
Strigând că Eu am înviat,
Căci da, popor de viță sfântă,
Voi învia cu-adevărat!