”Of, Adame, de ce ai gresit?”
Într-un sat, un tăran si femeia sa aveau grijă de mica lor grădină. Omul se tot plângea si zicea:
– Of, Adame, de ce ai gresit, că de nu ai fi gresit tu, n-ar mai fi trebuit ca astăzi noi să ne câstigăm pâinea în sudoarea frun?ii!
Într-o zi, trecând pe lângă casa lui un boier îi aude plânsul, vine către el si-i zice:– De ce te plângi, omule?
Iar omul nostru îi spune plânsul său.
Boierul, atunci, îi face omului nostru o invitatie la masa sa. Vine omul nostru împreună cu sotia la masa boierului – o masă deosebit de îmbelsugată, cu tot felul de bunătăti.
Zice boierul:
– Din toate aceste bunătăti puteti mânca, dar pe acest vas din mijlocul mesei să nu-l deschideti!
Si boierul plecă.
Plini de curiozitate, cei doi se gândeau numai la vasul cu pricina.
– Ce-o fi în vasul acesta? zice femeia. Hai să vedem!
– Cum să vedem, măi femeie? Ai auzit ce-a zis boierul, că nu avem voie.
Nu trecu mult timp, că iarăsi zise femeia:
– Hai, bărbate, să ne uităm, dacă nu vrei înseamnă că nu mă iubesti.
– Bine, femeie, zise omul.
Nu ridică femeia bine capacul de la vasul de pe masă, că din el a si iesit un soricel.
Procese de constiintă pentru cei doi, că vai ce-i vor spune boierului când acesta se va întoarce.
Se întoarce boierul, vede vasul desfăcut si zice:
-Tot felul de bunătăti v-am pus înainte si o singură poruncă v-am dat, dar n-ati îndeplinit-o. Asadar, nu mai dati vina pe Adam, pentru că oricare dintre noi ar fi făcut la fel.
http://altarulcredintei.md/of-adame-de-ce-ai-gresit/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.