PILDA VASULUI CRĂPAT

"O femeie batrană avea doua vase mari pe care le agăta de cele două capete ale unui bat (cobilită) si le căra pe după gat. Un vas era crăpat, iar celălalt era bun si tinea toată cantitatea de apa. La sfarsitul lungului drum ce ducea de la izvor pană acasă, vasul crăpat ajungea doar cu jumătate din cantitatea de apă. Timp de doi ani femeia, de fiecare dată, aducea doar un vas jumătate de apă. Bineinteles VASUL CEL BUN ERA MANDRU DE REALIZARILE SALE. Dar bietul vas crapat, ii era atat de rusine cu imperfectiunea sa si se simtea atat de rău că nu putea să-si facă treaba decat pe jumătate din cat trebuia. După doi ani de asa zisa nereusită, vasul crăpat, se hotari să-i vorbească femeii langă izvor: - Mă simt atat de rusinat ca aceasta crapatură face să se scurgă jumătate din apa pana ajung acasă! Bătrana ii spuse zambind: - Ai observat că pe partea ta de drum sunt flori, iar pe cealaltă nu? Asta pentru că am stiut defectul tău si am plantat seminte de flori pe aceasta parte a potecii si de fiecare dată, cand ne intoarcem acasă, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost asa nu as mai fi avut cu ce să-mi infrumusetez casa".

 Iubiti credinciosi, din aceasta minunată istorioară se intelege că in fiecare om oricat ar fi el de simplu, de sărac, de umil, Dumnezeu a pus cel putin cate un talant (adică fiecare om are ceva minunat in suflet): unul este foarte milos, altul este foarte intelept, altul este foarte bland, un altul este indelung rabdator, unul este postitor si rugător... Asadar, dărurile Duhului Sfant sunt impărtite si FIECARE OM ESTE FOARTE IMPORTANT IN OPERA  DE MÂNTUIRE A LUI DUMNEZEU!
                                                                                                                                                     Preot Ioan.