Gradina sufletului

Un om l-a întrebat pe duhovnicul său:
- Părinte, aş vrea să fiu un bun creştin, să am o viaţă fără păcate. Ce trebuie să fac mai întâi, ce este cel mai important?
- O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, dacă ai o grădină în care plantezi tot felul de flori frumoase, aştepţi ca ele să crească aşa, fără să faci nimic?
- Nu, părinte, trebuie să le ud...
- Dar dacă le uzi şi atât, vor creşte ele mari şi frumoase?
- Nu, părinte, trebuie şi să muncesc, să am grijă de ele, să nu fie distruse de buruieni...
- Dar dacă le dai toate acestea, şi nu vor avea lumină, pot ele să crească?
- În nici un caz, părinte, atunci toată munca mea nu-şi are rostul, florile nu vor creşte niciodată.
- Acum ai înţeles, fiule?! Sufletul nostru este asemenea unei grădini, în care sunt semănate cele mai frumoase flori: dragostea, credinţa, bunătatea, cumpătarea, omenia... Noi însă trebuie să avem grijă de această grădină din sufletul nostru, ca tot ce este acolo să înflorească. Doar astfel sufletul omului se umple de frumuseţe.
Ce trebuie să facem pentru toate acestea? Să avem grijă ca buruienile păcatelor să nu prindă rădăcini în suflet, să veghem mereu ca răul să nu se cuibărească în noi fiindcă, odată intrat, este foarte greu să-l mai scoţi. Şi ce mai trebuie să facem pentru grădina sufletului? Să o udăm mereu cu apa dătătoare de viaţă, care este rugăciunea. Dar ele tot n-ar creşte, dacă nu le-ar încălzi pe toate lumina binefăcătoare adragostei dumnezeieşti. Şi unde ar putea găsi sufletele noastre mai multă căldură şi lumină dumnezeiască, dacă nu în Biserică?!
Ei, poţi tu să-mi spui, fiule, ce este mai important din toate câte ţi-am spus? Oare nu toate sunt importante? Fii mereu atent la sufletul tău, ai grijă de el, fiindcă atunci şi Dumnezeu te va ajuta! Doar aşa, prin munca noastră şi cu ajutorul Domnului, florile minunate din sufletele noastre, adică dragostea, credinţa şi toate lucrurile bune pe care Dumnezeu ni le-a dăruit, vor creşte nestingherite, iar viaţa ni se va umple de fericire.

LEGENDA MAGARUȘULUI LUI IISUS...

Măgarul are cruce pe spate pentru că a dus şi a adus în spate pe acela care a purtat crucea,pe Iisus Mântuitorul nostru.Nici măcar demonul nu se poate transforma în măgar,el se poate transforma în toate vietățile pământului,dar în măgar și porumbel,niciodată!Legenda spune că atunci când a făcut Dumnezeu animalele pe pământ,a făcut şi pe măgar,blând şi urechiat,tot ca acum,dar fără dungă pe spate.Dunga pe care o are acum pe spinare,dungă în formă de cruce,a făcut-o Dumnezeu asinului pe vremea când l-a încălecat Iisus,ca să intre în Ierusalim ca un Împărat.Măgarul are cruce pe spate,pentru că a dus şi a adus în spate pe Acela care a purtat Crucea.De atunci şi de aceea,are asinul cruce pe spate.Măgarul este animalul plăcut lui Dumnezeu,el nu poate fi omorât de animalele sălbatice,iar dracul nu se poate preface în măgar şi nici nu-i poate face omului rău,dacă acesta este însoţit de un măgar,cel puţin aceasta este credinţa populară...