CĂLUGARUL INTELEPT.

   Intr-o zi, pe cand se aflau in calatorie si se pregateau sa treaca peste un rau care iesise din matca, doi calugari au vazut o femeie de o frumusete rara, care i-a rugat s-o ajute sa treaca peste apele involburate. Voia sa treaca pentru a merge la tatal ei bolnav, dar nu indraznea sa incerce.
   Primul calugar, fara macar sa asculte vorbele tinerei femei, a intrat in apa si a trecut dincolo. Se temea ca atingand-o ar fi cazut in ispita. Dar cel de-al doilea calugar, a luat femeia pe brate si cu multa grija a trecut-o pe malul celalalt. Aceasta i-a multumit si s-a indepartat in graba. Cei doi calugari si-au vazut mai departe de drum. Au mers in tacere cateva ceasuri. Deodata, primul calugar, l-a intrebat pe tovarasul sau  de drum: "Cum de ai putut sa o iei pe bratele tale pe tanara aceea? Nu te-ai gandit ca te-ar fi  putut ispiti? Fiindca, noi am facut un juramantul castitatii, adica acela de a nu ne atinge de femei. Nu ti-e teama ca ai calcat votul monahal facut inaintea lui Dumnezeu?"
   Uitandu-se putin mirat la fratele sau de nevointa, al doilea calugar i-a raspuns insa: "E adevarat, eu am purtat pe brate pe femeia aceea cat timp am trecut-o raul, dar tu se pare ca nici acum nu ai scos-o din minte"...
   De multe ori, atunci cand cadem in vreun pacat, cel pe care dam vina cel mai usor este trupul nostru cu neputintele lui. Uitam insa ca toate cele pacatoase se zamislesc mai intai in minte si pastrarea lor acolo, convorbirea noastra cu ele ne pot aduce intr-o ipostaza riscanta, periculoasa. De aceea scoaterea gandurilor care ne-ar putea dezorienta duhovniceste este indispensabila pentru pastrarea curateniei sufletesti si trupesti.

„De ce zâmbești, dacă ești sărac lipit?” .

Intr-o zi, un om bogat trecea pe strada cand, dintr-o data a vazut un batranel sarac, care statea pe treptele unei cladiri. Hainele ii erau murdare, incaltari nu avea in picioare, insa pe fata lui era un zambet incredibil…

A vrut sa il intrebe ceva, insa s-a razgandit si a mers mai departe. A doua zi, omul bogat l-a vazut din nou pe omul sarac… acesta era la fel de senin si pe fata lui se asternea un zambet fericit… Omul bogat nu reusea sa inteleaga motivul pentru care acest om, care nu avea nimic, este fericit… Asa ca a mers la el si l-a intrebat?:

„Cum poti sa zambesti cand esti asa? Pari foarte fericit.”

Batranelul sarac: „Chiar sunt, om bun.”

Omul bogat: „Si de ce esti fericit? Ai bani?”

Batranelul sarac: „Nu am nimic, om bun. Poate in timpul zilei primesc putina mancare de la trecatori.”

Omul bogat: „Ai casa? Ai familie?”

Batranelul sarac: „Nu am nici casa si nici familie. Sunt liber ca pasarea cerului.”

Omul bogat: „Atunci sigur esti complet sanatos.”

Batranelul sarac: „Nici vorba, om bun. Frigul noptii nu imi poate aduce sanatate… si aproape toti dintii mi-au cazut.”

Omul bogat: „Atunci nu inteleg… de ce esti fericit? Poate ca reteta fericirii este utila si pentru mine. Eu am totul, dar sunt nefericit.”

Batranelul sarac: „Dumnezeu nu ofera niciodata unei persoane mai multe provocari decat poate duce. Eu accept ceea ce sunt, unde sunt si ce se intampla cu viata mea. Sunt recunoscator pentru ca traiesc si, daca este necesar, infrunt fiecare problema cu rezistenta, rabdare si zambete. Inteleg ca Dumnezeu vrea sa ma puna la incercare. Nu am nimic, dar sunt fericit pentru ca viata nu este despre a avea ceva. Viata inseamna sa te trezesti dimineata si sa mergi mai departe orice ar fi.”

sursa: ganduridinierusalim.com