O gură şi două urechi

   Un copil se duse în vacanţă la bunici, la ţară. Băiatul era la vârsta întrebărilor care încep cu "de ce?". Pentru tot ce vedea în ograda bunicilor cerea o explicaţie: "De ce câinele latră când intră cineva pe poartă, de ce găinile cotcodăcesc când se ouă, de ce bunica taie mămăliga cu aţa…" şi întrebările veneau una după alta.
Bunicii erau tare bucuroşi că au un nepot aşa de isteţ.
Într-o dimineaţă, după ce se spălă pe faţă, copilul se uită în oglindă şi îşi întrebă bunica:
- Mamaie, de ce avem două urechi şi o singură gură?
Femeia îi răspunse într-o doară:
- Pentru că aşa ne-a făcut Dumnezeu!
- Păi de ce ne-a făcut aşa? veni repede întrebarea.
- Nu ştiu, se dădu bunica bătută. Du-te şi întreabă-l pe tataia.
Bătrânul îşi luă nepotul pe genunchi şi-i zise:
- Avem două urechi şi o singură gură, ca să ascultăm mai mult şi să vorbim mai puţin.
Copilului i-a plăcut se pare răspunsul, pentru că n-a mai pus nicio întrebare după aceea.
 
Oare toţi oamenii au două urechi şi o singură gură? Se pare că nu, judecând după comportare, căci cei mai mulţi nu aud nimic, când li se vorbeşte despre mântuirea sufletului, în schimb sunt aşa de vorbăreţi acolo unde se spun bancuri, glume proaste şi tot felul de vorbe deşarte, uitând că "pentru orice cuvânt deşert pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii” (Matei 12,36).

  PRELUARE DIN POPAS DUHOVNICESC

Linguşitorul

Oamenii puterii şi cei bogaţi, sunt înconjuraţi adesea de mulţi linguşitori, care caută să dobândească foloase şi să-şi realizeze propriile interese.

Linguşitorul este un om depravat, ticălos şi josnic. Îi ,,mângâie” pe cei cu un caracter bolnav, cu multe şi amăgitoare cuvinte. Linguşitorul se prezintă pe sine drept un prieten credincios. Gura lui vorbeşte de dragoste fierbinte, în vreme ce inima lui este cuprinsă de ură.

Linguşitorul îi fericeşte pe cei ce trăiesc şi se desfată în lux şi-i admiră pe cei ce-şi risipesc averile. Linguşitorul îl laudă pe omul nevrednic pentru bogăţia lui şi-l nesocoteşte pe cel bun, datorită sărăciei sale. Linguşitorul îi admiră pe anumiţi oameni pentru folosul lui, calomniindu-i pe cei vrednici de a fi admiraţi.

Linguşitorii amăgesc inimile celor naivi şi sunt mai vicleni ca vulpea şi mai înfricoşători decât corbii, căci prin viclenii şi amăgiri murdăresc şi nimicesc sufletele celor neînţelepţi. Linguşitorii sunt uneltitori şi se folosesc de multe mijloace.

                            Sursa: Învăţături alese ale Sfântului Nectarie, Presb. Dionisie Tatsis