Despre sminteală

”Of, Adame, de ce ai gresit?”

Într-un sat, un tăran si femeia sa aveau grijă de mica lor grădină. Omul se tot plângea si zicea:

– Of, Adame, de ce ai gresit, că de nu ai fi gresit tu, n-ar mai fi trebuit ca astăzi noi să ne câstigăm pâinea în sudoarea frun?ii!
Într-o zi, trecând pe lângă casa lui un boier îi aude plânsul, vine către el si-i zice:– De ce te plângi, omule?

Iar omul nostru îi spune plânsul său.

Boierul, atunci, îi face omului nostru o invitatie la masa sa. Vine omul nostru împreună cu sotia la masa boierului – o masă deosebit de îmbelsugată, cu tot felul de bunătăti.

Zice boierul:

– Din toate aceste bunătăti puteti mânca, dar pe acest vas din mijlocul mesei să nu-l deschideti!

Si boierul plecă.

Plini de curiozitate, cei doi se gândeau numai la vasul cu pricina.

– Ce-o fi în vasul acesta? zice femeia. Hai să vedem!

– Cum să vedem, măi femeie? Ai auzit ce-a zis boierul, că nu avem voie.

Nu trecu mult timp, că iarăsi zise femeia:

– Hai, bărbate, să ne uităm, dacă nu vrei înseamnă că nu mă iubesti.

– Bine, femeie, zise omul.

Nu ridică femeia bine capacul de la vasul de pe masă, că din el a si iesit un soricel.

Procese de constiintă pentru cei doi, că vai ce-i vor spune boierului când acesta se va întoarce.

Se întoarce boierul, vede vasul desfăcut si zice:

-Tot felul de bunătăti v-am pus înainte si o singură poruncă v-am dat, dar n-ati îndeplinit-o. Asadar, nu mai dati vina pe Adam, pentru că oricare dintre noi ar fi făcut la fel.

http://altarulcredintei.md/of-adame-de-ce-ai-gresit/

PILDA VASULUI CRĂPAT

"O femeie batrană avea doua vase mari pe care le agăta de cele două capete ale unui bat (cobilită) si le căra pe după gat. Un vas era crăpat, iar celălalt era bun si tinea toată cantitatea de apa. La sfarsitul lungului drum ce ducea de la izvor pană acasă, vasul crăpat ajungea doar cu jumătate din cantitatea de apă. Timp de doi ani femeia, de fiecare dată, aducea doar un vas jumătate de apă. Bineinteles VASUL CEL BUN ERA MANDRU DE REALIZARILE SALE. Dar bietul vas crapat, ii era atat de rusine cu imperfectiunea sa si se simtea atat de rău că nu putea să-si facă treaba decat pe jumătate din cat trebuia. După doi ani de asa zisa nereusită, vasul crăpat, se hotari să-i vorbească femeii langă izvor: - Mă simt atat de rusinat ca aceasta crapatură face să se scurgă jumătate din apa pana ajung acasă! Bătrana ii spuse zambind: - Ai observat că pe partea ta de drum sunt flori, iar pe cealaltă nu? Asta pentru că am stiut defectul tău si am plantat seminte de flori pe aceasta parte a potecii si de fiecare dată, cand ne intoarcem acasă, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost asa nu as mai fi avut cu ce să-mi infrumusetez casa".
Iubiti credinciosi, din aceasta minunată istorioară se intelege că in fiecare om oricat ar fi el de simplu, de sărac, de umil, Dumnezeu a pus cel putin cate un talant (adică fiecare om are ceva minunat in suflet): unul este foarte milos, altul este foarte intelept, altul este foarte bland, un altul este indelung rabdator, unul este postitor si rugător... Asadar, dărurile Duhului Sfant sunt impărtite si FIECARE OM ESTE FOARTE IMPORTANT IN OPERA DE MÂNTUIRE A LUI DUMNEZEU!
                                              Preot Ioan.